Parfumeria ultimilor ani a cunoscut câteva prefaceri majore, nu neaparat benefice insa in orice caz ele reflecta perfect evolutia societatii contemporane. Daca arabii au adus in Europa in urma cu sute de ani esente pretioase care au transformat radical aceasta arta, secolele XIX si XX au cunoscut fenomenul invers. Inca de timpuriu, creatorii de parfumuri din Franta au inteles ca (fostele) colonii sunt o piata importanta. La Grasse se creau parfumuri special pentru pietele din Nordul Africii dar si compania Rallet (Moscova) producea ape de colonie pentru tarile din Orientul Mijlociu. Din motive de pret, dar si de atitudine culturala, tot ce era lux si pretios era rezervat pentru Paris iar restul era exportat cu ambalaje si etichete ieftine pentru o piata fara prea mari pretentii. Ulterior, in secolul XX, parfumeria traditionala din aceste tari a devenit mai degraba un mit - ea a disparut fiind inlocuita covarsitor de esentele sintetice produse in Occident. Texte din India sau tarile arabe, din anii 30-60 pe care le-am publicat reflecta realitatea acestei situatii prin care companiile occidentale au gasit toate mijloacele pentru a domina comercial o zona. Esentele de flori, tamâia, moscul cumparate de generatia hippie erau de fapt sordide amestecuri sintetice, tot asa cum bulgarii puneau in flacoanele pentru turisti doar "resturile" distilarii, nu esenta scumpa exportata integral la Paris. In paralel, in aceste tari se concentra productia de parfumuri false exportate apoi in Europa, multe realizate naiv si rudimentar. Va amintiti primele fake-uri Chanel de dupa Revolutie, aduse din Turcia si Egipt? In acea perioada falsurile nu erau chiar industria de azi asa de bine ancorata in România si se scria Chanel cu 2 de N sau 2 de L, plus o serie de "erori" elementare pe ambalaj.
Totul s-a schimbat când arabii au inceput sa aiba bani iar lampa lui Alladin nu contenea sa-i produca. Initial au fost laboratoare improvizate care produceau local parfumuri grele dupa formulele anilor 80, insa arabii au inceput sa calatoreasca si sa cheltuie masiv la Paris (vezi criza Golfului si efectele in couture). Asa au aparut magazine si marci, iar Montale este exemplul cel mai bun de parfumuri create pe acest tip de gusturi. In Paris mai sunt alte câteva magazine care vind esente in flacoane de cristal, vânzatorul nu stie prea bine franceza, dar ele nu sunt prea cunoscute intrucat nu sunt marci de distribuitor, orientate spre export. Era bling bling s-a potrivit de minune acestei tendinte si ea s-a extins la alte parfumuri "internationale" care nu sugerau in mod explicit spiritul arabesc. Cu 15 milioane de musulmani in Europa (atentie, arab nu e sinonim cu musulman) nu mai avem de-a face cu o sursa de inspiratie si cu povestile Sheherezadei ci cu ... o adevarata piata pentru parfumuri si cosmetice. Epoca in care Serge Lutens crea parfumuri ca o opera de arta si prea putini paseau pragul magazinului a apus. Azi, lucrurile au devenit mult mai putin inocente, mult mai putin .... artistice!
Cumpara românii parfumuri arabesti? Uneori fara sa vrea, da, pentru ca tot ce e stralucitor, miroase tare (duhneste) si dulce prinde la o cultura care a fost profund influentata de vecinatatea cu Imperiul Otoman. Avem parfumuri arabesti gândite pentru arabi si parfumuri arabesti imaginate pentru europeni (si cliseele lor despre Orient). Toate acestea sunt departe insa de bogatia olfactiva a Orientului si de ingredientele sale pretioase, pe simplul motiv ca nu este prea mult timp azi pentru marcile care doresc sa se imbogateasca peste noapte. Copiezi un Tom Ford, il incrucisezi cu un Montale, cresti doza de santal sintetic (cel indian este o raritate, nimeni nu si-l permite) si vanilina, faci o lansare de presa pentru presa credula si apoi expui parfumurile la vedere intrucât bling-blingul nu a murit.
Un contraexemplu rafinat (si foarte delicat) este Traversée du Bosphore de la Artisan Parfumeur, lansat recent in Paris, exemplu de tratare cu stil a unei teme deloc usoare. Chanel spunea "Sheherazade c'est facile" referindu-se la cât de usor moda poate deveni un amestec de tesaturi stralucitoare care iti iau ochii intr-un amalgam orientalizant. Ramâne de vazut daca Bucuresti este micul Dubai sau micul Paris in materie de parfumuri de lux.
Un contraexemplu rafinat (si foarte delicat) este Traversée du Bosphore de la Artisan Parfumeur, lansat recent in Paris, exemplu de tratare cu stil a unei teme deloc usoare. Chanel spunea "Sheherazade c'est facile" referindu-se la cât de usor moda poate deveni un amestec de tesaturi stralucitoare care iti iau ochii intr-un amalgam orientalizant. Ramâne de vazut daca Bucuresti este micul Dubai sau micul Paris in materie de parfumuri de lux.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
