Asa cum orasele de odinioara sunt impanzite azi cu o multitudine de reclame luminoase imbietoare, tot asa Internetul a devenit un amestec in care granita dintre continut si reclama e foarte fina. In urma cu ceva ani blogurile pareau un fel de alternativa la revistele "oficiale" si ar fi inspirat mai multa incredere. In 2010 m-am convins definitiv. Cu foarte mici exceptii, blogurile internationale (moda, beauty, lux) sunt cu totul altceva iar fenomenul este passé.
Cu ocazia Paris Fashion Week am facut un mic exercitiu. Am luat un nume de designer la intimplare si am studiat evolutia informatiilor pe internet.
Informatia si furnizarea ei au fost inlocuite cu o vasta retea de reciclare in care sunt implicate reviste, agentii de presa, ziare, bloguri, forumuri. Daca un nume iti da pe google cca 10000 de rezultate (recente) este uimitor sa vezi cum peste 95% spun de fapt acelasi lucru.
La un moment dat mi-am pus speranta ca blogurile de moda internationale sunt altceva decat o adunatura de fete galagioase imbracate aiurea care doresc
sa fie bagate in seama (pentru ca nu ar avea succes la baieti?) si implicit sa beneficieze din asta. Nu mai vorbesc de cazurile in care apar experti peste noapte care beneficiaza de efectul dublu al expunerii si paravanul necunoasterii de catre ceilalti.
sa fie bagate in seama (pentru ca nu ar avea succes la baieti?) si implicit sa beneficieze din asta. Nu mai vorbesc de cazurile in care apar experti peste noapte care beneficiaza de efectul dublu al expunerii si paravanul necunoasterii de catre ceilalti.
Totul insa functioneaza perfect cand esti o marca renumita si este uimitor cat de mult poate face o invitatie sau un cadou de presa ca sa nu mai vorbesc de "asocierea" cu o revista in "mangementul" integritatii.
Am urmarit in paralel câteva show-uri in Paris si am fost curios de urmatoarele lucruri:
- daca altii pot vedea mai mult decat ce scrie in mapa de presa
- daca exista spirit critic bazat pe o cultura a modei
- daca vedem aceleasi lucruri bune sau proaste (când sunt evidente)
- daca unii chiar merg la prezentari sau doar recicleaza informatia de pe net
- cine posteaza pe twitter, de unde si de ce
- ce anume dezvaluie stilul de prezentare din articol (conteaza mai mult ca am fost, m-am vazut cu X si Y important sau conteaza strict ceea ce am vazut)
- cine posteaza pe twitter, de unde si de ce
- ce anume dezvaluie stilul de prezentare din articol (conteaza mai mult ca am fost, m-am vazut cu X si Y important sau conteaza strict ceea ce am vazut)
Problema a inceput de fapt cu mai mult timp in urma atunci cand blogurile au inceput sa devina "importante". Traficul (relevant in reclame si "notorietate") a generat un fel de goana in detrimentul continutului. Atunci cand blogul nu e altceva decat un fel de revista (mai sumara, incompleta si mai amator facuta) de ce sa nu vizitezi revistele unde ai totul?
Acum cativa ani marile nume din moda nu controlau internetul, azi insa aceasta mediere este pe cale de disparitie. Intrebarea e simpla: cine mai are nevoie de bloguri in 2010? Am impresia ca asistam la sfarsitul unei epoci. Revistele online au devenit mai "friendly", mai umane si mai interactive, marcile s-au lansat ca adevarate studiouri multimedia, si in final ambele si-au atins scopul - acela de a concentra mai multi oameni in jur si a le transmite propriul mesaj. Daca in viata de zi cu zi ajungi sa-l cunosti pe cel de lânga si ce hram poarta, de ce pe internet sa fie altfel?
Initial, atunci cand blogurile au aparut, MODA ducea lipsa de un fel de osatura si referinte clare pentru consumatorul de rand. Nu era haotica dar nici puternica la nivel global.
Pe masura ce blogurile s-au inmultit, calitatea si valoarea lor individuala a scazut (cu mici exceptii) in schimb a crescut valoarea de referinta a câtorva mari site-uri si implicit a marcilor/designerilor prezentati.
