Nu, colectia cu blanuri Yeti Chanel prezentata pentru acest sezon in primavara si icebergul adus la Paris nu erau o "inventie" de imagine! Asa ger polar nu am mai indurat de ani de zile dar se anunta si mai frig in Franta.
"La nuit dernière, des records de température ont été enregistrés pour un mois de novembre. À Orléans, -14 degrés ont été mesurés à 4 heures mardi matin, -12 degrés à Châteaudun à la même heure, -11 degrés à Chartres..."
As fi dat orice zilele trecute sa fiu imbracat in ridicola tinuta de omul zapezii. Ice Age nu e pe ecran ci pe strada.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
In ultimii ani, fiecare guvern care s-a perindat prin meandrele tranzitiei a avut aceeasi atitudine punitiva fata de obiectele de lux - un rau care trebuie taxat aspru - in timp ce presa populista a infierat adânc pe cei care se dedau pacatului. Aceasta situatie caracterizeaza de fapt ceea ce românii nu au fost niciodata capabili sa intelega - luxul nu e un moft ci o industrie care contribuie semnificativ la bugetele unor tari iar apoi, fiecare are libertatea de a-si cheltui banii cum doreste. Atitudinea moralizatoare ipocrita e nociva. In România nu s-au produs niciodata in istorie obiecte de lux, tot timpul acestea s-au importat. Produsele de lux au fost dintodeauna motorul esential al umanitatii si "elementul" prin care diverse popoare au comunicat, transmitând bani si cunoastere. Caravanele transportau inca din Antichitate matasea din China, mirodeniile, tamâia apoi obiectele de ceramica, portelan si sticla. Bizantinii au furat viermii de matase din China si au demarat productia de matasuri si tesaturi scumpe, traditie care ulterior a ajuns la Venetia si mai târziu la Lyon. In România au existat conditiile prielnice cresterii viermilor de matase, de aceea exista borangicul popular, insa nimeni nu a "stiut" sa transforme firul in matase de mare calitate pe care ulterior sa o vânda. Am avut numeroase avantaje in istorie insa nu si oameni inteligenti care sa descopere un potential, sa dezvolte o idee si apoi sa o propage in lume. Practic, suntem o natie de oameni cotropiti - in trecut de alte popoare, azi de marfuri. Toate centrele care au produs bunuri pe care altii nu le aveau au câstigat la un moment dat o pozitie dominanta in istorie si fireste, bunastare. Desi am avut oi in tara, nu am reusit producerea de stofe de lux iar atunci cand in secolul XX tehnologia a existat in fabricile de tesaturi, au lipsit designerii pentru ca niciun "director" devenit "manager" de textile sau panglici nu a fost suficient de inteligent sa inteleaga ca o marfa este mai mult decât un proces tehnologic. Un fenomen interesant este traditia distilarii de rachiu dezvoltata in egala masura la nord si la sud de Dunare. Distilarea nu a fost ridicata la nivel de tehnica artizanala decât in Bizant, in primele secole ale erei crestine, generalizata si perfectionata de Arabi in sec VIII-X si aplicata in Europa abia in sec XIV-XV, in paralel cu alchimia. Noi si bulgarii nu am transformat-o in alchimie, nici in cognacuri rafinate, ci mai mult ca sigur in marfa de contrabanda cu turcii care, fiind musulmani, nu aveau voie (teoretic) alcool.
Nu toate tarile din lume au fost binecuvântate de Dumnezeu cu produse la care altii râvneau (de exemplu mirodeniile) insa altii fie au aclimatizat plantele, fie au transformat produsele banale in obiecte de lux si cam in acest mod au inceput artele decorative. Trandafirul, iasomia si citricele nu existau in Europa inainte de anul 1000, insa ele au devenit o industrie peste câteva secole, iar parfumurile pe care azi le folosim nu ar fi existat fara dorinta unor oameni de a face ceva mai bun, mai original, mai pretios. La fel se poate spune despre portelan si cristal, doua tehnologii tardive in Europa. Si in România s-a produs portelan insa sub forma grosiera pentru ca a produce o ceasca de cafea cu pereti fini aproape translucizi si delicat ornata, cere mai multa inteligenta tehnica si simt artistic decât se putea gasi in fabricile autohtone.
Una din tezele care este vehiculata constant si gresit este aceea ca România era o punte de legatura intre Orient si Occident. Culmea, nici negotul si nici "furtul" de tehnologie nu au caracterizat istoria ultimelor sute de ani. E mai probabila versiunea ca pe predecesorii nostri nu i-a dus mintea sa inventeze, sa perfectioneze si nici nu au avut enorma tragere spre munca. Asa zisa "economie de mijloace" a portului popular e mai degraba o economie de timp, lâna era toarsa gros si tesuta larg pentru a termina mai repede, spre deosebire de stofele din alte parti tesute foarte fin. "e bine si asa" e antiteza luxului, a obiectului desavarsit si autentic. Exemplul modei din ultimii 20 de ani ne arata perfect acest paradox - multi designeri si numeroase croitorese au visat din tot sufletul la Haute couture si au pretins ca fac. Cu toate acestea, nimeni nu a profitat de libertate si de drumurile la Paris pentru a fura "stiinta" francezilor, tehnicile de cusut/broderie si a le aplica mai bine. Aceasta lauda (fac Haute Couture) combinata cu lenea si lipsa de exigenta, au facut ca luxul sa fie incompatibil cu România, cu exceptia cazului in care o companie vine si produce aici dând toate directivele necesare, mai ales impunând un control de calitate.
Cu toate acestea, luxul a existat si exista in tara, insa este de import. Inca din perioada fanariota, a fost mai simplu sa importi, sa furi la cântar (mirodeniile si aurul), sau chiar sa realizezi produse contrafacute vândute drept lux unei mase de oameni lipsita de cunoastere si discernamânt. In anii 20-30 companiile de la Paris de parfumuri si cosmetice erau atentionate intr-un raport economic asupra numeroaselor fraude si produse false vândute in tara.
Anul acesta se poarta parfumurile arabesti in flacoane aurii pentru ca asta sunt de fapt multe românce cu bani - niste cadâne care isi unduiesc portmoneul in ritmurile muzicii cântate de comercianti.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Nu este masca lui Hannibal Lecter ci un accesoriu de frumusete care va hraneste tenul cu cele mai neobisnuite ingrediente! Masina timpului s-a inventat, foloseste nanotehnologie, lumina pulsata sau laser si ne poarta in paradisul tineretii direct de acasa. Aparatele cosmetice sofisticate folosite in laboratoare sau in saloanele de lux devin accesibile tuturor. Nu iti ramane decat sa-ti pregatesti "bagajele" cosmetice pentru calatoria in timp si sa lasi pe peron oboseala, pungi sub ochi si odioasa celulita.
