Zilele trecute citeam despre Universitatea Bucuresti si cei aprox 20% profesori care fie vor fi dati afara sau nu le vor fi reinnoite contractele. Azi citesc despre prabusirea unei fabrici de diplome si 100 000 diplome anulate la Spiru Haret.
Tot azi, Liana Martin pe FB incepea o analiza a scolii de moda din RO pe care o cunoaste de mai bine de 10 ani (ea este autoarea sintagmei Scoala de la Cluj, in DT si persoana gratie careia UAD-ul a iesit din umbra).
Pentru ca mingea a fost aruncata la fileu, voi reveni cu cateva observatii pe subiect - fashion, desigur.
7/15/09
(IN)corectitudine politica
Nimic nu mi se pare mai imbecil in societatea contemporana decat ideea de corectitudine politica. Dar si mai stupide sunt efectele uneori hilare la nivel de societate mai ales cand acestea sunt legiferate. Dupa ce o lunga perioada parea ca tot raul vine de peste Ocean, Franta se doreste campioana a genului. Liberté, Egalité Fraternité - asta e pentru cartea de istorie si nu pentru societatea contemporana, mai ales in spatiul media (unde mai nou si internetul va dobandi Securitatea lui). De altfel ultimul numar dintr-o revista franceza era dedicat Cuvintelor Interzise - ce anume nu mai ai voie sa folosesti in presa - cenzura sau autocenzura.
Azi am ramas interzis cand am aflat ce a facut "ilustra" casa DIOR. Noua campanie pentru parfumul Eau Sauvage lansat in 1966 infatiseaza o fotografie celebra a lui Alain Delon tot in acela an, pentru a lega simbolic un clasic al parfumeriei de marele actor.
Doar ca, fotografia la fel de celebra il prezenta pe Alain Delon cu o tigara in gura. Nicio problema, exista photoshop si Dior a scos "viciul".
Nu e insa pentru prima data cand imbecilitatea numita corectitudine politica atenteaza la cultura si istorie. Tigara celebra a lui Jean-Paul Sartre a fost stearsa de pe un afis al Bibliotecii nationale (2005), cea a lui André Malraux in 1996 de pe un timbru, etc.
Un alt mic "scandal" din primavara o are in centru pe ... Chanel. Pe afisul filmului Coco Avant Chanel, Audrey Tautou tinea o tigara, aceasta fiind un semn distinctiv al lui Coco. Refuzand sa scoata tigara din imagine, afisele nu au mai aparut in locurile publice.
Incet dar sigur ne intorcem cu cateva secole in urma cand ... Michelangelo dupa ce pictase Capela Sixtina, unul din urmatorii papi a considerat-o prea "impudica" si nudurilor li s-au atasat drapaje care sa ascunda partile "incriminate".
Pe blogul 1000 fragrances am pus imaginile cu Delon si linkuri la mai multe articole pe acest subiect.
Azi am ramas interzis cand am aflat ce a facut "ilustra" casa DIOR. Noua campanie pentru parfumul Eau Sauvage lansat in 1966 infatiseaza o fotografie celebra a lui Alain Delon tot in acela an, pentru a lega simbolic un clasic al parfumeriei de marele actor.
Doar ca, fotografia la fel de celebra il prezenta pe Alain Delon cu o tigara in gura. Nicio problema, exista photoshop si Dior a scos "viciul".
Nu e insa pentru prima data cand imbecilitatea numita corectitudine politica atenteaza la cultura si istorie. Tigara celebra a lui Jean-Paul Sartre a fost stearsa de pe un afis al Bibliotecii nationale (2005), cea a lui André Malraux in 1996 de pe un timbru, etc.
Un alt mic "scandal" din primavara o are in centru pe ... Chanel. Pe afisul filmului Coco Avant Chanel, Audrey Tautou tinea o tigara, aceasta fiind un semn distinctiv al lui Coco. Refuzand sa scoata tigara din imagine, afisele nu au mai aparut in locurile publice.
