Pentru ca visul de a deveni ispravniceasa peste târgul Iesilor i-a fost cu bucluc la stapânirea domneasca a lui Voda, Coana Chirita s-a urcat in balonul verde al Expozitiei de la Shanghai infruptându-se cu nesat din marul statului de geaba, taman in tara unde zboara Cocorul. Personajul lui Vasile Alecsandri este de o actualitate senzationala in 2010 iar daca azi ar trai Coana Chirita, cu siguranta ca visele ei de marire nu s-ar opri la provincie ci ar face cu ochiul galbenilor de la minister iar apoi ... fondurilor europene. Pasarea umila cu care erau luati banii nenorocitilor sarmani ar deveni azi ceva mai exotic - sa-i zicem Cocor, pentru a fi in tendinte. In comedia lui Alecsandri se prindeau fluturi, azi s-ar prinde cocori. Sunt mai orientali si rimeaza cu Chanel.
"Iată-mă-s! am sosit
Dintr-o călătorie
În care-am pătimit
O sută de şotii ş-o mie.
Dar, zău, nu mă căiesc,
Nu-mi pasă de nimică;
Eu sunt zdragon şi mă numesc
Chiriţa cea voinică.
Ce voiagiu minunat!
Ce frumos m-am primblat!
În urmă-mi am lăsat
Un nume lăudat."
Daca odinioara Cucoana Chirita se deplasa in balon dupa moftul vremii, azi ea ar fi constat intre avioane sau poate ar avea propriul avion, decorat dupa ultima moda. Ar face ocolul pamântului in 48 de ore bifând marile metropole la shopping intr-un remake dupa Sex & the City. Acum 150 de ani, Chirita si-ar fi angajat profesor frantuz iar galbenii i-ar fi tinut in vreo hruba ascunsa de pe numeroasele pamânturi. Azi, vreun paradis fiscal, Monaco sau Elvetia le-ar rezolva pe ambele.
Coana Chirita vine anual la Paris si innopteaza in acelasi loc. Dar nu cultura orasului o atrage sau vreun amant secret. Ea vine sa vada ultima moda pe care croitorese iscusite o reproduc intocmai si de graba.Alecsandri ne spune exact de ce Cucoana vine in fiecare sezon:
"În Paris! minunea minunilor! târgu Vavilonului din zilele noastre! [...]Acolo-i pământul făgăduinţei cel din scriptură; numai un lucru e cam supărător: toate se vând cu porţia, şi porţiile-s mici de tot, ca de pomană. [...]Parisul nu are seaman pe faţa pământului, şi pot zice că nici chiar Bucureştiul nu-l întrece... adică să fim drepţi... nu-l întrece. Ce nu găseşti în el? galerii de muzeuri vrei? ai; munamenturi vrei? ai; teatruri vrei? ai; pasagiuri române ca la Bucureşti vrei? ai. Che ta lipa. Eu nu le-am vizitat nici pe unele, nici pe altele, pentru că am avut de umblat pe la magazii de marşande de modă. Am fost la madam Desal şi la madam Fovel, de mi-am comandat tualete pe datorie... Le-oi plăti şi eu când or plăti şi celelalte cucoane care le-o rămas datoare... (În taină.) Şi ştiţi una? Sunt cam multe... aşa de multe, încât croitoresele au hotărât să nu mai facă credit compatrioatelor. Cam ruşine, dar ce-mi pasă? Eu tualetele le-am pus la mână şi am şi fantacsit cu dânsele la baluri, la Mabil."
Uimitor, dar Cucoana Chirita are o faima cu totul speciala in a-si face datorii si a nu-i onora pe cei care lucreaza la gloria si faima domniei sale, pentru ca nu tot ce e CC e neaparat Coco Chanel.
Am revazut de curând acest minunat film cu Draga Olteanu (cu superbe costume) si cred ca o versiune moderna ar bate toate recordurile de film in tara. Avem atâtea Chirite in toate domeniile care, oricât s-ar stradui, nu isi pot ascunde accentul. Nu e dulcele grai moldovenesc al celor care au ctitorit atâtea manastiri, ci accentul strident al imposturii.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