Noile aparate de ingrijire sunt complementare actiunii produselor cosmetice conventionale si le sporesc eficacitatea. Asemenea dermatocosmeticelor inspirate din actiunea produselor folosite de doctori, aici ne aflam la limita intre cosmetica si actul medical. Progresul in domeniul electronicii si al informaticii au permis dezvoltarea de aparate care permit fiecaruia sa se infrumuseteze fara a avea nevoie de specialisti. Cosmetica la domiciliu cu aparatele noi si produsele profesionale este o alternativa la saloanele extrem de scumpe. Ea devine astfel un nou ritual de frumusete bazat pe ultimele tehnologii si o investitie in propria persoana.
8 parfumuri arabesti aterizeaza la Bucuresti. Luxul neos e Micul Dubai sau Micul Paris?
Atunci când in urma cu câteva luni dezvaluiam noua marca de parfumuri de la Paris, reactiile internationale nu au incetat sa apara. In plin scandal al interzicerii valului in Franta si al fragilului subiect islamic in politica, multi pasionati de parfumuri s-au declarat revoltati de ideea unei marci care celebreaza viziunea cliseu asupra Orientului dar mai ales pozitia femeii. Am asteptat insa ca aceste parfumuri sa fie disponibile in Paris intrucat esantioanele pe care le-am cerut se vor fi ratacit in desert. Am inteles imediat care e esenta noii marci admirând produsele scumpe si frumos expuse la magazinul Printemps, lansate imediat dupa Ramadam si nu am putut sa nu zâmbesc vazând care e de fapt clientul lor, asa de usor de intuit prin miros / flacon / pret / nume.
Este luxul din România versiunea miniaturala din Dubai? E adevarat ca avem o mai mare inclinatie spre tot ce inseamna turcisme, arabisme si produse stralucitor orientale, opulente si epatante, decât spre luxul rezervat si pretios. Daca in Paris acest gen de parfumuri poate fi asociat cu amestecul Orient-Occident, cu nota de exotism intr-un pur cadru occidental, altfel stau lucrurile in Bucuresti. Mirosul foarte puternic, in spiritul parfumurilor Montale, create tot pentru arabi in Paris si al caror magazin de pe rue de la Paix miroase de la 10 metri, este perfect pentru o anume clasa sociala din Romania. Este ideal pentru cei care epateaza prin aurul din dotare, masini scumpe si zgomotoase, parfumuri puternice care "spala" originea sociala si vin cu o nota consistenta la casa de marcat.
Kanz (comoara) - Ouris (sublimul) - al Jana (paradisul) - Fam (gura) - Hajj (inteleptul) - Asmar (brunul) - Nùr (lumina) - Burqa. Citeste continuarea articolului meu despre parfumurile SoOud lansate la Bucuresti pe FB
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Ultima frontiera a luxului o reprezinta azi Arta. Dar ea are numeroase intelesuri, departe de atarnarea unei rame in salon. "A trai viata cu arta" sau "a face din propria viata o arta", cum spunea Oscar Wilde, este un lux pe care putini si-l permit. In primul rand luxul de a gandi, intrucat arta implica a cunoaste, a simti, a crea si nu e garantata de un bilet la Luvru. Colectia de arta a lui Yves Saint Laurent, vânduta la licitatie anul trecut, sta marturie ca ideea de gust este o raritate azi, un lux.
De ce sa-ti decorezi casa dupa ultima revista cand poti face din ea o opera de arta? Cu putine exceptii, casele construite in Romania sunt exemplul perfect de arhitectura care imbatraneste urat, fiind proasta estetic, etic si tehnic. Acum 20 de ani cadea zidul Berlinului, Cortina de Fier se destrama, iar lumea intra in anii 90 dupa o perioda de excese, "golden boys" si arhitecturi postmoderne care imitau stiluri istorice in materiale noi. Noua decada a inceput nu doar printr-o profunda nevoie de aer si spatiu, dar mai ales printr-o cautare a esentelor pure in arhitecturi epurate, supuse noilor proportii.
Valorile sigure sunt cele perene, acceptate unanim de oameni si a caror sens nu se degradeaza in timp. Sunt insa si cele care dau speranta si anima sufletele individuale intr-un elan colectiv. Daca inainte de 1989 eram intr-o societate totalitara, suprematia individului din ultimii ani ne-a transfomat intr-o colectie de persoane si nu o societate armonioasa. Intr-o conferinta recenta, ma intrebam daca marcile pot salva lumea integrand valori inalte. Capitalismul de jungla intronat in Romania a instaurat acceptarea unei atitudini "dictatoriale" in tratarea oamenilor sau produselor, insa nu inseamna ca aceasta este calea justa si imuabila.
Valoarea sigura inlocuieste arbitrarul si impulsul de moment, iar acest an este momentul decisiv al alegerilor de stil pentru un lux contemporan care cultiva respectul si redescoperirea unei identitati autentice. Adevaratul lux este cel al carui valoare creste in timp. Este cazul cognacului imbatrinit in butoaie de lemn special sau al apei folosite la prepararea alcoolurilor scotiene. Stofa de calitate nu se uzeaza ci capata patina si rafinament. Ciudat, dar costumele din muzee arata infinit mai tinere ca un tricou de acum doua veri.
Investeste in artistii contemporani si provoaca-i cu un portret! Organizeaza saloane si petreceri in care se degusta vinuri, cognac sau se admira curiozitati estetice. A fi in centrul artei nu inseamna a fi un expert in arta, ci a fi un motor care da sens vietii. Descopera si sustine talentele unor tineri de care inca nu a auzit nimeni. Investeste in artisti consacrati a caror lucrari sunt confirmate. Investitia umana este incomparabil mai valoroasa decat orice speculatie imobiliara.
Arta vietii este viitorul luxului si in loc de o cupa de aur alege numarul de aur al Renasterii care sa-ti randuiasca existenta.
Melc
Am ales sa ilustrez tema "Arta ca ultima frontiera a Luxului", in sensul sau primordial de lumina, cu o serie de lucrari ale pictorului român Florin Maxa, recent cooptat de Andrei Plesu intr-un proiect de anvergura culturala.
