Daca l'Oréal ne imbie cu reclame frumoaste si arhicunoscutul slogan "Pentru ca meriti!", in spatele mastii publice s-au ascuns fosti criminali de razboi, incalcarea legii antiboicot si alianta ilegala cu Arab Boycott Bureau, discriminare rasiala (antisemita), frauda, falsificari de acte, mita de peste 1 million de USD data oficialilor arabi, totul intr-o sofisticata increngatura pina la cel mai inalt nivel politic in Franta. Toata aceasta poveste a gigantului din industria beauty a fost detaliata in 1996 in cartea Bitter Scent de Michael Bar Zohar folosind documente ale anchetei judiciare. Cartea nu a fost publicata in Franta.
In carte se arata cum fondatorul l'Oréal, Eugène Schueller, cu puternice viziuni extremiste si antisemite in anii 30 a sustinut gruparea Cagoule care la inceputul razboiului s-a remarcat prin numeroase actiuni criminale. Mai mult, André Bettencourt, cel care a devenit ulterior proprietarul l'Oréal (si apropiat lui Mitterrand) s-a dovedit a fi un infocat sustinator al national socialismului, cu articole instigatoare scrise in presa in 1941 intr-o revista sustinuta direct de Ministerul german al Propagandei (desi ulterior istoria l-a retinut ca membru al Rezistentei). Aceasta venea in paralel cu alte revelatii legate de trecutul necunoscut "colaborationist" al presedintelui Mitterrand.
Ulterior, dupa razboi, fosti nazisti si criminali de razboi sunt angajati in diversele filiale ale companiei iar unul din criminalii importanti (dupa ispasirea pedepsei) ajunge in anii 80 sa conduca filiala l'Oréal din SUA.
Problema l'Oréal apare insa odata cu achizitionarea companiei Helena Rubinstein care avea o fabrica de cosmetice in Israel. In anii 80 exista in tarile arabe o lista neagra creata de Arab Boycott Bureau pentru importurile de produse care aveau vreo legatura cu Israel. Astfel, datorita problemei HR, compania l'Oréal risca sa fie trecuta pe lista neagra dar si mai mult chiar gigantul alimentar Nestlé, actionar principal. Negocierea cu membrii biroului arab pentru a fi scos de pe lista neagra era insa o practica ilegala, combatuta in SUA si Franta.
L'Oréal demareaza negocieri cu arabii pe canale diplomatice oficiale folosidu-se chiar de un oficial francez care cu cativa ani inainte promova puternic legile antiboicot ale lui François Mitterrand. Scandalul declansat in presa la inceputul anilor 90 ajunge pina la palatul Elysées, presedintele find prieten bun cu personajele cheie de la l'Oréal (si impartind un trecut special in timpul razboiului). In ciuda tergiversarilor, diverselor "intelegeri" si a presiunilor de foarte sus, in 1993 este redactat raportul care arata ca l'Oréal a violat legile franceze antiboicot iar in 1994 ajunge in mina presei fara insa a face multa agitatie (gigantul cosmetic ocupand cca 40% din piata de publicitate). In 1994 pentru a linisti Israelul, l'Oréal anunta ca va investi masiv in industria cosmetica din aceasta tara si in cercetare. Dar povestea nu s-a terminat in Franta ci a continuat in SUA unde legislatia era mult mai aspra, povestea starnind furia a numerosi politicieni fata de atitudinea antisemita a corporatiei.
Lucrurile insa au inceput sa se schimbe cand din 1994 arabii au inceput sa renunte la boicotarea produselor care aveau vreo legatura cu Israelul.
Concluzia o cunoastem: statele arabe au devenit o piata importanta pentru cosmetice si parfumuri indiferent unde sunt ele fabricate, dar purtand marci importante detinute de câtiva giganti printre care si l'Oréal.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
