Friday, July 30

Spiritul timpului si … legea coincidentei

Zilele trecute in timp ce discutam programa pentru un curs pe care il voi tine la anul la o prestigioasa scoala de moda din Paris, i-am spus interlocutorului ca nu consider ca as inventa ceva ci doar ca am "antene" mai bune pentru a explica si capta ceea ce se petrece in moda, design, arte vizuale. Am "nas". Cam asta e un designer azi, un "interpret" al epocii sale. Peste 2 zile soarta mi-a dat un raspuns teribil retoricii mele.
Intimplator am primit 2 carti, una de design/arhitectura si alta de moda, publicate la Moscova in urma cu cca 5 ani, scrise de doi eminenti profesori. Rasfoind documentatia bogat ilustrata cu desene din academii am ramas interzis. Similitudinea cu ce am facut noi la scoala in România (de la tematica, tehnica de reprezentare, stil grafic pina la obsesiile fiecaruia dintre colegii sau amicii de generatie) este imensa. De fapt mi-a dat fiori in cel mai ciudat mod pentru ca ceea ce am vazut pentru prima data este de mii de ori mai bun. Solutiile la unele "banale" probleme grafice depasesc cu mult ceea ce generatia mea a fost in stare sa produca. Profesorii nostri s-au straduit sa schimbe radical sistemul dupa 1990 si sa dea ce au avut mai bun (si ce era mai nou) intr-o totala contradictie cu ceea ce e azi scoala. Atunci nimeni nu stia sau nu se interesa de ceea ce facea Moscova, era si culmea pt ca impedimentul nu e doar de limba ci si de accesibilitatea la informatie. Internetul abia incepea. E greu de apreciat ce sta in spate (inca nu am apucat sa citesc / descifrez cursurile) dar concluzia e oarecum simpla - doua generatii din Europa de Est, cu aceleasi idealuri occidentale si urmarind probabil aceleasi personalitati vestice, fara a interfera in vreun fel, au dat acelasi tip de raspuns. Mai bun sau mai prost e deja alt subiect, insa lipsa vreunei "specificitati" mi-a dat fiori. E destul de amar sa remarci ca doza de originalitate a unei generatii e redusa si ca in final cei care "inventeaza" sunt asa de rari. Transferând aceasta constatare estetica tardiva intr-un plan economic, concluzia e dezastroasa. Daca am concura pentru aceeasi "pâine" (piata de haine sau "piata" de proiecte de arhitectura) am avea toate sansele unui "atac" surpriza. Considerând Bucuresti drept micul Paris, habar nu avem ce se petrece in jur in domenii profesionale si nu in politica. Surpriza a venit tot saptamâna aceasta când am aflat de ... relansarea arhipelagului stiintific la Moscova, un articol din ForeignPolicy despre ce ni se pregateste la Est. 
Daca privim in urma la arta 1900 vom vedea ceva cu totul diferit - aceasi epoca a primit niste "solutii" atât de diferite la Londra, Paris, Bruxelles, Viena, Munchen, Spania sau Italia incât te intrebi ce le leaga totusi.
Prea preocupata sa respire "spiritul timpului", România a uitat ca nu e singura in "zona" care se adapa la acelasi aer occidental si ca cei de "afara" care se uita in zona nu ne vad doar pe noi. Cine nu e unic nu e neaparat indispensabil. Aceasta ar trebui sa dea de gândit celor din moda care reproduc prea facil pentru a fi cool. Clientii nu sufera de atasamente sentimentale si "vad" mai multe.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Tuesday, July 27

Esenta Dior si esentele modei


Unul din cele mai mari mistere din istoria modei este disparitia lui Dior si poate intr-o zi voi dezvalui niste lucruri care se "stiu" in Paris dar nu se publica nicaieri. Ca orice arta, exista doua istorii ale modei - o traditie care se transmite in "scris" si adesea luata drept litera de lege de cei care traiesc la mii de kilometri distanta de locul unde se face moda si o traditie care se "transmite" sau se descopera. Ii putem spune "initiere" intrucat asemenea unor texte sacre exista si in moda secolului XX adevaruri exprimate cât se poate de franc.
Dior scria cu un an inaintea disparitiei aceasta fraza aparent fireasca in autobiografia lui: "Christian Dior, c’est moi ! Car, finalement, tout ce qui a été Ma vie s’est – que je le veuille ou non – exprimé dans ses robes."
Ieri, cu ajutorul unui pix si al unui servetel rezumam la o cafea avuta cu unul din cei mai importanti designeri români intelesul acestei fraze si adevarata esenta a stilului Dior, cea care nu e scrisa in nicio carte (ci doar vag evocata).
Exista designeri si oameni care confectioneaza haine. Unele nume sonore din RO, in ciuda faimei, banilor si anturajului (care ii sustine pe principiul "o mâna spala pe alta de mizeriile pe care le ascundem" ) nu vor fi niciodata creatori de moda. Ieri, desenând si explicând adevarata natura a stilului Dior, am ajuns impreuna la concluzia ca sunt persoane care nu vor fi niciodata capabile sa faca Moda pentru ca nu o vad, in ciuda magazinelor pe care le viziteaza, modelelor pe care le copiaza in fabrica sau revistelor de tendinte cumparate pe bani grei. Unii nu sunt facuti pentru asta si e doar o chestiune de timp când vor iesi de pe "podium". Adesea, purtati de ritm precum o manechina unduindu-si corpul, oamenii remarca prea târziu ca nu mai sunt pe scena.
Unii oameni incep sa faca Moda cu adevarat in momentul in care inteleg niste adevaruri "fundamentale" intr-o lume mereu in schimbare. De exemplu ... de ce colectia haute couture din acest an de la Chanel a avut un leu imens? Raspunsul e de o banalitate infioratoare dar de un adevar profund care face ca prezentarea din acest an sa fie cu totul altfel decât restul.
... totul incepe de la simpla intrebare: "de ce a ales Dior lacramioara drept floare favorita?
De ce lucrurile arata intr-un fel si nu in altul? De ce linia zig-zag?
Unii reproduc in cel mai fericit caz tendintele in timp ce altii creeaza ceea ce majoritatea considera Moda.
Dior a fost unul dintre cei mai profunzi si autentici designeri insa prea putini au inteles natura sa, si mai putini azi din România i-au vazut creatiile dar le-au copiat din reviste fara a intelege mare lucru.