Voi lasa cuvântul Alexandrei Rus, muzeograf si critic la Muzeul de Arta pentru a explica esenta acestui mare artist:
"Matura, puternica, originala, opera picturala a lui Florin Maxa s-a intrupat in decenii de cautari plastice, de arheologizare de noi teritorii ale cunoasterii de la cibernetica pâna la muzica. Eruditia sa singulara, maiestria solutiilor sale plastice marcheaza aceste spatii ale cunoasterii fiind totodata o cale de adânca traire spirituala, de dezocultare de sine. […] Imaginea devine o ipostaza cromatica pretioasa cu valente parca tactile, chiar haptice când artistul se apropie de efigii sufletesti ca Voronetul sau Venetia. Geometriilor statice, mate din deceniul 8 li se adauga in imagni o interpretare volumetrica cristalina ca mai apoi sa evolueze in sens dinamic pe seama benzilor modulate de culoare."
Florin Maxa, artist plastic cu o cariera impresionanta (de la primele forme de arta si calculator in deceniul 7 la geometriile spirituale de azi), este in paralel profesor universitar de prestigiu, autor a numeroase studii din domeniul artelor plastice (Arta secolului XX intre legitimare si delegitimare, Ostensiunea. Comprehensiune si accept, Hermeneutica lui Schleiermacher) recunoscut international prin diplomele conferite la Cambridge si in SUA, decorat cu ordinul "Meritul cultural" in grad de mare ofiter (2004).
Toate lucrarile ilustrate sunt de format mare iar efectul vizual este impresionant, imposibil de reprodus in universul virtual al iluzoriului.
Trasee Libere pe rosu
Gest repliat
Extenuarea unui gând
Structura geologica II
Fractali
Florin Maxa la cel mai recent vernisaj
Foto: Daniel Robu
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Parfumeria ultimilor ani a cunoscut câteva prefaceri majore, nu neaparat benefice insa in orice caz ele reflecta perfect evolutia societatii contemporane. Daca arabii au adus in Europa in urma cu sute de ani esente pretioase care au transformat radical aceasta arta, secolele XIX si XX au cunoscut fenomenul invers. Inca de timpuriu, creatorii de parfumuri din Franta au inteles ca (fostele) colonii sunt o piata importanta. La Grasse se creau parfumuri special pentru pietele din Nordul Africii dar si compania Rallet (Moscova) producea ape de colonie pentru tarile din Orientul Mijlociu. Din motive de pret, dar si de atitudine culturala, tot ce era lux si pretios era rezervat pentru Paris iar restul era exportat cu ambalaje si etichete ieftine pentru o piata fara prea mari pretentii. Ulterior, in secolul XX, parfumeria traditionala din aceste tari a devenit mai degraba un mit - ea a disparut fiind inlocuita covarsitor de esentele sintetice produse in Occident. Texte din India sau tarile arabe, din anii 30-60 pe care le-am publicat reflecta realitatea acestei situatii prin care companiile occidentale au gasit toate mijloacele pentru a domina comercial o zona. Esentele de flori, tamâia, moscul cumparate de generatia hippie erau de fapt sordide amestecuri sintetice, tot asa cum bulgarii puneau in flacoanele pentru turisti doar "resturile" distilarii, nu esenta scumpa exportata integral la Paris. In paralel, in aceste tari se concentra productia de parfumuri false exportate apoi in Europa, multe realizate naiv si rudimentar. Va amintiti primele fake-uri Chanel de dupa Revolutie, aduse din Turcia si Egipt? In acea perioada falsurile nu erau chiar industria de azi asa de bine ancorata in România si se scria Chanel cu 2 de N sau 2 de L, plus o serie de "erori" elementare pe ambalaj.
Totul s-a schimbat când arabii au inceput sa aiba bani iar lampa lui Alladin nu contenea sa-i produca. Initial au fost laboratoare improvizate care produceau local parfumuri grele dupa formulele anilor 80, insa arabii au inceput sa calatoreasca si sa cheltuie masiv la Paris (vezi criza Golfului si efectele in couture). Asa au aparut magazine si marci, iar Montale este exemplul cel mai bun de parfumuri create pe acest tip de gusturi. In Paris mai sunt alte câteva magazine care vind esente in flacoane de cristal, vânzatorul nu stie prea bine franceza, dar ele nu sunt prea cunoscute intrucat nu sunt marci de distribuitor, orientate spre export. Era bling bling s-a potrivit de minune acestei tendinte si ea s-a extins la alte parfumuri "internationale" care nu sugerau in mod explicit spiritul arabesc. Cu 15 milioane de musulmani in Europa (atentie, arab nu e sinonim cu musulman) nu mai avem de-a face cu o sursa de inspiratie si cu povestile Sheherezadei ci cu ... o adevarata piata pentru parfumuri si cosmetice. Epoca in care Serge Lutens crea parfumuri ca o opera de arta si prea putini paseau pragul magazinului a apus. Azi, lucrurile au devenit mult mai putin inocente, mult mai putin .... artistice!
Cumpara românii parfumuri arabesti? Uneori fara sa vrea, da, pentru ca tot ce e stralucitor, miroase tare (duhneste) si dulce prinde la o cultura care a fost profund influentata de vecinatatea cu Imperiul Otoman. Avem parfumuri arabesti gândite pentru arabi si parfumuri arabesti imaginate pentru europeni (si cliseele lor despre Orient). Toate acestea sunt departe insa de bogatia olfactiva a Orientului si de ingredientele sale pretioase, pe simplul motiv ca nu este prea mult timp azi pentru marcile care doresc sa se imbogateasca peste noapte. Copiezi un Tom Ford, il incrucisezi cu un Montale, cresti doza de santal sintetic (cel indian este o raritate, nimeni nu si-l permite) si vanilina, faci o lansare de presa pentru presa credula si apoi expui parfumurile la vedere intrucât bling-blingul nu a murit.
Un contraexemplu rafinat (si foarte delicat) este Traversée du Bosphore de la Artisan Parfumeur, lansat recent in Paris, exemplu de tratare cu stil a unei teme deloc usoare. Chanel spunea "Sheherazade c'est facile" referindu-se la cât de usor moda poate deveni un amestec de tesaturi stralucitoare care iti iau ochii intr-un amalgam orientalizant. Ramâne de vazut daca Bucuresti este micul Dubai sau micul Paris in materie de parfumuri de lux.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Fiecare generatie repeta cu o sfintenie inconstienta mecanismele precedentei. Schimba denumirile, obiectul si forma. Traim intr-un prezent continuu de câteva mii de ani iar discutiile de azi ale adolescentilor despre mainstream / underground sunt ecouri ale altora mai vechi.
Intre nou si vechi, radical si conservator, necunoscut si cunoscut, ideile si "obiectele" se plaseaza in jurul nostru urmând aceeasi cale, fie ca e vorba de arte vizuale, muzica, moda, parfumuri: noi, aparute prin inventie sau prin "import", ele seduc un grup, se opun contextului dominant intr-un aparent conflict tot mai acutizat, sunt adoptate de un numar tot mai mare de oameni, se oficializeaza, se clasicizeaza, se banalizeaza pina chiar la uitare.