Incet dar sigur ne intorcem cu cateva secole in urma cand ... Michelangelo dupa ce pictase Capela Sixtina, unul din urmatorii papi a considerat-o prea "impudica" si nudurilor li s-au atasat drapaje care sa ascunda partile "incriminate".
Pe blogul 1000 fragrances am pus imaginile cu Delon si linkuri la mai multe articole pe acest subiect.
Caron neaga acuzatiile de reformulare
In urma articolului meu despre reformulare care rezuma un aspect nu foarte placut din istoria parfumeriei contemporane, compania GreenNet m-a contactat pentru a publica un drept la replica, prin doua scrisori semnate, una de Romain Alès, presedintele Caron si cealalta de Richard Fraysse, parfumierul actual.Caron mentioneaza ca parfumurile in cauza sunt 100% autentice si ca, cu toate acestea, respecta legislatia europeana in vigoare (aceeasi care da de cap tuturor producatorilor in a-si conforma formulele).
Este interesant de notat faptul ca diferentele intre parfumurile Caron actuale din magazin si cele vintage, sunt un subiect mai vechi de discutie la nivel de bloguri / forumuri de parfumuri internationale, aceasta marca fiind una dintre cele mai apreciate de cunoscatori (si poate de aceea reactiile celor care au purtat multi ani parfumul si nu-l mai recunosc). Bomba cu ceas explodase de altfel odata cu publicarea cartii PerfumesTheGuide in care Luca Turin si Tania Sanchez analizau in detaliu creatiile.
Acest drept la replica si "certificare" este binevenita dar in final ceea ce conteaza este daca parfumul va opera sau nu magia asupra clientei.
Un alt exemplu de certificare stampilata este cea aplicata pe cateva parfumuri Piguet - Bandit si Fracas - ambele reformulari extrem de bune dar cu toate acestea "stampila" devine amuzanta atunci cand compari produsul contemporan fie cu exemplarul de la Osmoteca fie cu o versiune vintage.
In acelasi spirit al negarilor, un raspuns ferm a fost dat de PR-ul Dior din SUA anul trecut cred - situatie bizara intrucat doua din moleculele aflate in Miss Dior si Diorissimo nici macar nu erau "inventate" la momentul cand au fost create.
Reformulat sau nu, aceasta noua atitudine Caron va starni vii reactii, ceea ce este foarte sanatos pentru brandul care adormise oarecum in istorie si in spatele noului val de parfumuri de nisa. Sper sa fie o strategie de PR inteligenta care sa atraga din nou atentia cunoscatorilor, indiferent de stadiul actual in care se afla creatiile.
7/14/09
Tonight or Never ... la moda cu Gloria Swanson
In 1930 Coco Chanel se imbarca pentru America semnand un contract fabulos cu MGM condus atunci de Louis B. Mayer, pe care presa la acea data il situa la 1 milion de USD. Coco avea sa realizeze costumele pentru 3 filme intr-un univers care nu ducea lipsa de mari creatori de costume precum Adrian sau Travis Banton. Filmele nu au avut un mare succes si aceasta cariera Hollywoodiana s-a terminat la fel de repede cum a inceput.
Care este insa doza de publicitate din aceasta aventura cinematografica este greu de apreciat azi. In aceasta poveste mai exista un factor adesea omis in istoriile oficiale. Casa de parfumuri Chanel era detinuta atunci (la fel ca azi) de discreta famila de evrei Wertheimer, proprietari si ai marcii Bourjois. Averea lui Coco nu a venit din moda ci din vinzarile de parfumuri la fel cum celebritatea numelui s-a construit peste hotare incepand cu America. La finele anilor 20 casa Bourjois avea sa lanseze unul din cele mai de succes parfumuri ale secolului, si extrem de popular in SUA - Soir de Paris - iar in paralel distributia parfumurilor Chanel (dotate si cu o linie cosmetica din 1930) incepuse in SUA. Nu ne-ar mira azi ca in cercul restrans al magnatilor evrei de peste Ocean, fratii Wertheimer si Samuel Goldwyn sau Louis B. Mayer (Metro Goldwyn Mayer) sa fi batut palma pentru un contract ascuns de publicitate.