O imagine din arhiva personala pe care o vedeti mai rar - creatii haute couture Dior realizate din tesaturi Chanel.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Friday, July 23

Andreea Tincu resort 2011 - simfonie esentiala

Andreea Tincu, cel mai valoros designer din Iasi si unul din numele cele mai importante din moda româneasca a prezentat recent la Shanghai in cadrul pavilionului României o serie de modele din colectia de toamna iarna dezvaluite in premiera la Romanian Fashion Week.
Cu acea ocazie prezentam designerul in felul urmator: "Cu ultimele colectii ea se reinventeaza constant, fara a se repeta la nivel de forme sau al compunerii lor, fara a fi preocupata prea mult de firul rosu pe care unii il numesc branding. Demersul ei este unul de designer autentic iar ceea ce uneste colectiile disparate este insusi creatorul, prin ceea ce refuza sau accepta si prin acele atribute sculpturale greu de definit in cuvinte."
Dupa succesul extrem oriental, Andreea Tincu se indreapta acum spre Amsterdam asa cum navigatorii de odinioara aduceau mirodeniile si matasurile pentru a invalui Occidentul in luxul pretios. Designerul va prezenta o colectie capsula inspirata din arta lui Jean Arp pe  platforma New Design Area- Amsterdam, 25&26 Iulie in cadrul Modefabriek. 
Colectia resort 2011 realizata Andreea Tincu & Sense (cel mai cunoscut producator de confectii si tricotaje din Moldova) pune in scena linii minimaliste in care albul joaca rolul principal intr-o silueta epurata de un rafinament esential. In România linia Andreea Tincu & Sense este disponibila exclusiv la The Place Bucuresti.
Andreea Tincu este unul dintre cei mai valorosi designeri actuali din România cu numeroase colectii prezentate peste hotare care acopera cele mai vaste si neasteptate locuri din Europa, de la Kiev la Paris iar acum intr-un select eveniment in Amsterdam.
Citeste un interviu recent cu Andreea Tincu despre colectia exclusiva de la Amsterdam.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Drept de autor si descari ilegale .... à la Roumaine

Capital are azi un articol despre vânatoarea de ilegalisti, pentru ca nu avem corupti in tara ci oameni care pericliteaza conturile marilor trusturi de muzica si filme occidentale:
"Utilizatorii programelor de tip DC++, oDC şi de torrente se află în vizorul AIMR şi nu contează dacă aceştia au descărcat sau partajat o singură melodie sau mii, toţi sunt pasibili de închisoare. Alfă cum îi alege AIMR pe utilizatorii pe care să-i monitorizeze. Asociaţia Industriei Muzicale din România (AIMR) monitorizează şi verifică de mai mulţi ani activitatea utilizatorilor de DC++ şi torrente din ţara noastră. În ultima vreme, însă, activitatea AIMR s-a intensificat şi luna trecută inspectorii au reuşit să strângă probe împotriva a 40 de internauţi utilizatori de DC++ din ţară."

Ceea ce ma surprinde in toata aceasta poveste in care AIMR anunta pedepsirea vinovatilor este atitudinea total infantila in fata unui fenomen care a gasit alte solutii (si nu neaparat rezolvari) pe alte meleaguri. Nu iti trebuie multe cunostiinte de psihologie ca sa deduci ca a speria un om si a-i arata bau-baul nu are neaparat efectul scontat, ba chiar poate genera ... reactii adverse.
Enunturile "A descarca muzica prin programe DC++ este gresit" si "A cumpara muzica este corect" par identice insa ele sunt reflecta doua filozofii total opuse in care autoritatile noastre au ales cea perdanta.

