Nu cu mult timp in urma descopeream un parfum rar, imaginat pentru regina Elisabeta a României - Carmen Sylva, produs in jurul anilor 1890 de o disparuta casa de parfumuri europeana. Miresmele acestei lumi invaluite de cetina de brad de la Peles, de flori de câmp si de ancestralele ferigi se topeau in miresmele altor lumi, feerice precum gândurile reginei poeta. Tragica-i existenta se investmânta in parfumul imaginar si in miresmele secrete ale României de odinioara in care padurile din zona Sinaia erau virgine si misterioase. Aceasta tesere intre cele doua lumi, asa cum luna inlantuie in mreaja-i de vapaie vise fragile de o diafana atingere, se regaseste in pasiunea reginei pentru lucrul manual si inca unul cu totul special. Nu broderia voluptoasa in care acul strapunge materia lasând dâra ornamentului, ci un alt tip de lucru manual a fascinat-o pe Carmen Sylva. Asemenea dantelei, dar nu diafan ci greu precum amurgul bizantin, si totusi rarefiat in contre-jour, acesta e un navod pentru gânduri si credinte stravechi, in care cuvinte si simboluri se impletesc in fire rasucite precum destinul tors de Moire. Tânara, regina a descoperit la poalele Carpatilor o lume stranie atât de diferita de secolul XIX al modernizarii in viteza. Râuri fermecate, paduri negre populate de legende si comori sau plante rare cu aparenta umila, dar mai ales nopti in care lumea de aici si de acolo isi dadeau mâna in Sarbatori al caror nume era greu de tradus. La finele secolului XIX, atât de fascinat de spiritism, tarile române erau destinatia ideala, dar mai ales secreta, a multor occidentali care descoperisera aici, cu precadere in zonele de munti, o altfel de lume. Aceste povesti sunt nespuse dar ele creioneaza o alte dimensiune care ne-a scapat total - o tara in pragul modernizarii, dorind sa intre in rândul lumii nu avea vreun motiv sa rupa tacerea si sa se prezinte in secolul lui Darwin si al locomotivei in toata splendoarea miturilor stravechi, tot asa cum bogatii vizitatori rareori tradau motivele exoticelor vizite favorizate de primele cai ferate.
Daca parfumul creat in onoarea reginei a fost un produs comercial, cu totul altfel era cel pe care aceasta il folosea - un parfum preparat si distilat din plante locale de catre cele care o slujeau. Plante de leac, unele mentionate in traditia populara, acestea erau culese la anumite ore iar produsul preparat era un soi de elixir in care functia estetica (mirosul fin) se suprapunea celei curative, traditie care in acel secol se mai pastra in apele de colonie de sorginte nemteasca. Aceasta preparare nu îi va fi fost sugerata de fondul autohton, ci mai degraba de lecturile reginei, de exemplu prepararea de catre nobili a propriului parfum caracterizeaza domnia reginei Elisabeta I a Angliei iar traditia, cel putin literara, a fost resuscitata in prima parte a secolului al XIX-lea. Carmen Sylva cunostea bine toate aceste povesti de inceput de secol XVI si nu intamplator scrie o tragedie despre una din reginele care a inflamat imaginatia romanticilor si compozitorilor de veac XIX.
Tot in aura legendara se plaseaza povestea unei alte regine care sta la originea unui produs faimos in parfumerie - Eau de la Reine de Hongrie - Apa reginei de Ungaria din secolul al XIV-lea. Tot Elisabeta, ea ar fi sedus la o vârsta inaintata pe regele Poloniei folosind elixirul pe baza de rosmarin.
Parfumul folosit si distilat in taina pentru Regina Elisabeta a României nu era fructul vanitatii ci expresia unei existente tragice: o femeie care la 30 de ani isi pierde unicul copil in vârsta de 3 ani (1874). Eforturile secrete de a se inconjura de iubire, dar mai ales de iubire roditoare pentru o femeie trecuta de prima tinerete intr-o tara straina luptându-se pentru independenta, s-au conturat in acest parfum facut cu apa vie a izvoarelor magice din Carpati si lacrimile rugaciunii.
Aceste imagini de la 1910 in care Regina zamisleste frumos din vârful acului reflecta toata suferinta unei femei - o piesa este destinata pruncului Carol, viitorul rege, iar cealalta acopera o Biblie.
Se spune ca in anumite momente Pelesul emana diafanul miros de violetele de padure. Sa fie oare suava prezenta a unui amintiri din alta lume când parfumul violetelor era la moda (1885-1900 epoca lor de glorie in parfumerie), sau oare mirosul pe care in asfintit il emana unele paduri de conifere sau masiva lemnarie când stranii fenomene au loc?
Parfumul Reginei Carmen Sylva este unul dintre misterele veacului trecut in care aburii celor doua lumi se contopesc intr-un miros ancestral. In efemerul diafan al unei batiste de dantela se topeau deopotriva lacrimi si o picatura de parfum, martorul tacut al suferintelor si viselor unei femei de odinioara.
"Regina este inalta si bine facuta. Ochii ii sunt albastri si putin nesiguri; cauta indeaproape privirile celorlalti, spre a le ghici mai repede gandurile. Cand stii cat de mult au plans acesti ochi, azuriul lor intens si stralucirea emotioneaza asemeni unui gand eroic. " (Pierre Loti)
Poveste continua .... cu elixirul tineretii
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
