Istoria genului feminin românesc in perioada ocupatiei turcesti se imparte in doua, functie de cinismul autorului. Pe de o parte avem povestile cu turcii drept mari violatori de neam si tara, pe de alta parte avem domnitele care se ofereau pentru matasuri scumpe de la Istanbul si alte zorzoane, furisandu-se in patul "ocupantului" fara vreo remuscare "nationalista".
Acum multi ani am auzit pentru prima data un cuvant, aparent foarte folosit in sudul tarii si cu o conotatie peiorativa - "MATRACÚCĂ" definit in dex astfel:
MATRACÚCĂ, matracuci, s.f. (Pop. și fam.) Femeie urâtă și prost îmbrăcată; femeie proastă, bleagă; femeie rea și vulgară; femeie stricată.
Ma intrebam de unde oare vin toate aceste atribute negative care fac apanajul unei adevarate "vrajitoare". Vin oare de la mătrăgună, planta "demoniaca" in folclorul occidental?
Primul sens al acestui cuvânt (din care prin extensie au aparut poate celelalte) este insa acela de "femeie cu moravuri usoare".
In franceza "matraque" inseamna baston (ca cel folosit de politisti) - iar sensul din argou este de "pulan" / "penis". Cuvântul insa vine din araba unde maṭraqa (maghreb) sau miṭraqah (araba clasica) inseamna "ciocan". Il regasim aproape neschimbat in turca si cu acelasi sens in matraka si matrakuka (penis in argou). Si cuvântul matrac exista in româna cu un sens similar celui din franceza.
In româna "matracucă" ar insemna cea care "ar trage un ciocan" adica "ar trage o matrakuka" a ocupantului turc. Vedem cum un cuvant cu dublu sens in turca (obiect uzual + argou) a intrat in limba româna in 2 moduri - odata o expresie tradusa ad literam (probabil pentru cei care nu intelegeau turca pe vremuri) cu "ciocan" (folosita si azi) si apoi un cuvant cu sens negativ. Femeia care s-a dus la "ciocan" cu turcu' devine o stricata in ochii românului moralist care nu poate opri dorul feminin pentru zorzoane de import. Nu cred ca acest cuvant a insemnat vreodata "prostituata" ca meserie insa el reflecta prin sensul peiorativ modul in care "gura satului" a vazut-o pe cea care dintr-un motiv sau altul s-a furisat in patul inamicului.
O poveste admirabila care reflecta intr-un fel aceasta "istorisire" se regaseste in filmul A doua Cadere a Constantinopolului - o parabola cât se poate de adevarata nu doar pentru anii 90.
Automat, cea care a plecat la un "ciocan" cu turcu devine "prost îmbracata", "urâta", "proasta" - atribute pe care si azi le atasam unei persoane cu a carei morala nu suntem de acord. Atunci când imaginea noastra ideala nu corespunde cu persoana din fata, automat descrierea aspectului fizic se umple cu toate epitetele negative. Românul este extrem de moralist si intolerant in "vazul lumii" iar aceasta atitudine careia ii sunt adesea victima femeile s-a pastrat intr-un cuvânt.
Nu stim daca acum câteva sute de ani unele femei din sudul tarii au avut de ales intre manastire si huzurul oriental. Aparent intre taranul român si turcul cu bani, multe au ales varianta de import devenind in "gura satului" - matracuci.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