Imi amintesc ca in anii 90, când internetul era la inceputuri, pe dial-up si cu o viteza de melc, se dezvoltase deja o retea in Timisoara care pentru sume modice iti vindea muzica sau filme scutindu-te de un download care dura o vesnicie sau de ... cautarea dificila intr-o perioada in care putini erau familiari cu internetul.  Erau locuri in care cumparai filme tot asa cum existau locuri cu marfuri contrafacute. Ulterior, fiecare a avut calculator iar internetul a inceput sa functioneze brici transformând un mic "business" in activitatea fiecarui doritor de "ultimul album" sau "ultimul film". Va reamintesc cum erau cinematografele acum 10 ani si ce filme aduceau. Anul trecut vânzarile de DVD-uri in tarile occidentale au scazut destul de mult dar asta nu pentru ca exista pirati ... ci pentru ca salile de film au fost tot mai frecventate. Si in RO, oamenii merg mai mult la film decât odinioara.
Aceasta vânatoare dupa vrajitoare s-ar putea sa aiba un efect bumerang - reactivarea unei "retele" paralele imposibil de urmarit online (monitorizarea actuala e foarte comoda din spatele unui calculator si nu necesita o inteligenta sporita si nici logistica) sau pur si simplu crearea de microretele online bazate pe confidentialitate imposibil de "penetrat". Sau poate multi vor spune adio filmelor si vor descoperi ... cartile. Oamenii sunt adesea imprevizibili in situatii speciale.
Ideea ca vei speria omul cu amenda si inchisoare iar el se va conforma este de o naivitate surprinzatoare. In contextul moral actual românul este de o inventivitate fascinanta iar a-l speria nu are niciun efect. De ce sa iti fie frica atunci când vezi politicieni si scandaluri constant la TV fara vreo repercursiune juridica.? Cel care e "prins" e in cel mai bun caz socotit "prost" pentru ca nu a stiut sa se ascunda / protejeze.
Intr-o societate cu profunde probleme morale a speria nu face decât sa genereze sisteme mai sofisticate. E ca la bacterii si antibiotice.
Revenind la cele doua enunturi, o intrebare simpla se pune: nu e oare mai bine sa inveti treptat omul ce e corect in alt mod decât a arata cu degetul ce e gresit? Fiecare stie povestea cu camera interzisa in care printesa nu avea voie sa intre.
Decât sa doresti a pedepsi, sa zicem, un milion de utilizatori, intr-un proces de vrajitoare ... nu e oare mai eficient ca sa gasesti o modalitate de a obtine 0,5 EUR de la fiecare descarcare?
Pirateria online nu au inventat-o românii insa alte state au pus la punct sisteme comerciale sofisticate in care a cumpara un film nu mai pare ceva anormal pentru un milion de utilizatori. In Franta am gasit zeci de exemple si cazuri in care ingeniozitatea marketing m-a lasat fara replica.
E nevoie doar de putin studiu, putin mai mult creier si multa psihologie. Ideea de a-l civiliza pe român coergitiv nu functioneaza.
In alta ordine de idei, Jurnalul ne invata ce este ... legal si ilegal pe internet.
"Download-ul este ilegal?
Nu, ce descarci si ramane in calculator doar pentru tine este in regula din punct de vedere legal. Chiar daca acel continut este piratat, cat timp nu il pui la dispozitia altora, nimeni nu te poate urmari. Asadar, atentie la sharing! Daca reusesti sa descarci, asta e… Dar daca dai mai departe, s-ar putea ca cineva sa fie cu ochii pe tine. Nu o spunem noi, ci chiar Asociatia Industriei Muzicale din Romania."
Concluzia, potrivit AIMR, fii baiat destept!
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Tuesday, July 20

In ritm de tango ... la moda

Tangoul face ravagii in Paris inainte de Primul Razboi Mondial si este dansul preferat al elitei inainte ca aceasta sa fie sedusa de jazz si charleston. Tangoul va aduce câteva elemente noi in moda - crapatura sau slitul, rochia de seara petrecuta care dezvaluie senzual piciorul in timpul dansului, mica trena in spate, franjuri sau ciucuri de inspiratien hispanica pentru a accentua miscarea si nu in ultimul rând dezgolirea spatelui. Imaginea este din arhiva personala dintr-o revista de moda pariziana din 1913. In acelasi an, Gabilla, o celebra casa de parfumuri din Paris, lanseaza Tango - parfum suav si ametitor asemenea dansului imortalizat ulterior in scena cu Rudolph Valentino. Decadent si senzual, tango-ul reflecta ultimii ani din La Belle Epoque inainte ca Parisul sa descopere alte dansuri exotice ce vor influenta moda.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Scoala de moda din Timisoara - o viziune personala

Desi sunt din Timisoara, ati remarcat probabil ca am vorbit foarte putin (sau aproape deloc) pe acest blog de Universitatea de Vest - Facultatea de Arte si Design sectia de Moda. O tragedie pe care o cunosc de foarte mult ani si careia nu i-am gasit vreun remediu. De data aceasta insa, odata cu terminarea unui nou ciclu si lansarea unui numar impresionant de designeri pe o piata muribunda am avut o surpriza. O absolventa a facultatii mi-a trimis un mail foarte sensibil in care prezinta aceasta experienta a unui sistem universitar "putred" cladit pe alte valori decât cele pedagogice sau de cunoastere.
Aceasta scrisoare ar trebui sa dea de gândit celor de la Timisoara sau din alte centre universitare. Nu este firesc ca dupa absolvire sa ai un asemenea gust amar care inlocuieste mândria altor scoli. O scoala este puternica nu doar prin ceea ce invata cât mai ales prin oamenii si sentimentele care invaluie inefabil procesul didactic creând acea aureola de prestigiu. Va dau in acest sens exemplul scolii de Beaux Arts de la Paris, cea mai importanta institutie europeana de arta in secolul al XIX-lea. Studiind foarte recent arhiva sectiunii de arhitectura am inteles de ce. Dincolo de luptele interne pentru putere sau "ciocnirea" generatiilor care exista pretutindeni, a existat acea dorinta de a da "tonul", de a reprezenta netagaduit excelenta, valoarea si prestigiul.