Azi le spunem "mainstream" si "underground", "comercial" si "alternativ", insa acesti termeni specifici anilor 1990-2000 au un numar mare de corespondente in istoria artei si a societatii.
Clasicii si Modernii se rafuiau la Academia Franceza la finele sec al XVII-lea, ultimii sustinând ca autorii Antichitatii nu sunt indispensabili creatiei literare. "Modernul" nu era nimeni altul decât Charles Perrault, domnul cu basmul Scufita Rosie. Peste doar un secol, când "mainstreamul" lui Ludovic al XIV-lea era un stil "rasuflat", rocococul aduce exotismul (si in special chinezariile) in arhitectura si ornamentica, incalcând toate regulile, dar devenind in scurt timp stilul oficial. Regina Marie Antoinette era "underground" când, imbracata in pastorita, mulgea caprele si vacile din ferma de la Trianon impreuna cu doamnele de onoare imbracate in tarancute, stil cu totul "alternativ" fata de ceea ce se purta la curtea imperiala de la Viena sau St Petersburg. Tot un "razboi" cu vechea garda "mainstream" vor duce si generatiile "romantismului" - Antichitatea e inlocuita cu Goticul, sobrietatea dramelor clasice cu melodramele de pe scena. Se poarta frivolul si drama burgheza. "Dama cu camelii" era povestea unei prostituate si nu a unei zeite, iar ogiva gotica a catedralei e noul "must have" arhitectural.
Impresionistii erau generatia "underground" bautoare de absint care dispretuia pictura "academista" bautoare de sampanie si evident Salonul Oficial (in care visau sa expuna pentru ca de acolo venea grosul comenzilor). Si-au creat salonul lor si, cum se intampla in fiecare perioada istorica, au atras toata crema din "high society", pentru ca snobismul a fost intotdeauna acceleratia in arta. Peste doar câtiva ani, au umplut saloanele private devenind oarecum "stilul oficial" ulterior oficializat prin Musée d'Orsay.
Peste doar câteva decenii, in preajma Primului Razboi Mondial, doamnele din "high society" au renuntat brusc la curbele Art Nouveau si au adoptat liniea dreapta si brutalitatea din cubism - de la haine la arhitectura, picturile lui Bracque si Picasso sau sculpturile lui Brâncusi, prezenta constanta la petrecerile mondene pariziene. Corbusier le inspira vilele, avangarda "undeground" era chic, insa arhitectul visa la marile comenzi ale statului - proiectele de urbanism. Tot in anii 20, Malevitch punea un patrat negru pe un fond alb, Mondrian tragea niste "grile" colorate. Azi orice magazin din Mall prezinta obiecte de asemenea factura intr-o "recuperare" kitsch a avangardei, ceea ce societatea industriala a facut din totdeauna.
Fiecare noua generatie "underground" e aceeasi jungla: snobi, "high society" cu bani, marginali excentrici care ii inspira pe cei care ii sponsorizeaza, droguri la moda, sex la moda, petreceri, toate asociate cu un tip de arta, un tip de muzica, un cadru arhitectural cu amfitrionul de rigoare. Renasterea Italiana se desfata in alcoolul tare, proaspat distilat de alchimisti, si Cosimo de Medici avea un mare laborator in Palat. La Trianon se fuma tutunul adus din America de Sud si alte licori "speciale". In anii 20 era la moda cocaina "prizata" din tabacherele Cartier si folosita chiar de Freud pe pacienti. Dar se fuma si opiu pentru viziuni "suprarealiste". Celebra Warhol Factory era jungla suprema cu ultimele molecule scumpe sintetizate de industria farmaceutica americana, inclusiv pilula care te scapa de "cosmarul de dupa". Tehnic, arta lui Warhol e foarte simplu de produs, dar cineva a trebuit sa o inventeze, altcineva sa o cumpere.
In cavernele fiecarei generatii, uneori in magnificul decor al carnavalului venetian, fiecare avea ceva de "vânzare". Asa au aparut odinioara comenzile oficiale, azi "colaborarile" artistice intre un brand si un artist.
Acum 15 ani si sa vreau nu puteam face street art in Timisoara, nu erau vopsele, azi le poti cumpara in orice magazin din Paris. Orice tânar aspirant la statutul de artist se poate incerca cu tuburi. Un desen in penita e greu, minutios si nu il vede nimeni in camera ta. Nu orice pictura e acceptata in galeriile de arta si asa pline. Un desen pe zid e vazut de toti trecatorii, mai ales intr-o metropola, si se executa rapid.
Mainstreamul e comercial. Dar care creatie umana nu este? Mainstreamul e vulgar, dar este undergroundul pentru "vulgul" vazduhului?
Banul a fost dintotdeauna in centrul artei. Nu exista arta fara bani si unde sunt bani apare si Arta, intr-un târziu. Toata Renasterea cu marii pictori, fie ei flamanzi, florentini sau venetieni, a fost o industrie. Atribuirea unei opere unui maestru nu e tocmai usoara azi, mai ales când se stie câte mâini lucrau la propriu la o pânza de mari dimensiuni.Toate cladirile monumentale si publice, fie ele de secol XIX sau de secol XX, au reprezentat mine de aur pentru artisti. Icoanele bizantine românesti au fost secole "mainstream" la fel ca Rubens. Asta vedeai constant, asta se cerea si inca se mai cere. Doar multitudinea de reproduceri de icoane la toate bisericile din tara (si pe tarabele din fata) ne arata ca arta religioasa nu a fost niciodata underground, cu exceptia doar a catacombelor din Roma.
Muzica alternativa a devenit un gen in magazinele de discuri si o sectiune pe amazon. Underground e un titlu pe care il vad constant din anii 90 pe afise la concerte tot asa cum vad lux sau celebritati pe ecrane. E o eticheta, un "brand", un mod de a face diferenta si de a razbi intr-o piata foarte generoasa in oferte culturale. Toate femeile vor altfel, dar sfârsesc in acelasi cliseu.
Alegerile culturale le face fiecare, dar lipsa lor te duce in "undergroundul" gândirii. Daca esti "alternativ" pentru ca "underground e cool", ai cu siguranta nevoie de o scara melc din beci in mansarda. Daca esti "mainstream" pentru ca atâta te duce mintea, ai nevoie de un sezon in catacombe pentru a vedea mai bine.
