Ca intreaga societate, si lumea (atât) de mica a modei e dominata de sentimentul românesc al neputintei. Daca spatiul mioritic are niste oi (in general blege si in turma) si un pastor, la nivel mai "avansat" aceasta se traduce printr-un sentiment mesianic.
Oamenii asteapta ca "cineva" sa-i "denunte" pe cei "rai", sa-i puna la zid pe "impostori", sa se ocupe de curatenia in sistem de parca aceasta ar fi o meserie in CAEN la rubrica design. In acelasi timp, oamenii se doresc promovati, indrumati, premiati.
De fapt, traim intr-o lume de oameni naivi, creduli, lenesi si autosuficienti pe care societatea subreda i-a invatat un singur lucru - sa astepte ca cineva sa le rezolve problemele iar ei sa primeasca totul de-a gata.
Probabil lectia cea mai dura pe care multi o vor invata la finele anului 2010 este ca toate aceste fantezii sunt ridicole si ca marea problema nu e sistemul (notiune atât de abstracta) ci oamenii, incepând chiar cu cei care se plâng. Desi o intreaga generatie si-a spalat creierul cu filmele americane, e mai comunista decât precedenta si asta pâna in maduva oaselor. Initiativa, competitia, dorinta de a fi mai bun, respectul si mai ales spiritul de echipa nu fac parte din arsenalul acesteia. In schimb "punerea la gazeta" a vinovatilor si mazilirea in public amintesc de gazetele de perete de odinioara. Mai lipsesc Congresele de Moda si Cântarea României - un festival national dotat cu premii, urmat de aparitia in prima pagina din Scânteia.
In tot acest context mai exista persoane importante (dar de o ineptie rara desi cadre universitare) care ar dori ca moda sa fie facuta strict de cei cu diploma si sa existe un organism care sa nu dea "drept de practica" celor care nu au studii de specialitate.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
