Moda de amatori

Pentru ca amator si diletant au o rezonanta peiorativa, americanii au venit cu un termen neutru - DIY sau Do it yourself. Nimic nou sub soare pentru ca moda a facut mereu parte din sistemul economiei casnice. Inca din sec al XIX-lea si odata cu aparitia masinii de cusut, croitoria domestica se dezvolta in paralel cu sistemul sofisticat couture si cu industria. Apar reviste si carti de tipare, cursuri elementare in scoli si aproape orice si-ar putea dori o femeie pentru a-si realiza singura garderoba dar mai ales dupa gustul propriu. In momentele de criza, fie ca e vorba de razboi sau de anii grei ai comunismului, aceasta zona a modei a iesit mai mult din umbra.
Imediat dupa Revolutie apar asemenea reviste/ziare cu tipare romanesti (Burda era o raritate scumpa), apar primele concursuri si prezentari de moda. In acest numar de revista din 1991 aveti un articol despre o prezentare cu 100 de modele realizate de cititoare. Au mai existat si alte evenimente similare (un fel de girl's night out avant la lettre).
Odata cu diversificarea ofertei de materiale si furnituri textile, mai ales in ultimii ani, acest gen de croitorie in care pasiunea se aliaza cu amatorismul si naivitatea s-a transformat uneori in mici afaceri, tot asa cum in urma cu 20 de ani ea ea stat la baza unor nume cunoscute din RO.

Moda inseamna mai mult decat a croi forme amuzante si a improviza rapid pentru prietene.
La Paris si in SUA exista o adevarata moda a hobby-urilor creative iar Homo sapiens a devenit un Homo faber - de la bricolaj la indeletniciri artistice (pictura, ceramica si chiar bijuterii) cam tot ce facea odinioara parte din Scoala Populara de Arte sau cercurile de la Palatul Pionierilor s-a extins in masa. In artele plastice exista un termen consacrat - pictori de duminica - pentru cei care practica in mod amator aceasta forma de arta (in Enigma Otiliei exista un pasaj amuzant pe aceasta tema). Nu stiu care ar fi termenul in moda, insa aceasta zona a improvizatiei facile este tot mai prezenta in paralel cu transformarea designerului in croitorie la comanda. Fenomenul este insa de inteles. Noua generatie "descopera" moda la comanda asa cum mamele lor apelau acum 20 de ani la croitoriile de comanda de cartier sau la o croitoreasa care lucra intr-o mare fabrica de confectii. Azi, putinele ateliere vechi nu arata fashion pentru tinere si emana orice insa NU moda pe care ele o cauta. Designerul autohton a inlocuit croitorul si probabil inconstient asa sunt perceputi multi dintre ei. Acea atitudine de "venerare" de pe vremea lui Poiret sau Dior exista cu precadere pentru numele straine inconjurate in aura de mister de la Paris, Milano, New York. Atunci cand nu este o celebritate media, designerul roman este pentru clienta romanca un couturier, in sensul cel mai bazic. Un interpret al propriilor dorinte si in niciun caz cel care dicteaza MODA. Aceasta este poate lectia cea mai grea. Atunci cand o clienta va dori sa poarte creatiile sale si nu va indrazni sa interfereze inseamna ca el face MODA. Pina atunci in Romania este un umil croitor cu o denumire anglosaxona. Nu e o critica ci o simpla stare de fapt a societatii noastre.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.