Orice artist underground viseaza sa expuna intr-un mare muzeu iar arta sa-i fie cumparata. Orice muzician alternativ spera ascuns la un contract cu EMI si/sau Virgin. Orice noua marca de parfumuri "alternative" viseaza sa vânda cât Dior. Orice autor doreste sa fie citit (doar de asta publica, nu?) si sa aiba cât mai multi cititori. Intre toti acestia exista "curvele culturale". In România se face constant greseala fundamentala de a opune cei doi termeni in plan estetic atasandu-li-se valori pe care nu le-au continut niciodata, nu e vorba de o arta a maselor vs o arta a elitelor. Aceasta eroare de gândire pleaca de la conceptia gresita a românului ca "banul perverteste", insa banul perverteste doar pe cine poate fi sau se lasa pervertit. Trecerea unui artist de la statutul de autor "underground" la cel "mainstream" este piatra de incercare. Pentru multi "underground" e doar forma saraca a snobismului, si nu o alegere personala. Underground si mainstream sunt doar etape in viata unei opere, nu sunt stiluri, nu sunt calificative si nu sunt opuse pe plan estetic. Nestematele stau "underground" pe intuneric, dar pentru a le aprecia le extragem, le prelucram, le expunem in lumina "mainstream".
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Saptamâna aceasta am descoperit noua carte semnata de Françoise Tellier-Loumagne, profesor de moda la una din prestigioasele scoli pariziene dar si artist textil. 1000 manières de créer este ultimul opus dintr-o serie de carti foarte voluminoase si cu sute de fotografii dedicate creatiei textile contemporane. Cum sa imaginezi noi texturi, noi suprafete textile, noi efecte prin mijloace simple ... dar mai ales cum sa aduci poezie si creativitate prin tratamentul textil reprezinta temele pe care aceasta noua lucrare cu peste 600 de fotografii le detaliaza. Autoarea isi ilustreaza viziunea, conceptele creative si tehnicile textile pornind de la pietris - pavaj, sol, pamânt, alei si alte texturi pe care pasim pentru a ne orienta pasii in zone extrem de inventive si toate cu aplicatie imediata in designul vestimentar. 1000 manières de créer se inscrie intr-un nu foarte lung sir de carti esentiale care au aparut in ultimii ani si care au oferit o noua perspectiva in ornamentarea textilelor. Cea mai cunoscuta si din care am invatat multe tehnici care nu mi-au trecut prin minte este The Art of Manipulating Fabric pe care am descoperit-o tot la Paris.
Exista doua lucruri exceptionale in România: pamântul foarte fertil si prostia celor care il au degeaba. Cultivarea cerealelor nu are nevoie de prea multa inteligenta neaosa din Neolitic incoace si poate cel mai "inteligent" gest a fost introducerea plantelor modificate genetic odata cu anii 90. Insa un alt domeniu, mult mai interesant, mult mai de viitor si mult mai eficient, este cultura plantelor aromatice, medicinale si de parfum. Prea putin se stie azi ca zona care porneste din Ucraina, Republica Moldova pâna in Bulgaria este una dintre cele mai fertile si cu climatul cel mai propice pentru acest gen de culturi. Republica Moldova era producatorul Nr 1 de uleiuri volatile folosite in parfumurile sovietice, trandafirul se cultiva pentru extractie din Crimeea pâna in Bulgaria ocolind România. Românii au incercat numeroase aclimatizari prin statii pilot, insa totul s-a ruinat in 1990. Plantele aromatice despre care vorbesc nu se rezuma la menta, busuioc, cimbru ci la altele, cu totul speciale, mai putin popularizate, dar intens folosite in industria de parfumuri. Unele le importam in Paris din fosta Yougoslavie, altele din Ungaria si Bulgaria. Menta nu este un produs interesant atâta timp cât creste pretudindeni si când uleiul esential din Asia vine la un pret perfect. Pretul ce se poate obtine din asemenea culturi românesti este nesperat de mare. De exemplu, unele din uleiurile volatile perfect adaptate climei din România costa acum intre 5000 si 100 000 kg. Procesul tehnologic nu e foarte sofisticat - plantele sunt culese aproape ca in orice alta recolta si apoi extrase in situ intr-o mica hala intr-un sistem de o eficienta extrema si urmând niste standarde. Aceste plante aromatice sunt folosite in parfumuri si mai ales in industria farmaceutica in semisinteze sau cea cosmetica. Dar românii au avut deosebita inteligenta de a-si distruge industria de medicamente in favoarea importurilor.
Imaginea din arhiva personala prezinta gradina botanica din Cluj, inaugurata in anii 20. Nu s-au schimbat prea multe de atunci. Ceea ce lipseste din RO este notiunea de pionierat - nimeni nu incearca lucruri noi (de exemplu aclimatizari de plante ornamentale) iar cele "vechi" sunt facute tot mai prost. In Paris, in Jardin des Plantes, sta falnic un salcâm foarte batrân - e cel mai vechi din oras, plantat prin 1632 când a fost adus de peste Ocean. Tot in Paris se afla superbe exemplare de magnolia care nu existau acum 200 de ani pentru ca arborele, denumit dupa botanistul Pierre Magnol, a fost adus din Extrem Orient. Insa cultivarea plantelor necesita dragoste si inteligenta, ambele foarte rare la români. Lalelele si narcisele, atât de faimoase in Imperiul Otoman, au fost ulterior cultivate in deloc prielnicul climat olandez. Din narcise, narcise galbene si zambile se extrag cele mai pretioase absolute florale folosite in parfumeria fina insa pentru a transforma un pamânt roditor intr-o gradina a Paradisului e nevoie de "nas". Nas in recunoasterea calitatii plantelor, nas in evaluarea potentialului nativ si nas in afaceri.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Nu toti au trecut pe sub poarta cu 2 atlanti de pe aceasta strada ingusta din centrul Parisului, chiar daca azi isi lanseaza biografii oficiale scrise din cluburi indoielnice.
Cu aceasta ocazie va propun un test de cultura in moda: Cine este echivalentul lui Iliescu in moda româneasca?
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Dupa esecul lamentabil al Cluj Fashion Week in care Moda româneasca a primit o palma usturatoare pentru ca nu a sanctionat la timp prezenta unor impostori, am avut senzatia ca ne intoarcem cu 20 de ani in urma când lumea se trezea din comunism si invata sa faca moda. Pentru ca numarul evenimentelor de moda (anuntate sau reale) a crescut simtitor m-am gândit ca este momentul oportun pentru a discuta organizarea lor.
