Cum in RO totul se bazeaza pe interes si interese meschine, orice colaborare pozitiva de acest gen a devenit imposibila. Intre timp numarul de studenti a crescut fara ca ei sa aiba vreo sansa reala intr-un sistem al modei subred dar si mai rau… anumite lucruri nu s-au intimplat. De exemplu nu exista nici manuale, cursuri, studii si nimic care sa sustina o activitate didactica de calitate. Nu exista o viziune a modei / istoriei modei sau teoriei modei marca Bucuresti, Cluj sau Timisoara. Daca in 1990 acest lucru era scuzabil intrucat accesul la informatie era foarte greu, acum el este bizar. M-am intrebat ce a produs minunata scoala de moda din RO in ultimii 5 ani la nivel intelectual si nu am gasit raspunsul. Daca profesoratul era o vocatie el a devenit un business in RO sau o afacere de familie si rudenie.
Citind editorialul ilustrat cu recentele colectii semnate Lucian Broscatean si Smaranda Almasan, ma preocupa mai putin dilema formator / designer cat un alt aspect.
Lipsa de viziune In anii 90 mai multe persoane isi puneau cateva probleme si exprimau o idee de viitor. La ora actuala aceasta preocupare a disparut. Ce oferim studentilor, de ce facem scoala, care este misiunea noastra, unde ne plasam, care e rolul scolii in RO.
Cateva lucruri s-au schimbat radical fata de anii 90. A studia in strainatate nu mai este nici imposibil si nici rar dar nici autoinstruirea in moda nu este imposibila. Unii au intrat in scoala din daruire ca Elena Basso, altii ca nu au ce face si o a treia categorie se foloseste de scoala.
Aceasta lipsa de viziune sau etica (un designer imi spunea - UAD s-a folosit mai mult de numele meu decat am invatat eu in scoala) nu sunt insa specifice scolii de moda. In fiecare an sustin un curs de design la master la Arhitectura. Anul acesta la examen am avut o surpriza jenanta - 80% din studenti mi-au venit cu referate copiate integral de pe net (nici macar traduse sau compilate).
Asa cum la Bucuresti a inceput sa se clatine SRL-ul de diplome in curand si cel al modei va avea parte de un cutremur.
In editorial, autorul se intreba de ce am fi afirmat ca tinerii designeri si-ar fi ratat absolvirea la gala UAD. Si-au ratat-o incepand cu pliantul scolii unde adresele designerilor sunt fie greu lizibile fie sunt pseudonime tip haifaiv si feisbuc.
Ratarea unei scoli de moda - in acest caz UAD - incepe prin lipsa unei viziuni dar mascata in texte elucubrante fals savante.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
