In decembrie Doina Levintza aniversa 10 ani de emisiune la Prima TV. Designerul octogenar nu a fost decât vocea emisiunii pronuntand mereu stalcit numele designerilor si nu a fost autorul textelor. "Levintza prezinta" nu va mai exista in 2011 pentru ca nu mai este nevoie de ea. E plasata la o ora imposibila cand tanara generatie inca mai doarme dupa cheful din ziua precedenta si in 2011 cei care sunt interesati de moda stiu ca pot urmari prezentarile fashion pe youtube. Acum 10 ani, intr-o lume cu putine reviste si informatie greu accesibila pentru omul obisnuit, emisiunea a umplut un gol. Acum, prezentand adesea colectii necunoscute si irelevante, dar ieftine ca material video in bugetul Prima, sansele de a supravietui si de a avea un impact sunt minime. Si moda ca divertisment TV inseamna altceva acum, in timp ce moda ca informatie a intrat intr-o noua dimensiune.
In aceeasi luna urmaream colectia aniversara Irina Schrotter, designer mai obosit ca niciodata de moda. Am ramas cu un gust amar dar si cu un flash din trecut. Irina Schrotter a creat pentru clientele ei, insa impreuna cu ele a imbatrânit intr-o capsula a timpului, materialele arata extrem de ieftin pe ecranul TV. Tot in anii 90 eram prezent de mai multe ori in platoul emisiunilor itinerante de la TVR unde era amfitrion de moda Zina Dumitrescu. Ceea ce venerabila doamna prezenta erau colectii perfecte pentru spectatorii si clientii acelor vremuri de trezire la moda, insa in acea perioada, imbracat in bocanci si ascultand alta muzica decat festivalul Mamaia, ma uitam ingrozit la podium. Cam acolo a ajuns si Irina Schrotter in 2010 cu ultima colectie, plutind suav deasupra modei si cred ca 2011 va reprezenta falimentul, cel putin moral fata de noua generatie. Din fericire, in moda exista loc pentru toate gusturile, exact ca in televiziune unde o mai puteti vedea pe Corina Chiriac. Va exista mereu public amator si sustinatori din diverse interese, insa atentie la schimbarile demografice din România. Structura populatiei e alta si asta se va reflecta in consum.
In iunie avea loc ultima editie de la Romanian Fashion Week iar anul s-a incheiat intr-un adevarat potop de festivaluri, unele esuate. RFW a avut si el in ultimul deceniu o misiune pe care a indeplinit-o cu succes. A facilitat accesul designerilor la presa si a facut-o pe Irina Schrotter cunoscuta in toata România. A fost cea mai ingenioasa strategie publicitara din moda romaneasca. Inocenta initial, bine gandita dar si bazata pe "frica" designerilor mai mici de a comenta. De exemplu logo-ul RFW, cel al companiei designerului (nu brandul) si cel al recent infiintatei asociatii de moda sunt foarte similare. In acelasi timp, RFW a facilitat interactiunea oamenilor din moda care in trecut aveau mici sanse de a se cunoaste, intalni, vedea, urmari. Dar toate acestea s-au schimbat radical in ultimii ani pentru ca evenimentele, odinioara extrem de rare, au devenit foarte dese in Bucuresti. RFW nu va mai exista nu pentru ca e criza si nu se vor gasi bani, nu pentru ca Irina Schrotter s-a plictisit de moda sau pentru ca acest concept de eveniment e total depasit, ci pentru ca designerii nu vor mai dori sa participe. Pentru unii, RFW nu mai prezinta interes sau avantaj, pentru altii este mult mai rentabila organizarea unui eveniment personal cu sponsori in Bucuresti. Si in alta ordine de idei, au existat suficiente lupte viscerale in toate evenimentele de gen in ceea ce priveste "selectia" de pe podium, lupte de culise care desi nu sunt descrise nicaieri sunt bine cunoscute, atat de diferit fata de acum 10 ani cand lumea abia se cunostea iar altii exploatau incertitudinea. De exemplu una din modalitatile cele mai frecvente de a da mita la asemenea evenimente, fie ele provinciale ori din capitala, este fortarea de ultim moment a numarului de manechine. X stie ca are la dispozitie 16 manechine iar pe ultima suta de metri i se spune ca are doar 8. Pentru a nu da peste cap