Daca pâna la un moment dat designerii aveau parte de festivaluri care ii usurau oarecum de o parte a muncii, foarte multi au inceput sa prezinte pe cont propriu, de la o camera cu niste invitati pâna la o prezentare de moda autentica. Despre istoria prezentarilor de moda am scris mai demult pe FB in urma vizionarii unei expozitii cu totul fantastice de la Paris (Showtime : Le défilé de mode) si recenta retrospectiva de la Muzeul Modei (Histoire idéale de la mode contemporaine : Les plus beaux défilés de 1971 à nos jours).
Insa nu de vise ducem lipsa, ci de organizare. O prezentare de moda e un tip de eveniment care se compune dupa niste reguli, care are o structura si care respecta cu sfintenie niste puncte cheie. Azi in RO marile defilari de 23 august par o minune organizatorica greu de inteles.
La Paris prezentarile de moda sunt organizate de câteva societati care se ocupa exact de acest gen de evenimente si care garanteaza atât perfectiunea de pe podium cât si gestiunea unui numar urias de invitati pe o durata scurta de timp. In final, cel care asista la prezentare trebuie sa plece incântat de ceea ce vede pe scena si multumit de cum a fost tratat, iar designerul sa beneficieze din plin de cele 15 minute de expunere mediatica a unei munci de un sezon. Imi este greu sa inteleg cât de naivi pot fi unii designeri români sa creada ca o prezentare proasta (modele ori organizare) nu se simte in sala.
Prezentarile de moda nu exista de ieri de azi si nu se rezuma la niste fete frumoase care merg pe un podium pentru a incânta o audienta care nu cumpara. Desi tipul de eveniment nu este o raritate in România nu pot spune ca s-a câstigat mai multa experienta decât in primele concursuri de miss din anii 90. Foarte rar am auzit persoane care au plecat fermecate de la un show de moda (si nu fermecate de bârfa noua din sala) si stiu foarte putini designeri care au beneficiat pozitiv din urma lui.
Având in vedere ca intram intr-o iarna cu rateuri majore in moda, cu o economie in al doilea val de recesiune, poate e momentul pentru a medita la gura sobei si a ne reapuca de studiu. Nu este o rusine ca la 40+ sa te apuci de citit, cursurile de update fiind prea scumpe si poate nu tocmai benefice pentru imagine. De 20 de ani, românii incearca sa reinventeze roata in moda, sa fie mai destepti, când de fapt e atat de simplu sa beneficiezi de experienta altora.
Eu va propun o suita de lucrari care sunt excelente pentru oricine doreste sa organizeze un eveniment de moda sau pentru orice designer care apeleaza pe sume grele la unul din "expertii" locali in moda si comunicare. Când le veti lectura veti vedea ca multe din lucruri nu sunt poate nici noi si nici speciale, insa ce e mai special in RO decât a verifica ca pachetul cu pantofi trimis acum 3 saptamâni din Olanda a ajuns?
Runway Uncovered este o lucrare lansata in aceasta toamna la Paris in care tot ce trebuie stiut despre o prezentare de moda este explicat designerului contemporan pentru a intelege cum sa-si conceapa, organizeze, produca un show si pentru a intelege ce anume sa ceara de la cei care se ocupa de eveniment.
Guide to Producing a Fashion Show (2nd Edition) este o lucrare voluminoasa (272pg) in care producerea showului este prezentata in detaliu si pe puncte. Este de fapt un manual folosit in scolile americane de moda. Nu ai de facut decât sa studiezi, sa aplici cu sfintenie suita de reguli si sa crezi ca in acest eveniment trebuie sa dai tot ce e mai bun din cele 6 luni de munca.
Oda Bucuriei nu este in repertoriul de sezon in Moda Bucurestilor iar podiumul la care aruncam flori devine catafalcul pe care se depun armele. Cu ac si ata s-au insailat 2 decenii iluziile si sperantele unui sistem iar acum modelul românesc se descoase. Si totusi oamenii creativi nu au disparut, flacara nu e stinsa si niciodata liberul arbitru nu a fost mai la el acasa in Moda noastra.Am câstigat libertatea de a cladi vise asa cum am dorit si libertatea de a distruge. 3 evenimente majore erau programate pentru aceasta toamna si doar un esec rasufla in peisajul provincial. Privind de la Paris ceea ce se intimpla in România constat acelasi paradox: cu cât oamenii stiu mai mult, dobândind experienta inerenta acestui domeniu, parca stiu degeaba.
Cine isi imagineaza ca Moda se face prin prezenta la câteva târguri cu comenzi modeste, afisarea unui CV cu magazine imaginare in revistele de scandal, 3 zile de festival si 4 nopti de chefuri, un invitat din Paris la un vernisaj de Ambasada ori prezenta la Shanghai cu fete frumos imbracate, are o viziune foarte naiva asupra Universului. Lucrurile mari, cu valoare istorica dar mai ales financiara, nu se discuta pe unde s-au preumblat reprezentantii modei locale. Nu exista alta sansa de a deveni cunoscut decât prin munca, restul e fum.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
"Dupa prima zi de actiuni ratate, Cluj Fashion Week II s-a anulat. Ramane insa o intrebare. Ce este de fapt CFW, inconstienta sau inselaciune sau poate amandoua la un loc?!
[...] Domnul Alin Galatescu jubileaza ca domnul Chiver nu a reusit fara el, dupa principiul "ce bine ca moare capra vecinului", uitand ca si capra domniei sale a decedat cu doar cateva zile inainte si exact din aceleasi motive. Iar amandoi impreuna uita cu desavarsire faptul ca toate cele traite, petrecute si dezvaluite acum pot fi oricand dovedite cu acte in regula si declaratii publice in presa. A mai ramas de comentat un singur lucru: teribilul concept de "festival de lifestyle si moda" care e declarat intr-o nemaipomenita necunoastere "o confluenta a artelor"."
Citeste continuarea scandalului care zguduie Moda româneasca din temelii pe FashionandBeauty
Citeste detalii de la Cluj despre distrugerea festivalului
"Modele care au mers pe catwalk la o prezentare de modă s-au schimbat de haine în văzul tuturor, în terminalul din Cluj" aici (poze explicite).
Despre cum au fost evacuati designerii internationali de la hotel aici.
Designer olandez ajuns pe drumuri in Cluj Napoca: "În acest moment Kim este pe străzi şi nu are unde să locuiască. Este un adevărat dezastru ce se întâmplă. Am încercat să-l sunăm pe domnul Chiver, dar nu răspunde. Kim doreşte să protesteze în această seară”, a declarat Annemiek de Vries, unul din membri echipei designerului olandez. Kim Bakker a fost supărată aseară din cauza lipsei de profesionalism a organizatorilor."
