Friday, August 7

Sic transit gloria mundi

Doi designeri romani se promoveaza furtunos in ultimul timp prin secs piperat cu putin scandal. Nou? Nu. Socant? Nici atat. Si totusi de ce?
Ambele situatii ne pun in fata unei dileme - cand ai atins totusi o notorietate si fericire financiara de ce ai recurge la "secsul vinde"?
E doar un ecou, un strigat disperat pentru a te agata in mod constant de un public care nu-si aminteste de ceea ce ai creat (daca vei fi creat vreodata ceva notabil).
Drama cea mai mare in moda se numeste anonimat. Momentul in care publicul nu mai stie exact ce ai facut, sau mai rau … cei din profesie nu isi amintesc pentru ce anume te numesti designer e inceputul declinului. In moda totul se desfasoara infiorator de rapid. Nu are nimic de-a face cu vanzarile. Cand pentru ceilalti ajungi sa vinzi Haine si nu Moda incepe tragedia.

Dar aceasta maladie fara leac caracterizeaza toate domeniile artistice, mai crunta atunci cand cei din meserie si nu marele public, au dificultati de memorie.

Cel mai flagrant se intimpla in muzica.
Compozitori in culmea gloriei in secolul XIX, cu nenumarate succese si cele mai frumoase (si oneste) aprecieri din partea criticii, zac undeva doar in carti si foarte rar pe scena.
Muzica lor e la fel de frumoasa ca cea a lui Mozart, Beethoven, Chopin, Verdi, Rossini, si totusi s-a asternut praful asupra marilor succese.
Opera din Paris era unul din cele mai importante centre muzicale. La Palais Garnier pe fatada sunt expuse busturile marilor compozitori… insa foarte putini se mai canta azi, mai rar gasesti inregistrari ale muzicii. Mayerbeer era Zeus al operei franceze din prima parte a sec XIX - succesul numarul 1 dar si tartorele numarul unu intrucat nimic nu se canta fara aprobarea lui. Doar 2 opere se mai canta din ce a scris. La fel putem spune si despre Cherubini.
Hummel a fost elev al lui Mozart si unul din cei mai mari pianisti de inceput de secol XIX, rivalul si prietenul lui Beethoven, extrem de apreciat in epoca. Dupa moartea sa prea putine lucrari au fost reluate. Descoperind recent concertele de pian, cel mai bun amestec de Beethoven si Chopin, nu pot decat sa constat cu tristete ca istoria este prin definitie injusta.
Thalberg, pianistul numarul unu al erei romantice cu un succes nebun pretutindeni si rivalul lui Liszt, a fost la rindul lui ingropat in istorie. Piesele lui pentru pian sunt printre cele mai frumoase si dificile.

Numeroase exemple de artisti uitati in istorie sunt in pictura si arhitectura iar dovada cea mai simpla e ca nici macar in Facultate nu au fost mentionati (pentru a-i descoperi ulterior). Secolul XX a excelat in domeniul uitarii in cinematografie.
Atunci cand dupa mai bine de 10 ani de moda nu ai lasat nimic pentru ca nu ai avut de unde sa lasi … revistele de scandal sunt ultima foaie inainte ca praful sa se astearna. Nu este o arma de promovare cum gresit cred unii. Este doar o agatare disperata de atentia unui public care inevitabil te uita pentru ca nu are ce sa-si aminteasca. Exact aceeasi soarta o vor avea foarte in curand majoritatea divelor TV din RO. Lectia MGM se repeta in fiecare decada implacabil.

Sic transit gloria mundi
Transcrierea pentru pian a lui Thalberg pentru Casta Diva de Bellini.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Blog Widget by LinkWithin
Octavian iti recomanda Cele Mai Bune Carti de MODA pentru a debuta cu dreptul in aceasta industrie