"As mai avea ceva de spus

Desi pentru mine poate e prea tarziu. S-au dus si trei ani de facultate. Inca imi amintesc noaptea cand am scris despre terminarea liceului. Era tarziu si brandul tigarilor diferit. Poate eram mai mici si poate nu ne asteptam sa devenim atat de josnici precum suntem acum. Si da, poate eram rautaciosi dar eram noi. Acum suntem doar noi contra. Si e miez de zi nu de noapte.
Imi amintesc cu cat entuziasm si cu cata mandrie am inceput facultatea, cat eram de fascinata in prima zi. Era perfect. Eram studenta. Am inceput frumos si apoi am prins ritmul. Un ritm de profesori neinteresati de studentii lor, o atmosfera de competitie si de invidie in relatia profesor- elev, si si un miserupism peste care poti trece doar daca ai pielea groasa. Cursurile se faceau din cand in cand iar mai apoi am inteles ca de fapt facultatea era un fel de cafenea in care te duceai la o barfa cu colegii, o cafea si un pachet de tigari. Nu vreau sa spun ca nu am invatat absolut nimic, dar nu am invatat mare lucru, pe care nu as fi putut sa il invat in timp stand acasa, sau facand cu totul altceva. Cred ca am pierdut mai mult timp asteptand si cautand profesori decat am stat la cursuri. Am mai invatat ca oricat de talentat sau netalentat ai fi, oricat de placut sau insuportabil, pilele si greutatea numelui sunt ceea ce conteaza in final, si nu stiu de ce ar avea rost sa mai mentionez asta cand in viata mereu te lovesti de asa ceva. Doar la noi. Am fost rautacioasa inca din liceu, pentru ca mereu a existat competitie intre noi, si asa am fost invatati, dar facultatea si falsele prietenii m-au transformat intr-un monstru machiavelic. Si recunosc asta desi stiu ca multi sunt la fel dar nu stiu cat de multi o pot recunoaste. Am invatat ca a-ti ajuta prietenii din grupa este cea mai proasta decizie si este o pierdere de vreme. Cu mici exceptii care aproape ca se pierd in marea de rautati si sabotaje. Am mai invatat ca a avea o alta parere, diferita de profesori este un lucru inacceptabil, iar daca ai si curajul si argumente bune in a iti sustine acea parere este o bila mare si neagra. Am invatat ca nu conteaza ce idei ai tu, pentru ca pur si simplu nu conteaza daca profesorului nu ii place, oricat de buna sau ne buna ar fi idea, in final nota este a lui. Am invatat ca a fi libidinos si fals este o cale sigura pe drumul succesului, si ca pur si simplu tu ca si om nu prea contezi, conteaza doar ce greutate are numele profesorului tau de specializare. Am mai invatat ca majoritate examenelor sunt notate dupa preferintele profesorilor legate de fata studentilor sau de portofele si cercuri in care se invart. Asta bineinteles in cazul in care profesorii isi aduc aminte de tine. Am invatat ca trebuie dati mult prea multi bani pentru confortul acestor profesori si pentru a-mi fuma tigara in curte in picioare, in noroi pana la glezne. Am invatat ca suntem prea multi aspiranti la titlul de artist plastic etc, pentru profesorii nostri. Pur si simplu ii obosim. Dupa mai putin de doua ore dintr-un curs de 4 ore in care si asa stau pe un scaun si isi dau cu parerea superficial, am invatat ca sunt extenuati. Am mai invatat ca pe langa taxele de rigoare, materialele trebuiesc cumparate de noi dar lucrarile finale apartin lor. Noi suntem tineri, ne putem multumi cu copi. Am invatat ca oricat de standard ar fi ceva, favoritul profesorilor va veni intotdeauna cu ceva in plus care sa incalce regulile dar nu va conta, pentru ca in ochii profesorilor acela va fi studentul creativ si curajos iar restul niste mediocrii. Si notele se vor da in consecinta. Am mai invatat ca tot acesti profesori, sau hai sa zicem unii, pe care sa ii bagam intr-o mare majoritate sunt de un tupeu si o nesimtire de iti pot da frisoane pe sira spinarii, dar tu oricum nu contezi deci isi permit. Am mai invatat ca prietenii care au aceleasi interese sunt de fapt cei mai aprigi dusmani, si fututul in gura vine la fel de usor ca un salut. Am invatat ca peretii mansardei sunt la fel de falsi ca si oamenii de acolo, si nimic din ceea ce scoti pe gura nu va ramane secret. Am invatat ca secretariatul are mereu secretare isterice si un program de doua ore pe care oricum nu il prinzi daca ai curs, dar sa te fereasca sfantul sa bati la usa la 12:01
Dar per ansamblu am invatat ca oricat suflet ai pune in ceea ce faci, nu conteaza pentru nimeni in afara de tine, am invatat ca nu isi merita nici banii si nici renumele desi nu stiu daca Clujul, Iasiul sau Bucurestiul merita un pic mai mult, dar sigur Timisoara nu. Totul este de renume si competitive bolnava si fara rost intre orase. Am invatat ca mai bine mi-as fi pastrat banii investiti in aceasta facultate, decat sa ii risipesc pe toane si platouri pentru profesori ignoranti si pur si simplu plictisiti de a mai preda, si cel mai important am invatat ca pentru ei o licenta la moda este un prilej de a se aduna la o barfa si de a infuleca protocoale in timp ce notele se dau din amintiri. Si nu e prima oara cand din gura unui profesor de moda aud expresii de genul „lu` asta da-i atat ca e fiica lu` cutare” . „hai o bagam sau nu si pe asta in licenta ca vai si amar oricum”, „cine mai e si ala Elsa Schiaparelli” sau realitati grave precum profesori de moda care habar nu au despre tendinte.
Sigur e prea mult sa nu generalizez, si imi pare rau pentru micile exceptii pe care le gaseam in facultate in fiecare zi de la 8 la 14, si pe mess de cu seara pana tarziu in noapte ajutandu-ne si dandu-ne sugestii si sfaturi bune. Au fost unii carora le-a pasat un pic mai mult, si ei sunt cei pentru care m-am trezit dimineata sa merg la curs. Dar sunt prea putini si e pacat.
Ma bucur ca am avut ocazia sa particip la festivaluri de moda importante in Romania, pe catwalk sau in public, ma bucur ca au existat profesori cu care am impartit aceasi trusa de machiaj, aceasi cutie de pizza si aceasi sticla de suc, care la 3 dimineata erau pe mess ajutandu-ne sa ne terminam mapele la Inspired si a doua zi ii gaseam la facultate de la ora 8. Dar a fost doar una si una e prea putin sa imi schimbe parerea generala."