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Pe un terminal de aeroport moda se sfârseste la Cluj, iar 20 de ani de eforturi se spulbera intr-o zi. V-ati legat centurile de siguranta? Urmeaza o descindere in iluzoriu. Moda se imbarca intr-o nava si paraseste de tot Clujul. Cine oare mai are "curajul" sa prezinte acum in capitala Ardealului, dupa ce insasi notiunea de festival sau fashion week au fost compromise? Credeati ca nu se poate mai jos decât evenimentele de Mall (tot festival, bien sûr) din Craiova, Constanta sau .... alte mari centre fashion din provincie care organizeaza saptamâni ale modei la inceput de weekend? 25 de scaune dreapta 25 la stânga, MODA a ajuns in cel de-al 25-lea ceas. Nu cred ca trebuie sa avem vreo intelegere in 2010 pentru asemenea accidente, la fel cum nu gasesc vreun motiv pentru a tolera showurile 2 in 1 unde 2 colectii nu fac nici cât jumatate dintr-una decenta. Gradul de impostura a atins cote alarmante devenind nociv pentru cei care cred in valoarea lucrurilor. Moda nu face escala anul acesta la Cluj. Sa fie oare un nor vulcanic prin care 20 de ani de moda dispar sub cenusa precum anticul Pompei?
Designer olandez de top umilit la Cluj: "Hohote de plâns şi nervi încinşi la maxim. Aşa s-a terminat prima zi a celei de-a doua ediţii a Cluj Fashion Week. După ce ieri după masă organizatorii au aranjat decoruri şi scaune sub ochii invitaţilor la deschiderea festivalului, scenariul a fost unul de coşmar şi la prezentările de modă ce au avut loc aseară, pe noul terminal al Aeroportului Internaţional Cluj-Napoca. Invitaţii au aşteptat ore în sir în aeroportul clujean, după ce au aflat la ora 15.00, atunci când a fost programată prezentarea colecţiei Callisti, că aceasta a fost anulată pe ultima sută de metri."
In final balonul de sapun numit Cluj Fashion Week a explodat vineri când subit .... festivalul a fost anulat dupa ce cu câteva zile inainte se declara in conferinta de presa drept cel mai important eveniment din Transilvania.
"Astăzi, vineri, situaţia s-a înrăutăţit, iar Cluj Fashion Week a devenit un dezastru mai mare ca anul trecut, chiar dacă unii s-au plîns atunci. De la ora 15.00 trebuia să aibă loc prima defilare, a designerului David Coral, la hotel. Aici porţile închise, lumea aştepta afară, la recepţie nu se ştie nimic [...] Într-un final aflăm că s-au anulat defilările la hotel şi toate au fost mutate la Aeroport. Aici se spală pe jos, iar în culise modelele aşteaptă nedumerite pe cineva care să le „lumineze”. „Nu ştim nimic, am fost anunţate că nu se mai ţine”, spune una dintre fete. Multe dintre ele venite din alte oraşe spun că deşi li s-a promis cazare la hotel de trei stele şi mîncare dar nu au primit nimic şi stau pe unde pot."
O analiza in detaliu despre ce s-a intamplat azi si scandalul manechinelor aici si aici (cu informatii despre inselatoria din primavara).
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Zilele trecute, dorinta exprimata de Banca Mondiala de a reveni la aur ca standard si stabilizator al sistemului financiar international a luat prin surprindere pe multa lume. Dar inseamna oare "aurul" viitorului metalul pretios extras din pamântul tarilor sarace? Este vorba de un standard pentru a "echilibra" economia globala sau o alta poveste? La citirea acestei stiri nu am putut sa nu-mi amintesc un articol dintr-o revista de stiinta din anii '20 pe care l-am descoperit accidental in cursul cercetarilor de istoria parfumurilor. Transmutatia mercurului in aur? Suna a pura alchimie si cu siguranta nu e subiectul cel mai bun de conversatie cu un om de stiinta. Insa fenomenul poarta numele de "Cold Nuclear Fusion" si in mod surprinzator au aparut destul de multe articole / studii pe aceasta tema in ultimii 4 ani. O carte de acum 10 ani prezinta acest subiect care a devenit popular in 1989 - Nuclear Transmutation: The Reality of Cold Fusion insa de atunci multe lucruri au evoluat. Primele experimente au fost realizate cu paladiu, acelasi metal rar care a adus Nobelul din chimie anul acesta. Daca producerea aurului este mai mult latura anecdotica, adevarata miza este producerea de energie "curata" in cantitati foarte mari. A descoperit oare vreun "mogul" secretul cautat de alchimisti? Nu cautati in publicatiile stiintifice oficiale pentru ca o asemenea descoperire si detaliile ei nu se dezvaluie prea usor. Si in industria parfumurilor, unde cercetarea e dominata doar de 4 companii mondiale, multe molecule nu sunt descrise iar producerea lor nu e explicata. Altfel, alte 400 de companii care nu investesc in cercetare le-ar produce imediat.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Ultima nebunie a sezonului? Designeri care semneaza delicatese in preajma Craciunului. Anul acesta, John Galliano se asociaza cu La Durée pentru un deliciu couture, Rose Gingembre, trandafir delicat si ghimbir picant intr-un capriciu de alcov.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
"Eu nu sunt un designer cool iar Lanvin nu este cool", spune Alber Elbaz de fiecare data la show-urile de la Paris. Insa colectia Lanvin pentru H&M, dezvaluita presei in Paris pe 2 noiembrie, este senzationala. Cea mai buna colectie dupa cea a lui Karl Lagerfeld, dar si cel mai teribil film de prezentare unde umorul se asociaza cu moda. Cu ironie dar si candoare, Elbaz declara ca a creat colectia ca un fel de "charity" pentru cele care nu isi permit Lanvin. Fireste, rochia este piesa de rezistenta a colectiei, declinata in mai multe modele si culori. Piesele vor fi disponibile in magazin peste câteva zile pentru a petrece sarbatorile deloc cool in ...Lanvin.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Nu, moda nu o duce bine in ultimele zile si nu ar trebui sa ne uitam la cresterile cifrelor grupurilor de lux (care vând parfumuri, printre altele). Daca moda in România e muribunda pentru ca cei implicati se dueleaza in festivaluri inexistente si clienti imaginari (cei reali sunt campaniile publicitare), cu totul altceva se intâmpla la Paris unde spiritele sunt incinse de câteva saptamani. Acum mai bine de o luna, grupurile de lux (LVMH, Chanel, Hermès) au anuntat scumpirea cu 8-15% a marochinariei pe fondul cresterii pretului materilor prime. De data aceasta nu e o gluma, "vând mai scump ca sa par mai de lux", ci o situatie tragica. EUR se intareste puternic fata de monedele asiatice, locul de unde se achizitioneaza materia prima dar si locul unde se produce moda. Cursul bumbacului s-a dublat intr-un an (88% practic) atingând un maxim istoric iar datorita climei recoltele au fost proaste. Pretul petrolului a determinat scumpirea transportului Asia-Europa. La toate acestea se adauga manifestatiile violente din ultimele saptamani ca cele din Bangladesh care reclama cresterile salariale de 80% intrate in vigoare dar care nu sunt aplicate de H&M, Zara, Wallmart si alte mari nume. Tot cresteri salariale sunt si in China. Levi's a anuntat deja ca va scumpi produsele pâna la finele anului. Federatiile textile europene sunt extrem de ingrijorate iar scumpirile preconizate sunt de 5-10 EUR la produsele de baza cele mai ieftine. Schimbarile se anunta mai putin la toamna cât in primavara 2011, dar mai ales in toamna viitoare. Presedintele federatiei franceze mentioneaza ca pentru consumatori se termina epoca celor 15 ani de preturi mici, permisa de delocalizare, progresul logisticii si lupta intre marile nume ale modei.