toata munca de un sezon va scoate din buzunar, sa zicem, 800 EUR + TVA pentru necesarul total de manechine in timp ce "comisionul" merge la cine trebuie iar manechinele sunt de fapt asigurate din alte fonduri. Cat ia fiecare si care sunt tarifele din Bucuresti nu mai sunt secrete azi pentru ca in vremuri grele totul se invarte in jurul banilor si in general "debutantii" cad victime. In final toate aceste "taxe" neprevazute si diversele forme de mita (din fericire selectiva si negeneralizata) combinate cu cheltuielile care tin de realizarea colectiei fac nerentabila prezenta intr-un eveniment unde bugetul este calculat doar dupa ce a avut loc si se rezuma in general la pierdere, in timp ce pe TV apare cine trebuie. Cu exceptia studentilor la Moda, a unor ateliere de croitorie din provincie si a celor care taie facturi nu cunosc pe nimeni care sa doreasca sau sa aiba nevoie de asemenea tipuri de evenimente festival. Pentru debutantii de la RFW exista gala de moda UAD care a evoluat extrem de mult in ultimii ani transformandu-se dintr-o banala prezentare de diplome (vezi anii 90) intr-un eveniment autentic de moda. Desigur totul se schimba atunci cand banii nu mai intra de la sponsori ci de la Guvern ori fonduri europene.
"Moda din tarile socialiste" raport 1978 al congreselor anuale de moda din fostul CAER, tot un festival de moda.
Ingrid Vlasov a facut un pas important prin continuarea prezentarilor de la Paris depasind statutul pe care il avea in povestea extrem de complicata a cercurilor de fashion si putere din decada precedenta. Revenirea in forta a polarizat micul Paris conform legii fundamentale "obiectivitatea in moda e invers proportionala cu bugetul".
Scolile de moda au incheiat deceniul 2010 intr-un mod foarte neasteptat. Scoala de moda de la Timisoara nu mai exista (decat in diplome), scoala de moda de la Bucuresti m-a socat printr-un proiect comercial in care a reprodus de la A la Z o marca europeana, scoala de moda de la Cluj si-a indeplinit in mod admirabil misiunea la gala UAD, am aflat ca exista o scoala de moda la Sibiu in cel mai pur stil à la roumaine. Scolile de moda au intrat in anii 90 cu naivitatea senina a celui care nu stie nimic dar este condus de idealuri. De atunci in unele cazuri evolutiile au fost spectaculoase si fericite. In primul rând, profesorii au invatat ce inseamna Moda, asa cum si omul de rând, prin contactul frecvent cu magazinele din Malluri, a invatat ca moda e altceva decat hainele luate in bazar. Programele de invatamant, chiar daca nu sunt perfecte, s-au schimbat radical si s-a ajuns la o anume normalitate. Scoala de la Cluj e dotata cu utilaje, are programe internationale, a fost promovata in presa, a organizat showuri si a atins cam toate punctele majore ale unei scoli. Dar scoala nu suplineste nici munca si nici talentul studentului cu atat mai putin cultura vizuala, element vital in Moda. Cu toate lacunele de rigoare si lipsa manualelor ori a contributiei academice in moda, cred ca sectia de fashion de la UAD a devenit un model perfectibil pentru invatamantul romanesc si e unul din putinii invingatori ai ultimilor ani. Mai rar prin alte locuri ajung studentii pe acelasi podium cu designerii consacrati si mai rar dau interviuri inainte de interviul in fata comisiei de examen la master. Talentele au fost promovate in Romania in ultimii 10 ani si nimeni nu are dreptul sa se plânga. Doar numarul concursurilor, unele castigate de studentii de la UAD cum e Arts of Fashion, e suficient pentru asta. A promova inseamna a face cunoscut si nu a tripla contul in banca prin simpla prezenta. Sansa nu inlocuieste munca proprie. UNA Bucuresti si-a indeplinit cu brio misiunea pe care profesorii si-au imaginat-o acum 10 ani, aceea de a face Arta si nu comercial, adica Moda. Moda e cumparata si purtata, arta e privita de la distanta si cam in aceasta dilema a ramas si scoala din Bucuresti, departe de un sistem pe care l-a repudiat in mod constant.