Anul acesta prezenta la show-uri a unei minore blogger (odios imbracata) in acelasi rând cu Anna Wintour a starnit reactii ciudate. Diferenta e insa enorma. Wintour face parte dintr-un sistem in timp ce altii sunt curiozitati pasagere, un fel de maimute pentru a anima atmosfera. Din când in când si la nivel de articole apar asemenea personaje al caror rol e de a spune (critica) ceea ce altii nu isi permit pentru a nu-si sifona imaginea sau relatiile. Ordinea fireasca a lucrurilor functioneaza mai bine ca niciodata iar acest lucru se va vedea mai bine peste cativa ani. Cand privim in trecut avem tendinta de a ne intreba asupra rolurilor - ce a adus X in moda? Tot asa ne vom intreba poate ce au adus unele bloguri, in afara de a fi simple canale de distributie a informatiei la telecomanda Internet? Sau, ce mi-a adus blogul X in afara de faptul ca el e o pura trambulina de promovare pentru autor care se catara pe toate "relatiile" virtuale pentru a ajunge in lumea "reala" acolo unde doreste?
Multe bloguri internationale (moda, beauty, lux) au aparenta unor bloguri fantoma, concept din marketing pe care il voi explica altadata, iar acest lucru il realizezi doar retrospectiv cautand o anume informatie.
Eu cred ca in 2010 blogurile de moda sunt doar istorie. Va recomand un articol din 2008 din WIRED in care se prezinta pe scurt aceasta idee legata de bloguri sau unul mai recent din Libération despre cum tinerii au parasit blogurile.
Care este diferenta enorma intre blogurile cu vechime si cele aparute ulterior? Daca unele au aparut din dorinta de a exprima ceva (de la informatie la opinie), generatia ultima a fost total lipsita de naivitate punand in prim plan "promovarea" si interesul comercial (parteneriate, voilà), exprimat mai mult sau mai putin direct. Ori un asemenea demers mai devreme sau mai târziu este detectat de public si in niciuncaz nu poate avea viitor. Atunci cand blogul e instrument strict de autopromovare sau strict pentru publicitate efectul nu se lasa asteptat. Sa nu subestimam gradul de inteligenta al oamenilor.
In fiecare saptamana raman coplesit in una din bibliotecile de arta din Paris de cantitatea imensa de informatie de calitate, de la articole pina la lucrari de sinteza. Evident e imposibil sa parcurgi totul insa pe oricare pui mâna pleci mai bogat. Nu acelasi lucru s-a intimplat in zona blogurilor de moda de unde nu am ramas cu mare lucru in ultimii 3 ani (iar ulterior descoperind lucruri de culise am ramas chiar dezgustat). Poate asta si sunt, suete intre fete cu zorzoane colorate sau o modalitate agasanta de "bagare in seama".
In trecut a publica o carte sau a scoate o revista nu era o indeletnicire pentru oricine insa totul s-a schimbat odata cu "liberalizarea" tehnicii de imprimare. Cu toate astea avem o doza imensa de maculatura iar o istorie a presei / literaturii de secol XIX ne aduce in prim plan similitudini uluitoare cu era internet fashion.
In final, dupa ce câtiva ani am schimbat partial presa traditionala cu cea "alternativa", revin la prima si la profesionisti. Oare ce altceva ne intereseaza decat profesionalismul informatiei sau opiniei ? Ma indoiesc ca suntem curiosi de moda vazuta prin ochii unor pustoaice pentru care idealurile se rezuma la a fi prezente in frontrow la New York sau Paris sau cel al unor adolescente care se doresc a fi considerate experte business doar pentru ca au o pagina si mânuiesc niste cuvinte. Ca in orice opera literara, scrisul dezvaluie mult despre autor si intentiile sale - unde plaseaza complementul in propozitie, la ce persoana vorbeste plus cantitatea de nume proprii (importante) din jurul pronumelui EU in fraza.
In trecut a publica o carte sau a scoate o revista nu era o indeletnicire pentru oricine insa totul s-a schimbat odata cu "liberalizarea" tehnicii de imprimare. Cu toate astea avem o doza imensa de maculatura iar o istorie a presei / literaturii de secol XIX ne aduce in prim plan similitudini uluitoare cu era internet fashion.
In final, dupa ce câtiva ani am schimbat partial presa traditionala cu cea "alternativa", revin la prima si la profesionisti. Oare ce altceva ne intereseaza decat profesionalismul informatiei sau opiniei ? Ma indoiesc ca suntem curiosi de moda vazuta prin ochii unor pustoaice pentru care idealurile se rezuma la a fi prezente in frontrow la New York sau Paris sau cel al unor adolescente care se doresc a fi considerate experte business doar pentru ca au o pagina si mânuiesc niste cuvinte. Ca in orice opera literara, scrisul dezvaluie mult despre autor si intentiile sale - unde plaseaza complementul in propozitie, la ce persoana vorbeste plus cantitatea de nume proprii (importante) din jurul pronumelui EU in fraza.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