Eu ii urez tinerei absolvente succes in moda si sa uite cât mai repede aceasta lume  universitara pregatindu-se pentru alta, la fel de abjecta si cinica - sistemul modei din România - care adesea functioneaza dupa aceleasi legi ale junglei. Minciuna, ipocrizia, favoritismele, banii si cam tot ce respingem si opunem creatiei sau conturarii unui sistem valoric de durata si viziune reprezinta meniul actual din România versiune fashion. 
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Monday, July 19

Ultima noapte de dragoste prima noapte de razboi

In 1914 o palarie albastru inchis creata de Gabrielle Chanel, prezentata intr-o revista pariziana cu putin timp inainte de inceperea Primului Razboi Mondial.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Friday, July 16

Parfumuri românesti din trecut - amintirile tale

Pe recent inauguratul forum de pe FashionandBeauty am lansat o tema de discutie pe care v-o propun in incercarea de a reconstitui un trecut afectiv.
Ce parfumuri românesti iti amintesti din trecut?
"Inainte de 1989 toate femeile visau parfumuri frantuzesti. Acum le avem pe toate. Va mai amintiti ce parfumuri românesti ati folosit sau pe care le-ati intâlnit inevitabil pe masa de toaleta a mamei? Sau poate cele pe care le-ati detestat profund visând "revolutia parfumata" a capitalismului. Azi nu a ramas nimic din acea perioada."
Pe acest blog si in interviurile pe care le-am acordat in cursul timpului in presa am dedicat mai multe clipe acestei frânturi din trecut despre care nu am dezvaluit decât foarte putin. De data aceasta va invit sa va impartasiti amintirile, bune sau proaste legate de ceea ce odinioara "substituiau" parfumurile frantuzesti.
Subiectul si comentariile pe Forum.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Tarr - formula originala a unui produs cult

Intr-un articol mai vechi va relatam istoria unui after-shave foarte cunoscut, produs acum de Farmec, in care aratam ca acesta e de fapt un produs mult mai vechi, "mostenit" de la o companie germana. Am reusit dupa câtiva ani de cercetari sa gasesc formula originala a acestor produse, pastrata in arhivele serviciului secret britanic care investigase companiile germane imediat dupa al doilea razboi mondial .
Tarr era prezentat sub mai multe produse de ingrijire destinate barbatilor si am recuperat formulele. Formula compozitiei de parfumare este destul de lunga pentru un produs mass-market din acea perioada, aproape o pagina, insa e surprinzatoare prin componenta uleiurilor volatile, numeroase dintre ele responsabile pentru efectul calmant dupa ras.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Thursday, July 15

Formula originala Gerovital - reteta de preparare

Prima formula a celebrei creme Gerovital a fost creata la mijlocul anilor 60, data oficiala de nastere a cremei anti imbatrânire fiind 20 iunie 1966 când a fost inregistrata la Bucuresti. Ea a fost data in productie in 1968 la Flacara Cluj, devenita Farmec in 1972. In curând avea sa fie exportata in multe tari, gama s-a diversificat, ulterior a fost reformulata sau au aparut versiuni (GP, G formula 2, etc). Revenim insa la continutul acestei creme istorice care in acea perioada data avea urmatoarea compozitie, pe care am rezumat-o din primul document inregistrat de Ana Aslan:

Procaina hidroclorura 10g (sau intre 0,5-2% cunoscut sub denumirea Gerovital H3)
Acid benzoic 2g (sau intre 0,1-0,4%)
Lanolina 150g
Vaselina 130
Ulei de parafina 180
Glicerina 23 g
Spermaceti 70g
Ceara de albine 50g
Borat de sodiu 15g
Apa de castraveti 370 g
Parfum QS

Apa de castraveti e preparata prin presarea castravetilor curatati si contine 37 gr alcool etilic si 0,37 gr clorura de sodiu. Emulsionarea cremei se face la 60-65° pe baie de apa. 
Formula de productie putea insa sa difere de exemplul dat pentru prima crema. E interesant faptul ca peste ani doar românii au mai crezut in Gerovital ca medicament, in SUA molecula in cauza nu e considerata medicament de FDA si importul ca "drug" e interzis, nu si cremele care de foarte multi ani nu mai contin molecula initiala.
Toate ingredientele sunt uzuale si orice farmacist poate prepara aceasta formula care astazi difera intrucat ingredientul major nu mai este folosit. 
Formula initiala a cremei anti imbatrânire este o baza clasica extrem de buna, retine apa formând un strat bariera care nu permite deshidratarea dar in acelasi timp este hranitoarea, o caracteristica a cremelor pe baza de lanolina. Prima crema anti imbatrânire Gerovital H3 era de fapt o formula clasica tip cold cream, inventata de Galen in antichitate si adaptata in secolul XX cu ingrediente noi. 
In cazul formulei istorice, ingredientul activ era procaina / procaina hidroclorura dar si acidul benzoic folosit ca potentator al primeia si stabilizator. Alt element este insa surprinzator in acest produs tip emulsie apa/ulei. In loc de apa distilata este folosita apa de castraveti care reprezinta aproape jumatate din formula iar aceasta cantitate este impresionanta. In mod uzual in creme se foloseste apa iar la ea se adauga (2-5%) diverse extracte de plante. Aici insa avem de-a face cu o "apa naturala", un suc proaspat de planta, bogat in ingredienti activi, aminoacizi, oligoelemente, principii hidratante sau calmante. E ca si cum la o lotiune de fata in loc de apa pui "apa de trandafir", un lux pe care niciun fabricant nu si-l permite azi.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Inceputurile cosmeticii in România