Urmarile pentru România vor fi catastrofale, nu are sens sa va vând iluzii. Daca pe timp de crestere economica numele locale nu au putut sa cucereasca o piata si sa profite de euforia generala de shopping, sansele in noile vremuri sunt practic nule. In acelasi timp cred ca vremea in care rochiile de seara (prost cusute) puteau fi vândute cu preturi umflate a apus. Când oamenii nu au bani de cheltuit pe haine iar costurile tale cresc nu iti ramâne decât sa faci haine pentru aspiratoare sau moda conceptuala la festivaluri care nu conteaza.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Când stralucirea Occidentului se asociaza cu dorinta de stralucire din Asia, in cazul de fata Singapore, rezulta o lume cu totul speciala - un amestec de vechi, nou si opulenta fara limite. Fostele colonii se hranesc din produsele de lux si tendintele de la Paris sau Londra, iar noua cultura este hibridul care caracterizeaza globalizarea. O expozitie la Muzeul Branly din Paris detaliaza ceea ce se intimpla azi in Asia, noul El Dorado al marcilor occidentale. Kitsch sau cultura?
In imagine, pat de ceremonie nuptiala.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Un fruct, o pasiune. "Amour en cage" denumirea franceza pentru physalis. Aceasta planta era cunoscuta de vechii daci, fiind mentionata de Dioscoride care-i citeaza numele dac.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Reinterpretarea costumului popular si a traditiilor reflectate in ornament a fost o tema frecventa in moda fostelor tari socialiste. Odata c...
Texte scrise de mine, interviuri cu mine sau articole despre mine au aparut in toata presa fashion din Romania (incl. Harper's Bazaar, Tabu, The One, GQ, Elle, Avantaje, FashionandBeauty, Unica, Dialog Textil, Ideal Mariaj, Mireasa, etc), in majoritatea cotidienelor centrale (incl. Jurnalul National, Evenimentul Zilei, Cotidianul, Romania Libera, Catavencu, etc), in presa economica (Ziarul Financiar, Capital, Business Magazin, Money Express, WallstreetMag etc), in presa internationala (New York Times, Liberation, style.com, l'Officiel Paris) si in majoritatea site-urilor de parfumuri/cosmetice. In ultimii 5 ani am publicat peste 300 de articole fashion/beauty/fragrance la nivel international sau national. Cartile mele de parfumuri au fost recenzate in presa de specialitate nationala si incluse ca referinta, alaturi de blogul 1000Fragrances in numeroase carti de parfumuri internationale aparute incepand cu 2007. Sunt membru al Societe Francaise des Parfumeurs si al Societatii Romane a Chimistilor Cosmetologi.
Cartile mele
1000 de parfumuri vol 1 1000 de parfumuri vol 2 Parfumul - mica enciclopedie
Accept cu placere orice citare a blogului meu atata timp cat ea este scurta, de bun simt si fara a trada spiritul initial al frazei si creditata in masura posibilitatilor printr-un link la textul de referinta. Internetul nu este o zona a non legalitatii iar pentru orice alta utilizare, totala sau partiala a acestui blog, ma puteti contacta la coifanoctavian at gmail.com. Acest blog este proprietatea lui Octavian Coifan.
Primul blog de parfumuri Primul blog de beauty din Romania
este ultimul opus dintr-o serie de carti foarte voluminoase si cu sute de fotografii dedicate creatiei textile contemporane. Cum sa imaginezi noi texturi, noi suprafete textile, noi efecte prin mijloace simple ... dar mai ales cum sa aduci poezie si creativitate prin tratamentul textil reprezinta temele pe care aceasta noua lucrare cu peste 600 de fotografii le detaliaza. Autoarea isi ilustreaza viziunea, conceptele creative si tehnicile textile pornind de la pietris - pavaj, sol, pamânt, alei si alte texturi pe care pasim pentru a ne orienta pasii in zone extrem de inventive si toate cu aplicatie imediata in designul vestimentar.
pe care am descoperit-o tot la Paris.
(o versiune contemporana a notiunii de broderie, departe de inspiratia clasica sau stilul Lessage), 
((o excelenta exemplificare a ceea ce firele pot face in tricoturi, cu totul altceva decât revistele traditionale de tricotat), 
(aplicatiile creative ale fetrului / pâsla).
, 
, 
) si recenta retrospectiva de la Muzeul Modei (
.
este o lucrare voluminoasa (272pg) in care producerea showului este prezentata in detaliu si pe puncte. Este de fapt un manual folosit in scolile americane de moda. Nu ai de facut decât sa studiezi, sa aplici cu sfintenie suita de reguli si sa crezi ca in acest eveniment trebuie sa dai tot ce e mai bun din cele 6 luni de munca.
), Biblia comunicarii prin media in moda (
) pe care le-am prezentat detaliat cu alta ocazie.
insa de atunci multe lucruri au evoluat. Primele experimente au fost realizate cu paladiu, acelasi metal rar care a adus Nobelul din chimie anul acesta. Daca producerea aurului este mai mult latura anecdotica, adevarata miza este producerea de energie "curata" in cantitati foarte mari. A descoperit oare vreun "mogul" secretul cautat de alchimisti? Nu cautati in publicatiile stiintifice oficiale pentru ca o asemenea descoperire si detaliile ei nu se dezvaluie prea usor. Si in industria parfumurilor, unde cercetarea e dominata doar de 4 companii mondiale, multe molecule nu sunt descrise iar producerea lor nu e explicata. Altfel, alte 400 de companii care nu investesc in cercetare le-ar produce imediat.