De altfel Wertheimer, Coco si Louis B.Mayer aveau in comun un aspect mult mai putin cunoscut. Pasiunea pentru calarie si cursele de cai, fiecare avand un numar de cai de curse (cu multe succese). Tot pentru picanterie un detaliu pe care nu-l veti intalni in nicio istorie a modei este urmatorul: Un alt personaj innebunit dupa cai era Elizabeth Arden iar filmul "The Greeks Had a Word For It" (MGM 1932) cu costume realizate tot de Chanel prezinta la un moment dat numeroase secvente dintr-un salon de beauty. Elizabeth Arden fireste iar modul in care fasiile sunt dispuse pe fata personajului la tratament sunt exact cele din faimoasele reclame Arden. Uneori istoria se scrie acolo unde nu te astepti si nu ar fi exclus ca toate aceste momente din istoria modei / filmului /frumusetii sa fii fost pecetluite la o ... cursa de cai.
Revenind la Chanel si la avantajele unei publicitati prin filmele MGM, Coco devenea si mai celebra in SUA, studioul dobandea un designer de la Paris care sa dea stralucire starurilor (deja imbracate in haine foarte inspirate de moda pariziana). Daca punem la mijloc si faptul ca ne aflam in mijlocul marii crize economice care a lovit SUA in 1929, lucrurile devin mai credibile. In timp ce Jean Patou isi pierdea clientele americane la Paris, o "investitie" in publicitate pentru Chanel ar fi foarte credibila.
Nu intimplator, un parfum rar, si mai putin cunoscut lansat de Chanel in anii 30 doar in SUA se numea Glamour, precum revista omonima - termen asociat cu precadere starurilor de cinema.
Legenda spune ca starurile "capricioase" au refuzat sa fie imbracate doar de Chanel, care oricum le imbraca pe toate ca ea. Aceste povesti ale divelor mofturoase si ale scandalurilor abunda in povestile epocii.
In aceasta secventa din Tonight or Never din 1931, Gloria Swanson este imbracata de Coco Chanel. Negrul minimalist al anilor 20 face loc acum albului satinat, culoare predilecta a noii decade.
Atentie! Replici foarte savuroase.
Care este insa doza de publicitate din aceasta aventura cinematografica este greu de apreciat azi. In aceasta poveste mai exista un factor adesea omis in istoriile oficiale. Casa de parfumuri Chanel era detinuta atunci (la fel ca azi) de discreta famila de evrei Wertheimer, proprietari si ai marcii Bourjois. Averea lui Coco nu a venit din moda ci din vinzarile de parfumuri la fel cum celebritatea numelui s-a construit peste hotare incepand cu America. La finele anilor 20 casa Bourjois avea sa lanseze unul din cele mai de succes parfumuri ale secolului, si extrem de popular in SUA - Soir de Paris - iar in paralel distributia parfumurilor Chanel (dotate si cu o linie cosmetica din 1930) incepuse in SUA. Nu ne-ar mira azi ca in cercul restrans al magnatilor evrei de peste Ocean, fratii Wertheimer si Samuel Goldwyn sau Louis B. Mayer (Metro Goldwyn Mayer) sa fi batut palma pentru un contract ascuns de publicitate.
De altfel Wertheimer, Coco si Louis B.Mayer aveau in comun un aspect mult mai putin cunoscut. Pasiunea pentru calarie si cursele de cai, fiecare avand un numar de cai de curse (cu multe succese). Tot pentru picanterie un detaliu pe care nu-l veti intalni in nicio istorie a modei este urmatorul: Un alt personaj innebunit dupa cai era Elizabeth Arden iar filmul "The Greeks Had a Word For It" (MGM 1932) cu costume realizate tot de Chanel prezinta la un moment dat numeroase secvente dintr-un salon de beauty. Elizabeth Arden fireste iar modul in care fasiile sunt dispuse pe fata personajului la tratament sunt exact cele din faimoasele reclame Arden. Uneori istoria se scrie acolo unde nu te astepti si nu ar fi exclus ca toate aceste momente din istoria modei / filmului /frumusetii sa fii fost pecetluite la o ... cursa de cai.
