Sunday, May 16

Online si print in moda - o falsa dilema?

Sa ne imaginam ca de mâine Vogue si Chanel ar intra in posesia unui soft miraculos care sa nu mai permita altora sa "recicleze" imagini din revista, sa refoloseasca pictoriale sau campanii si, asa cum face industria muzicala, ar inchide robinetul "piratilor" punând reguli. Peste 6 luni de zile, cele doua nume sonore din moda vor fi impacate cu decizia "etica" insa brusc se vor vinde mai putine rujuri Chanel, automat si bugetul alocat va fi renegociat. Universul online si cel print in cazul modei sunt legate ombilical iar "online" nu e sora mai mica si de cartier in 2010.
Numele sonore de azi din moda, fie ca sunt editori, fotografi sau designeri, datoreaza mai mult decât isi imagineaza exploziei Internetului.
De câte ori citesti o revista? Cât timp crezi ca petreci privind un pictorial?
Azi multe sunt considerate maculatura pentru ca au devenit banale desi continutul nu este. Munca a foarte multi fotografi sau stilisti ar fi fost sortita neantului daca nu exista internetul pentru a le salva. Nu stiu câti citesc autorii unui pictorial (al caror nume e scris cu litere mici) si nu toti fotografii fac albume, vândute la pret mare in librarii. Faptul ca ai acces pe internet la pictoriale sau campanii din multe sezoane a condus la "perpetuarea" muncii care e astfel privita mai mult decât o secunda. Nu e o salvare de la "uitare" ci o prelungire a "termenului de valabilitate". Asta a condus automat si la o mai buna cunoastere in cadrul profesiei a celor care au har.
V-ati intrebat vreodata când ati auzit prima oara de Wintour, ati recunoscut-o stiind ca e "importanta" ? Ati citit vreodata caseta unei reviste? Pe cititor nu-l intereseaza editorul unei reviste si rareori citeste numele autorului unui articol. Rareori iluzia puterii are efecte mai mari decât camera si cercul cunoscutilor din breasla si, in si mai rare cazuri, aceasta putere e perceputa si recunoscuta din exterior. Anonimii din caseta unei publicatii au inceput sa devina persoane atunci când au primit chip, voce si ambele au "rasunat" si "perpetuat" pe TV si apoi pe Internet.
Unul din subiectele false e legat de gratuitatea continutului. Atâta timp cât exista o forma de publicitate acel continut nu e deloc "inocent" si "gratis". Insa exista o diferenta intre profitabilitate, acoperirea cheltuielilor si discursul gratuitatii. In acelasi timp toti cei care fac referinta (sau linkuri) la orice revista fashion online nu le trimit oare vizitatori care "beneficiaza" de acea publicitate? Numarul lor individual e mic insa adunate la nivel global si anual diferenta e mare.
Chanel cumpara publicitate in Vogue care la rândul ei realizeaza o serie de pictoriale frumoase. 1000 de bloguri / forumuri "fura" continutul "muncit" de pe Vogue in speranta unui trafic decent. Insa la final de luna Chanel are parte de o acoperire mediatica mult mai mare decât ar fi putut plati individual iar revista creste in popularitate si vizitatori putând sa renegocieze contractele. 
Doamna isi cumpara un ruj Chanel din magazinul online Chanel care ofera un cupon de reducere cititoarelor Vogue abonate la newsletter si bucla s-a inchis atunci când Chanel plateste un comision la Vogue pentru cei care au cumparat online via revista..
Problema reciclarii continutului este una falsa la o revista mare iar cei care isi pun problema dovedesc ca au in spate un sistem falimentar.
Mutarea aproape totala a presei de moda in zona online e doar o kestiune de timp si aici vor exista câstigatori si perdanti. Fenomenul e destul de simplu si cât se poate de cinic. Online, controlul asupra consumatorului e mult mai mare, sistemele de publicitate si marketing mult mai sofisticate, cheltuielile mult mai mici.
Problema online-print e gresit abordata. Nu tine atât de continut cât de gestiunea informatiei dar mai ales de regândirea departamentului de publicitate. Cine crede ca acum succesul se va baza strict pe abilitatea lui X de a semna contracte de banner cu Y sau de a pune "taxa" la intrare se inseala profund. 2010 ne provoaca la un nou model de business, cel care adesea nu e perceput defel de cititor.
Revistele care vor supravietui vor deveni un fel de Avon sau Oriflame, altfel spus sistemul multilevel marketing aplicat la nivel de presa fashion online si in alt mod.
Am spus supravietuire pentru ca terenul se va curata in urmatorii ani.
La ora actuala totul se muta online si nu ma refer la presa sau la banala existenta a unui sit. E vorba de "functionalitatile", "activitatile" din "real". Cam de 6 luni de zile observ mutatii importante la marile nume din Franta (nu doar moda) care au regândit in mare masura afacerile. Daca acum 5-10 ani internetul juca un rol strict de carte de vizita pentru foarte multi, totul s-a schimbat de când exista butonul BUY dar mai ales de când cei care vând pot si sa livreze (de la moda la cosmetice si hamburger).
In cazul unei publicatii de moda solutia salvatoare va veni in momentul in care banii vor aparea si din alta surse decât "continutul" traditional si "publicitatea" clasica. Aici exista un numar destul de mare de solutii, unele deja pe cale de implementare in Franta. Trebuie doar sa ai tenacitate si sa generezi structura.
Intram intr-o lume noua in care unii pricep care e directia, altii sunt incapabili sau prea incapatinati sa o aplice.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Blog Widget by LinkWithin
Octavian iti recomanda Cele Mai Bune Carti de MODA pentru a debuta cu dreptul in aceasta industrie