Desi suntem la doi pasi de greci si in vene am avea sânge roman, cultul corpului nu face parte din spiritul românesc, iar tot ceea ce aceasta implica (ingrijirea corpului, cosmetice, farduri si in final parfumuri) ne sunt straine dpdv istoric si cultural. Nici termele romane si mai târziu baile turcesti, nici reprezentarile artistice ale corpului nud de inspiratie antica, dar nici excesele odorante ale Bizantului si apoi ale Imperiului Otoman nu au generat o schimbare profunda, fie ea doar la nivelul elitelor. Intr-un fel din acest punct de vedere suntem "barbari", nu in sensul peiorativ al neîngrijirii corporale, ci al acelor "populatii" care "importau" asemenea nomazilor care nu au fost niciodata cultivatori si fauritori. Fauritorii de frumusete sunt exceptie in România in timp ce distrugatorii sunt regula, exemplele distrugerii fiind preponderente dupa 1990 (de la companii, patrimoniu istoric sau stiintific pâna la cea a naturii sau a propriilor competente preferând importul de produse finite cosmetice si exportul de materii prime).
Daca pastoritul a fost indelung ocupatie nationala, este straniu cum lanolina (grasimea extrasa din blana de oaie folosita si azi in cosmetice) nu a generat in timp o cultura autohtona a pomezilor preparate cu plante de munte. Istoric, ingredientele necesare unei cosmetici ancestrale (inclusiv alcoolul preparat de timpuriu in gospodariile din zona Dunarii) au existat in spatiul nostru, insa ele nu au generat o cultura locala a cosmeticii si nici premizele unei industrii. Discrepantele fata de tarile vecine odinioara, Ungaria si Polonia, sunt dramatice. Preparatele cosmetice intra in tarile române prin intermediul turcilor, dar mai ales prin intermediul apoticarilor transilvaneni, care nu erau români, iar ulterior la finele secolului XIX apar produsele importate (Franta, Prusia) vindute in drogherii. Insa toata aceasta industrie in miniatura inainte de nationalizarea ei de catre comunisti, nu era defel româneasca. Afacerile de comert cu produse de cosmetice / parfumerie erau dominate covârsitor de evrei, la fel si primele laboratoare care erau fie evreiesti, fie sucursale ale câtorva companii straine. Intr-un fel, industria cosmetica româneasca a fost o creatie a regimului comunist tot asa cum revolutia din 1989 i-a pus capatul transformându-ne inapoi intr-o tara de importatori.
La Bucuresti, in preajma primului razboi mondial, functiona o parfumerie (magazin) a unui evreu insa dificultatea aprovizionarii cu produse de la Paris, Berlin sau Viena il face sa aiba geniala idee de a crea un mini laborator cu nume frantuzesc si astfel sa puna bazele unei industrii locale pâna la nationalizare. O alta firma importanta de la Paris isi deschide sucursala la Bucuresti insa avântul din anii 30 tradeaza un alt aspect, foarte putin cunoscut: la Paris firma era condusa de un alt evreu din Iasi care s-a casatorit cu sotia fondatorului si printre altele era un cunoscut al regimului Carol II - Elena Lupescu.
Câteva exemple de drogherii, parfumerii, farmacii sau chiar mini ateliere din Cluj infiintate de evrei functionând inainte de nationalizare cu nume care ascundeau originea etnica: E.Kraus, Joel Schaffer, E. Kappel, A. Rosenzweig, Smil Schwartzmann, C. Petzelt, A. Hirsch, Filip Perl. Actuala companie Farmec are la baza tot o poveste evreiasca, una din origini fiind drogheria Mol-Mos (Molnar-Moser) fondata la Budapesta in1889 care isi deschide sucursale mai târziu in Transilvania iar in 1943 la Cluj condusa de Stefan Weiss. O alta companie care a stat la baza Farmec a fost Vegetol, infiintata in 1934 de Francisc Feldmann, deportat la Auschwitz in 1944, si "dobândita" in acelasi an de Ignat Strohli. Fabrica de cosmetice 21 infiintata in 1949 va fi comasata cu alte fabrici / ateliere iar produsele cosmetice ale anilor 50-60 sunt realizate de "Fabrica de produse cosmetice Flacara Cluj" condusa de Alexandru Leibovici. E semnificativ faptul ca inainte de Farmec (denumirea oficiala din 1972) condusa de Liviu Turdean din 1968, cosmeticele românesti erau fabricate de un colectiv ne-românesc, oarecum dificil/ostil românilor, fapt atestat si de interviul unei foste angajate din anii 50-60.
O situatie oarecum similara s-a intimplat la Brasov unde compania Nivea, important producator de cosmetice, era de fapt continuatorul unei afaceri germane de dinainte de razboi, cunoscuta firma Beiersdorf. Am avut marea sansa sa descopar in arhivele de la British Intelligence câteva rapoarte, azi declasificate, produse imediat dupa razboi in urma investigarii firmelor germane, in cazul de fata firme producatoare de cosmetice si parfumuri. Cu aceasta ocazie am aflat formulele de fabricatie si procesul tehnologic integral pentru numeroase produse, dar cel mai important, formulele cremelor Nivea (foarte parfumate cu un numar impresionant de uleiuri volatile).
Cazul Nivea este foarte important pentru ceea ce sunt/nu sunt capabili românii. Inventia Nivea  si succesul Beiersdorf se baza de fapt pe un procedeu de extractie/tratare al alcolilor grasi din lanolina de oaie (din blana). Cred ca e semnificativ faptul ca românii, desi se lauda cu mitul Mioritzei, nu au avut ingeniozitatea  "istorica" acestui procedeu de extractie extrem de simplu. Faptul ca Beiersdorf a implantat o fabrica la Brasov e lesne de inteles azi, materia prima din belsug si mâna de lucru extrem de ieftina inca din 1923,  plus plantele locale folosite in formulele initiale de câtre nemti. Un caz similar in care lanolina si uleiul de brad au stat la bazele unui succes mondial este Helena Rubinstein care isi porneste afacerea in Australia exact intr-o zona cu pastorit intens, ajutata de un farmacist in elaborarea primelor formule. Daca Nivea a pornit pe baze solide cu tehnologie germana, ea a continuat dupa nationalizare cu numeroase succese. La un moment dat exista chiar si o statie de cercetare a plantelor medicinale. Dupa 1990 s-a distrus totul (inclusiv culturile aromatice) iar fabrica a fost vânduta la Colgate. Probabil cel mai trist adevar despre România este acela ca avem talentul autodistrugerii fara necesitatea unui ajutor extern.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Tuesday, July 13

