
Ultima "creatie" semnata Martin Margiela e din categoria "la steaua fara nume" (sa nu te duci cu sacul) si zace cu trufie la primul etaj de la Colette, acolo unde tendintele au devenit institutie in limbaj de PR. Insa acest parfum marca l'Oréal e departe de a mai avea vreo legatura cu Martin Margiela in a carui casa s-a instalat cu speranta Diesel dupa ce lumea modei s-a plictisit de marca de avangarda a trecutului (vezi criticile la ultima colectie a "asistentilor"). Transformat intr-un brand 100% comercial, parfumul "fara nume" (idee atat de fumata) e facut strict pentru a vinde si nimeni nu se pricepe mai bine decat l'Oréal in a scoate creatii pe banda rulanta. De la ambalajul flaconului (de laborator precum sticlele Guerlain din reeditarile "il était une fois") pina la concept si prezentarea de presa, totul este 100% predictibil. Deschizi albumul Margiela si oricine poate crea "in stil". Uimitor este insa parfumul si aici MM este un fiasco creativ - spre deosebire de Comme de Garçons care acum un deceniu inova acest domeniu. Creat de acelasi parfumier din spatele creatiilor Prada, "sucul verde" de la Margiela nu pare altceva decat o idee reciclata sau un proiect respins de Miuccia. Mirosul proaspat de sapun, mosc, piele curata, ambra este punctat de o nota foarte verde de galbanum care in primele momente este usor neplacuta / acra si cu un efect de drojdie (fara insa ca aceasta sa fie un
partipriu creativ). Se transforma apoi intr-un sirop blând, un mosc verde, prietenos si absolut purtabil de catre cei care au purtat Infuziile Prada. O lectie in care totul devine marketing si masina de facut bani pentru a ne reaminti ca momentele cand Margiela facea si
des-facea moda sunt istorie inchisa intr-un album iar parfumurile / ochelarii de soare si tricourile din linia secundara sunt pentru cei care traiesc moda cu o decada intârziere.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.