Acum multi ani un ziar numea o coafeza renumita in oras pentru esafodajele imaginate pentru pleiada de cantarete de muzica populara si femeile de cariera din oras, drept "arhitecta cocurilor".
Cultural si genetic aceasta zona e similara cu zacusca - atatea specimene de oameni s-au amestecat in istorie insa toate si-au pierdut trasaturile individuale. Gratie austriecilor si apoi ungurilor zona a fost scoasa din mlastina la propriu si la figurat. Ierarhia baroca a adus ordine in supa incerta. Insa din Baroc s-a pastrat doar epiderma - apetenta pentru exces.
Torturile sunt mereu foarte ornate si grele, cocurile sunt complicate, tinutele incarcate si teatrale.
Alte 3 elemente apropie gandirea arhitecturala a orasului de exemplul prezentat.
- butaforie: adevarul nu sta in ceea ce se vede si in teatralul imaginii retorice. Si in TM, marile realizari din ultimii 20 de ani ascund secrete care vor exploda intr-o zi.
- exces decorativ miniatural: din baroc timisorenii nu au avut bani decat de bibelouri si nu de gradini ca la Versailles. Blocurile din TM aveau camere mai mici ca la Bucuresti. Multe constructii moderne tradeaza in detalii preferinta pentru aglomerare si incapacitatea de a gestiona intregul.
- caracter efemer: un tort se strica repede. La fel, ce s-a construit in TM in ultimii 20 de ani e lipsit de viziune. Marile realizari sunt hale sau suprafete comerciale. Orasul se construieste de azi pe maine, planurile sunt facute ori prost ori pentru a servi interese marunte.
Se spune ca banateanul este bun gospodar. Aceasta e cea mai mare minciuna nascuta din frustrarea provocata de doua orase - Cluj si Bucuresti (estetic ci financiar).
Dovada cea mai simpla e data de cladirile construite in ultimii 20 de ani, cu preponderenta casele individuale. A fost mereu un mister pentru mine cum poti sa investesti foarte multi bani intr-o cladire noua care nu functioneaza bine, nici nu este o bijuterie arhitecturala si nici nu emana opulenta.
Explicatia insa e simpla - lipsa totala de gust combinata cu o minte ingusta produce orori.
Bucurestenii de odinioara mergeau in Paris si in Venetia inspirandu-se pentru propriile resedinte. Ardelenii mergeau la Budapesta si Viena.
Azi, casele din cartierele noi ne arata cit de departe au ajuns timisorenii in lume - nu mai aproape de suburbia unui oras de categoria a treia din Occident. Casa pe care o construiesti (ca arhitect dar si ca client) te tradeaza. Modelele culturale vehiculate in Timisoara sunt fie depasite istoric fie submediocre.
Un exemplu tipic de retorica politica e fraza Timisoara Mica Viena vehiculata de toti care s-au perindat in posturi cheie.
O fraza care exista doar pe hartie dar nu si in practica. La Arhitectura nu am studiat arhitectura vieneza si nu sunt la curent cu nicio intentie in detaliu similara. Daca vrei un oras pseudo vienez incepi in primul rand prin a studia regulile dupa care acest gen de arhitectura e compusa. Cum arhitecturile clasice au fost indelung studiate, exista sute de carti si de "retete" pentru a asigura coerenta vizuala si a ... proiecta in stil. Nu e deloc greu, e doar studiu dublat de un gust estetic superior si de o dorinta de punere in practica.
Minciuna "Timisoara Mica Viena" incepe de la lucruri minore - parcuri si intretinerea lor, elemente stradale, interzicerea denumirilor italienesti in piete publice, reguli pentru cladiri noi, etc. Strategia culturala nu este o problema de bani ci una de creier, viziune, si ... strategie practica.
Cel mai bun exemplu ca o asemenea strategie e viabila in secolul XX se afla la o ora de drum - Szeged. Ungurii stiu sa traiasca bine, elevat si sa-si respecte trecutul. Timisorenii inca traiesc sub blestemul ancestral al mlastinilor.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