Vlad Tepes, cu dracul la Muzeul National de Arta

Ce e mai bine: sa crezi in Mos Craciun sau sa spui celor mici ca e un personaj din ilustratiile vechi Coca Cola si nu e strop de adevar in aceasta "traditie" marketing si adio cadouri?
Nu inteleg de ce Muzeul National de Arta isi propune .... "demontarea unui mit" in cazul lui Dracula printr-o expozitie recenta dedicata lui Vlad Tepes. Niciodata in Franta in expozitiile istorice de asemenea natura nu exista intentia de a "demonta" un mit cultural ci de a-l explora in toata complexitatea lui lasând publicului decizia de a crede sau nu. Din pacate Muzeul National de Arta a României (MNAR) traieste cu fantomele trecutului si cu obsesia ca adevarul e unul, cel oficial, dar mai ales rational, in aceeasi masura in care notiunea MNAR despre kitsch e una extrem de paseista si depasita.
Modul in care acest subiect este tratat dovedeste clar incompetenta si lipsa de viziune a unor oameni care sunt prizonieri ai unor concepte culturale undeva in Cretacicul gândirii. In loc sa inteleaga ca Dracula este un mit extrem de valoros care ar putea genera fonduri impresionante care sa sustina cercetarea istorica sau artistica româneasca din perioada medievala, MNAR adopta cea mai perdanta strategie culturala si de imagine. Demontarea miturilor culturale de catre o institutie de stat este sinuciderea curata. Dimpotriva, aceste mituri trebuie sustinute si descoperite altele noi. Exemplul cel mai cunoscut este Mona Lisa de la Luvru. Toata invazia de turisti care vin sa se pozeze cu tabloul lui Leonardo da Vinci sau cumpara tricourile si afisele pe care un dinozaur cultural de la MNAR le-ar considera kitsch fac ca acest muzeu sa functioneze iar moara de produs bani sa se puna in miscare. Cu ce bani, stimabili portari, ai artei românesti credeti ca se restaureaza un tablou, se construiesc sali noi sau se achizitioneaza piese noi la licitatiile saptamânale de arta? Credeti ca Egiptul este un stat asa de bogat care si-a permis in ultimii ani fonduri colosale pentru "noua egiptomanie"?
As fi preferat o mare expozitie retrospectiva la Grand Palais in Paris despre Dracula, Transilvania, arta româneasca veche si folclor, asa cum a fost recent cea despre Bizant si Imperiul Otoman. Sunt convins ca dupa, numarul turistilor in România ar creste semnificativ la fel ca posibile proiecte culturale internationale pe teme similare si implicit fonduri de cercetare. MNAR se incapatâneaza intr-un "adevar" istoric pe care de fapt nimeni nu-l stapâneste cu exactitate. Asa zisa lor cercetare nu inseamna "studiu + concluzii si intrebari" ci teorie (pre-judecata) + cautarea "dovezilor". 
Daca MNAR isi propune "demontarea miturilor" oare cum ar reactiona când statul le va "demonta fondurile" pe motiv de criza?
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Wednesday, July 7

Chanel haute couture toamna 2010

Aseara in decorul majestuos de la Grand Palais, Chanel a prezentat o colectie regala dominata de un impozant leu, simbol al Venetiei dar si semnul zodiacal al lui Coco, nascuta pe 19 august. O noua viziune asupra modei in care formele curbe, uneori asemenea petalelor de flori (lalele, anii 50-60) sunt asociate cu cele mai somptuoase materiale, broderii exceptionale, aplicatii de blana si culori demne de un tablou regal de la Versailles (vezi portretul lui Ludovic al XIV-lea). La final, masca de leu ne trimitea atât la povestea "Frumoasa si Bestia" cât si la spectacolul de Brodway "The Lion King" (acum la Paris la Mogador). Un spectactol cu totul exceptional care ne-a taiat respiratia si care arata dimensiunea contemporana a luxului suprem - cultura imbinata cu maiestrie artistica intr-o asociere regala cum numai Parisul poate oferi.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Tuesday, July 6

Cosmetica si sapunuri

Foarte putina lume cunoaste azi produsele de cosmetica si igiena personala si adesea este prada unor credinte care nu au nimic stiintific la baza, opunand gandirii rationale un anumit "misticism" in care credulitatea se imbina cu ignoranta. Un asemenea caz este cel al sapunurilor si produselor de intretinere corporala. E important sa cunosti ce ten ai pentru a alege produsul bun dar mai ales e important sa te informezi in alte surse decât "brosura" comerciantului.

Am selectat un text din "Textbook of cosmetic dermatology" (2010 - o carte enorma de 832 pg) pe care il traduc intrucât el rezuma foarte bine câteva aspecte esentiale legate de cosmetica.