Daca inceputurile modei dupa 1990 reprezinta preistoria modei, anii 2000-2010 au fost Evul Mediu. Invazii ale popoarelor migratoare care au cucerit teritoriile, respectiv fostele fabrici si in ultima etapa piata de desfacere a produselor textile dominata azi de importuri masive. Cruciade purtate in numele bunului gust, valorilor si crezului intr-o moda autohtona. Razboaie religioase si de o suta de ani intre taberele modei. Epidemia de ciuma in materie de gust a televiziunilor.
Daca inceputurile modei dupa 1990 reprezinta preistoria modei, anii 2000-2010 au fost Evul Mediu. Invazii ale popoarelor migratoare care au cucerit teritoriile, respectiv fostele fabrici si in ultima etapa piata de desfacere a produselor textile dominata azi de importuri masive. Cruciade purtate in numele bunului gust, valorilor si crezului intr-o moda autohtona. Razboaie religioase si de o suta de ani intre taberele modei. Epidemia de ciuma in materie de gust a televiziunilor.
Urmeaza in viitor Renasterea? Eu sunt convins ca da si cel mai mare avantaj dobandit in ultimii ani il reprezinta accesul la cunoastere. Oamenii au invatat ca pot sa studieze singuri si ca a fi in favorurile lui X si Y din Bucuresti nu te face designer de succes. In acelasi timp, oamenii s-au cunoscut, au socializat si au tras concluzii asupra celor din jur iar pentru impostori viata a devenit mai grea. Nu poti la nesfârsit sa promiti, sa minti, sa profiti, mai ales in vremuri de criza cand fiecare si-a dat seama ce il duce capul pe cel din jur. Urmatoarea revolutie in moda autohtona va fi la nivelul oamenilor. Nu doar o noua generatie apare, ci cea de azi e mai putin dispusa la greselile din trecut pe care altii le-au platit scump, mai putin dispusa sa investeasca material si afectiv in persoane de a caror calitate s-a convins in ultimii ani.
Cel mai important lucru dobandit in ultimii 10 ani este faptul ca majoritatea celor care au contact cu moda au invatat ce inseamna acest sistem. In Occident generatii intregi s-au nascut cu moda in singe. Generatia mea nu a cunoscut nici abundenta revistelor de moda la chiosc si nici ritualul marfurilor noi aduse in magazin. Toate acestea au aparut treptat in RO incepand cu anii 90 si tot treptat sunt asimilate. Generatiile anterioare au ramas cu mintea spalata de socialism iar cei care au condus fabrici in cel mai fericit caz le-au vandut. Dar a cunoaste sistemul modei si toate etapele nu suplineste aplicarea a ceea ce cunosti. In 2011 vor disparea definitiv designeri, magazine si multe afaceri pentru ca romanul se rezuma doar la a cunoaste nu si la a aplica. Am sa va dau exemplul cel mai banal si cel mai absurd care rezuma prin el insusi falimentul unui sistem in anii 90. Orice femeie din Occident stie de peste 150 de ani ca pentru a fi la moda trebuie sa-si cumpere ultimele reviste. Un manager de fabrica in anii 90 cu greu accepta ca designerului ii trebuie alocat un buget pentru reviste, daramite unul pentru calatorii la târguri. Cei care sunt din Timisoara pot vizita vitrina fabricii Pasmatex si vor intelege ca nu decizile Guvernelor au ucis industria textila ci lipsa de inteligenta a celor care au condus fabricile. Pe parcursul anilor, revistele fashion si siteul FB au dezvaluit cam tot ce parea enigmatic din aceasta lume a modei. In 2010 v-am propus cele mai bune manuale care detaliaza meseriile modei. In 2011 cei care stiu dar nu aplica vor disparea pentru ca un nou sistem si un nou model economic pentru o noua generatie se contureaza acum in Romania.