Revenind la Chanel si la avantajele unei publicitati prin filmele MGM, Coco devenea si mai celebra in SUA, studioul dobandea un designer de la Paris care sa dea stralucire starurilor (deja imbracate in haine foarte inspirate de moda pariziana). Daca punem la mijloc si faptul ca ne aflam in mijlocul marii crize economice care a lovit SUA in 1929, lucrurile devin mai credibile. In timp ce Jean Patou isi pierdea clientele americane la Paris, o "investitie" in publicitate pentru Chanel ar fi foarte credibila.
Nu intimplator, un parfum rar, si mai putin cunoscut lansat de Chanel in anii 30 doar in SUA se numea Glamour, precum revista omonima - termen asociat cu precadere starurilor de cinema.
Legenda spune ca starurile "capricioase" au refuzat sa fie imbracate doar de Chanel, care oricum le imbraca pe toate ca ea. Aceste povesti ale divelor mofturoase si ale scandalurilor abunda in povestile epocii.
In aceasta secventa din Tonight or Never din 1931, Gloria Swanson este imbracata de Coco Chanel. Negrul minimalist al anilor 20 face loc acum albului satinat, culoare predilecta a noii decade.
Atentie! Replici foarte savuroase.
7/13/09
Tendinte toamna iarna 2009 - 2010 (6)
Sub termenul Wellbeing, biroul de stil Mudpie dezvaluia anul trecut cateva directii majore din moda pentru toamna iarna 2009 - 2010 iar in caietul de tendinte le prezenta in detaliu: 
- natural, organic, extrem, atmosfera ecofriendly, calm, echilibru
- semnificatii culturale, estetica actuala, simplitate, sustenabilitate
- reciclare, remade, sintetice inteligente, high tech + fibre naturale
- culori autumnale, ocru, ciocolatiu, moonlight blue
- tricotaje, layere, veste
Citeste si Tendinte toamna iarna 2009 - 2010 (1), (2) si (3)
La Paris am vazut o parte din acest spirit cu interpretari folk moderne la Elena Perseil si in zona de tendinte inspirata de zine si spiritele apelor. In Romania acest spirit l-am regasit la Andra Clitan, designerul care a pus Maramuresul pe harta modei autohtone, cel putin stilistic.
La Paris am vazut o parte din acest spirit cu interpretari folk moderne la Elena Perseil si in zona de tendinte inspirata de zine si spiritele apelor. In Romania acest spirit l-am regasit la Andra Clitan, designerul care a pus Maramuresul pe harta modei autohtone, cel putin stilistic.
Tendinte toamna iarna 2009 - 2010 (5)
WGSN, lider mondial in prezentarea digitala a tendintelor in universul virtual si prezent la targurile de prêt à porter de la Paris, prezenta in sezonul trecut principalele directii in vestimentatia feminina a sezonului toamna iarna 2009 2010, republicate ulterior de revista fmag. Una din sectiunile "trendbook-ului" ilustra piesele cheie ale garderobei feminine pentru aceasta toamna. Am selectionat partea de rochii - Very Important Pieces.
Citeste si un rezumat despre moda de la Targul de prêt à porter de la Paris pentru toamna iarna 2009 2010.
De cateva sezoane termenul VIP este frecvent folosit in prêt à porter - sub forma de diverse anagrame - jocuri de cuvinte regasite in reclame / etichete / cataloage. In franceza s-ar numi "premiumizare", "starificare". VIP a inlocuit termenul de must have / IT sau hot item, oarecum perimate in noua era in care comportamentul si aspiratiile consumatorului de moda s-au schimbat.
Citeste si un rezumat despre moda de la Targul de prêt à porter de la Paris pentru toamna iarna 2009 2010.
7/12/09
Too much Chanel
Strica prea mult ... Chanel? Anul acesta am avut o invazie de Chanel in planeta fashion. Doua filme, unul cu Audrey Tautou (Coco avant Chanel) altul cu Anna Mouglalis (Coco Chanel & Igor Stravinsky) plus lansarea noii campanii internationale No5, ca sa nu mai spun de copertiile revistelor si inca multe alte evenimente.Primul care s-a plictisit de supradoza Chanel?
