Exista doua lucruri exceptionale in România: pamântul foarte fertil si prostia celor care il au degeaba. Cultivarea cerealelor nu are nevoie de prea multa inteligenta neaosa din Neolitic incoace si poate cel mai "inteligent" gest a fost introducerea plantelor modificate genetic odata cu anii 90. Insa un alt domeniu, mult mai interesant, mult mai de viitor si mult mai eficient, este cultura plantelor aromatice, medicinale si de parfum. Prea putin se stie azi ca zona care porneste din Ucraina, Republica Moldova pâna in Bulgaria este una dintre cele mai fertile si cu climatul cel mai propice pentru acest gen de culturi. Republica Moldova era producatorul Nr 1 de uleiuri volatile folosite in parfumurile sovietice, trandafirul se cultiva pentru extractie din Crimeea pâna in Bulgaria ocolind România. Românii au incercat numeroase aclimatizari prin statii pilot, insa totul s-a ruinat in 1990. Plantele aromatice despre care vorbesc nu se rezuma la menta, busuioc, cimbru ci la altele, cu totul speciale, mai putin popularizate, dar intens folosite in industria de parfumuri. Unele le importam in Paris din fosta Yougoslavie, altele din Ungaria si Bulgaria. Menta nu este un produs interesant atâta timp cât creste pretudindeni si când uleiul esential din Asia vine la un pret perfect. Pretul ce se poate obtine din asemenea culturi românesti este nesperat de mare. De exemplu, unele din uleiurile volatile perfect adaptate climei din România costa acum intre 5000 si 100 000 kg. Procesul tehnologic nu e foarte sofisticat - plantele sunt culese aproape ca in orice alta recolta si apoi extrase in situ intr-o mica hala intr-un sistem de o eficienta extrema si urmând niste standarde. Aceste plante aromatice sunt folosite in parfumuri si mai ales in industria farmaceutica in semisinteze sau cea cosmetica. Dar românii au avut deosebita inteligenta de a-si distruge industria de medicamente in favoarea importurilor.
Imaginea din arhiva personala prezinta gradina botanica din Cluj, inaugurata in anii 20. Nu s-au schimbat prea multe de atunci. Ceea ce lipseste din RO este notiunea de pionierat - nimeni nu incearca lucruri noi (de exemplu aclimatizari de plante ornamentale) iar cele "vechi" sunt facute tot mai prost. In Paris, in Jardin des Plantes, sta falnic un salcâm foarte batrân - e cel mai vechi din oras, plantat prin 1632 când a fost adus de peste Ocean. Tot in Paris se afla superbe exemplare de magnolia care nu existau acum 200 de ani pentru ca arborele, denumit dupa botanistul Pierre Magnol, a fost adus din Extrem Orient. Insa cultivarea plantelor necesita dragoste si inteligenta, ambele foarte rare la români. Lalelele si narcisele, atât de faimoase in Imperiul Otoman, au fost ulterior cultivate in deloc prielnicul climat olandez. Din narcise, narcise galbene si zambile se extrag cele mai pretioase absolute florale folosite in parfumeria fina insa pentru a transforma un pamânt roditor intr-o gradina a Paradisului e nevoie de "nas". Nas in recunoasterea calitatii plantelor, nas in evaluarea potentialului nativ si nas in afaceri.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