"Sapunurile de uz personal se obtin prin hidroliza trigliceridelor naturale si neutralizarea acizilor grasi fiind astfel sarurile de sodiu ale acizilor grasi (surfactanti anionici). Au actiune emolienta si putere de spumare marita dar cu toate acestea doua probleme sunt adesea asociate sapunurilor. Pe de o parte, datorita actiunii detergente puternice, folosirea exagerata poate conduce la eliminarea completa a filmului superficial lipidic protector care ajuta la echilibrul fiziologic al pielii, putând astfel conduce la iritatie. Pe de alta parte, intrucat procesul de saponificare este reversibil, anumite sapunuri vor "reveni" prin hidroliza in apa la acizi grasi si hidroxid de sodiu, rezultand un sapun cu pH crescut pâna la 10. Cum pH-ul normal al pielii se situeaza in jurul cifrei de 5, folosirea acestor sapunuri conduce la cresterea pH-ului cutanat pe o durata de pâna la 2 ore atribuindu-se o proliferare a florei microbiene. 
Sapunurile "uleioase" - oily soap (imbogatite in acizi grasi, uleiuri, glicerol) pot lasa pielea mai moale decât sapunul ordinar impiedicând pierderea stratului lipidic insa sufera de aceeasi problema a pH-ului. 
Syndetii (synthetic detergent) sunt compusi din surfactanti de sinteza, adesea amestecuri de surfactanti anionici (pentru a le creste toleranta) si in mai mica masura surfactanti amfoteri. Insa pH-ul lor poate fi ajustat la cel al pielii si asemenea sapunurilor pot fi imbogatiti in compusi "uleiosi".
Pentru a mentine echilibrul fiziologic de la suprafata pielii este de preferat a se folosi aceasta ultima categorie si aceasta mai ales in cazul copiilor mici a caror piele este mai delicata (similar pentru scalp unde se recomanda sampoane moi pe baza de surfactanti non ionici).
[...]
In cazul tenului gras o degresare severa poate conduce la o exacerbare a secretiei de sebum si de aceea se recomanda un sapun uleios (oily soap) sau un syndet urmat de o spalare in abundenta (copious rinsing). Uleiurile insa trebuie sa fie non comedogene.
Spre deosebire de tenul gras, adesea caracterizat de o anume robustete in fata agentilor externi, in cazul tenului acneic reactiile inflamatorii fac pielea mai fragila in fata iritatilor, mai sensibila. In acelasi timp majoritatea tratamentelor sunt adesea iritante. De aceea se recomanda produse de curatare moi (oily soap & syndet). Indiferent de produsul folosit, spalarea nu trebuie sa fie energica, pentru a reduce iritarea (energetic rubbing of the skin must be avoided) iar pielea trebuie uscata in intregime.
[...] 
Tratamentul tenului uscat depinde de originea sa, patologica sau nu (in primul caz necesita interventie medicala, corticosteroizi, retinoizi, etc). Pentru ca functia bariera este alterata si/sau asociata cu reactii inflamatorii acest tip de piele este mereu delicat si adesea sensibil necesitând un tratament specific. Folosirea de surfactanti moi este foarte importanta iar sapunul ordinar trebuie evitat si se recomanda doar syndet cu ingrediente uleioase si surfactanti foarte moi. Piele trebuie spalata cu atentie de orice rest de detergent ramas la suprafata.

De aceea, inainte de a va lansa in cumpararea de produse scumpe, este bine sa incepeti cu esentialul, adica alegerea potrivita a produselor de igiena corporala, in special a tipului de sapun folosit. Totul pleaca de la apa, tipul de sapun si modul in care va spalati . Uneori efectele unei creme scumpe pot fi ruinate de resturile de substante detergente pe piele.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Monday, July 5

Lalele pretioase si Dior

Azi dupa masa in Paris - Dior Haute Couture si fascinatia lalelelor. Culori tulburatoare ale specimenelor rare din Olanda. Fanfan la Tulipe si putin bleu-blanc-rouge à la française!
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Friday, July 2

Reduceri la moda

In Franta a inceput de câteva zile sezonul reducerilor demarând in forta cu 50-70% pentru o selectie de articole. In România am vazut ca s-au majorat taxele si a crescut TVA-ul intr-o perioada cum nu se putea mai prost aleasa. Impactul psihologic asupra puterii de cumparare va taia din apetitul si asa redus al oamenilor care se pregatesc de concedii in timp ce reducerile de sezon vor avea un impact incomensurabil mai mic asupra retailerilor. Altceva insa ma surprinde in Franta si care ar trebui sa dea de gândit celor care doresc sa supravietuiasca in moda româneasca - pretul final al produsului si costurile de productie. Camasile barbatesti pe care le-am vazut in magazine ieri costa acum intre 5 si 20 EUR, sacourile calitate impecabile intre 20 si 50 EUR. Privind de aproape hainele barbatesti (material, croi, finisaje, etc) unele firme au ajuns la perfectiunea raportului pret/calitate. Unele camasi cu 15 EUR sunt la fel de bune ca cele Lanvin sau Dior de acum 10 ani iar fata de cele de "brand" (peste 100 EUR) diferentele tehnice sunt chiar minore, vizibile doar pentru cunoscatori. Insa asemenea produse la un asemenea pret nu pot fi realizate azi in România. Cred ca orice designer debutant cunoaste "tarifele" practicate de croitorese si diversele ateliere de mahala sau dificultatile unei mini productii . Exista insa solutii si la aceasta dilema iar unii le vor gasi incepând cu 2011 in timp ce altii, tributari unei gândiri invechite vor disparea treptat din peisaj.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Blog Widget by LinkWithin
Octavian iti recomanda Cele Mai Bune Carti de MODA pentru a debuta cu dreptul in aceasta industrie