Karl Lagerfeld bien sûr care pe 13 iunie, invitat in platoul Hébdo Cinéma o desfiinta pe Audrey Tautou criticand-o si ca actrita dar si pentru lipsa de stil in binecunoscutul sau stil ironic. In emisiune el declara nonsalant ca nu-i place niciunul din noile filme despre Chanel.Lagerfeld realizase in decembrie 2008 un scurt film mut despre Coco Chanel in avanpremiera colectiei Paris Moscou.
"Je pense qu'à la fin, il y a une telle saturation que ça fait presque du tort à l'image de mode de Chanel. Moi, je n'en peux plus. L'autre jour à un gala, je l'ai vue dans une robe jaune, rien ne fait plus de tort à notre image que ça".
Pe siteul HebdoCinema exista interviul video in care Karl Lagerfeld se arata suprasaturat de Chanel.
In imagine, Karl la salonul Maison & Objet
7/11/09
Presa romaneasca in criza
Nu mai surprinde pe nimeni o stire de genul "si presa din RO este in criza" iata insa ca problemele se adancesc. Salarii mai mici, mai putini oameni si oricum mult mai putina publicitate. Trusturile media au operat deja schimbari si in EVZ puteti citi un articol in detaliu. Revistele de moda sufera deja si acest lucru se poate remarca inca din iarna - pagini, pictoriale, reclame - totul e altfel dupa ce intr-un avand revolutionar in ultimii 2 ani am vazut o inflatie de titluri. Nici faptul ca revistele de moda nu-si platesc colaboratorii sau au restante la plata de mai mult de 6 luni nu este o noutate. Un exemplu de revista "indatorata" este The One. Ce putem spera in acest context? Prea putin pentru moda romaneasca, oricum prezentata drept un element marginal si fara prea multe mijloace in fata marcilor / magazinelor straine care sunt nevoite in a gasi "trucuri" pentru a ocupa 100% spatiul editorial care sa asigure teoretic sanse mai mari de vanzare ale stocurilor scumpe de marfa occidentala.
In ultimul timp am primit tot mai multe reviste cu "cadouri" la pachet, tehnici mass market pentru a stimula posibilul cititor care nu mai are atatia bani in buzunar, pentru un continut "subtirel" si puternic tentat de informatia online gratuita si la zi. Unul din trucurile uzate a fost punerea pe coperta ale unor nume vechi, consacrate, pe principiul ca fiecare vedetutza are un fan club care ar cumpara revista nu pentru moda ci pentru interviu si poze. Cum nu sunt un fan al unor personaje care arata teribil de "la fel" in ultimul cincinal, si interesul meu a scazut drastic pentru revistele din RO.
Diferenta majora intre multe reviste de moda din RO si altele occidentale mai vechi este una de viziune. Ne lipsesc cele care exista dincolo de era "fast fashion" (am vazut, am consumat, am aruncat), acel gen de revista la care fiecare numar este un eveniment.
In ultimul timp am primit tot mai multe reviste cu "cadouri" la pachet, tehnici mass market pentru a stimula posibilul cititor care nu mai are atatia bani in buzunar, pentru un continut "subtirel" si puternic tentat de informatia online gratuita si la zi. Unul din trucurile uzate a fost punerea pe coperta ale unor nume vechi, consacrate, pe principiul ca fiecare vedetutza are un fan club care ar cumpara revista nu pentru moda ci pentru interviu si poze. Cum nu sunt un fan al unor personaje care arata teribil de "la fel" in ultimul cincinal, si interesul meu a scazut drastic pentru revistele din RO.
Diferenta majora intre multe reviste de moda din RO si altele occidentale mai vechi este una de viziune. Ne lipsesc cele care exista dincolo de era "fast fashion" (am vazut, am consumat, am aruncat), acel gen de revista la care fiecare numar este un eveniment.
Subscribe to:
Posts (Atom)