Ar fi absurd sa admitem ca in 2010 nu exista un sistem al modei in România. Din contra, exista unul croit dupa chipul si asemanarea celor care lucreaza in acest domeniu. Constat cu uimire ca "nevoia de sistem" corespunde mai degraba unui mod de gandire socialista in care sistem echivaleaza cu "centrala confectiilor": X controleaza bugetele, Y isi da OK-ul pe colectii, Z decide cine intra si cine nu in "sistem", altii negociaza cenzura si verdictele in moda. La ora actuala exista un sistem al modei in România si, asemenea democratiei, este o creatie neaosa originala. Acest sistem, in care lenea e combinata cu inselaciunea constanta si specularea tensiunilor, si-a dovedit totala ineficacitate cand a inceput confruntarea cu modelul occidental in urma cu cca 5-8 ani, odata cu crearea retelelor de distributie de azi ca cele din Mall-uri si apoi magazinele de lux. S-a autosubminat si azi din amestecul de model occidental si model romanesc se formeaza un nou model. Oamenii din moda s-au cam saturat sa dea faliment sau sa cotizeze celor care le vând vise, iar imobiliarele si restaurantele nu mai sunt afaceri ca acum 10 ani. De nevoie unii vor trebui sa faca moda dupa o noua regula, de "rusine" altii vor parasi sala.
Imagine: pagina din revista Mariana, cca 1946, din colectia FC (reclame românesti)
Cel mai important lucru dobandit in ultimii 10 ani este faptul ca majoritatea celor care au contact cu moda au invatat ce inseamna acest sistem. In Occident generatii intregi s-au nascut cu moda in singe. Generatia mea nu a cunoscut nici abundenta revistelor de moda la chiosc si nici ritualul marfurilor noi aduse in magazin. Toate acestea au aparut treptat in RO incepand cu anii 90 si tot treptat sunt asimilate. Generatiile anterioare au ramas cu mintea spalata de socialism iar cei care au condus fabrici in cel mai fericit caz le-au vandut. Dar a cunoaste sistemul modei si toate etapele nu suplineste aplicarea a ceea ce cunosti. In 2011 vor disparea definitiv designeri, magazine si multe afaceri pentru ca romanul se rezuma doar la a cunoaste nu si la a aplica. Am sa va dau exemplul cel mai banal si cel mai absurd care rezuma prin el insusi falimentul unui sistem in anii 90. Orice femeie din Occident stie de peste 150 de ani ca pentru a fi la moda trebuie sa-si cumpere ultimele reviste. Un manager de fabrica in anii 90 cu greu accepta ca designerului ii trebuie alocat un buget pentru reviste, daramite unul pentru calatorii la târguri. Cei care sunt din Timisoara pot vizita vitrina fabricii Pasmatex si vor intelege ca nu decizile Guvernelor au ucis industria textila ci lipsa de inteligenta a celor care au condus fabricile. Pe parcursul anilor, revistele fashion si siteul FB au dezvaluit cam tot ce parea enigmatic din aceasta lume a modei. In 2010 v-am propus cele mai bune manuale care detaliaza meseriile modei. In 2011 cei care stiu dar nu aplica vor disparea pentru ca un nou sistem si un nou model economic pentru o noua generatie se contureaza acum in Romania.
Ar fi absurd sa admitem ca in 2010 nu exista un sistem al modei in România. Din contra, exista unul croit dupa chipul si asemanarea celor care lucreaza in acest domeniu. Constat cu uimire ca "nevoia de sistem" corespunde mai degraba unui mod de gandire socialista in care sistem echivaleaza cu "centrala confectiilor": X controleaza bugetele, Y isi da OK-ul pe colectii, Z decide cine intra si cine nu in "sistem", altii negociaza cenzura si verdictele in moda. La ora actuala exista un sistem al modei in România si, asemenea democratiei, este o creatie neaosa originala. Acest sistem, in care lenea e combinata cu inselaciunea constanta si specularea tensiunilor, si-a dovedit totala ineficacitate cand a inceput confruntarea cu modelul occidental in urma cu cca 5-8 ani, odata cu crearea retelelor de distributie de azi ca cele din Mall-uri si apoi magazinele de lux. S-a autosubminat si azi din amestecul de model occidental si model romanesc se formeaza un nou model. Oamenii din moda s-au cam saturat sa dea faliment sau sa cotizeze celor care le vând vise, iar imobiliarele si restaurantele nu mai sunt afaceri ca acum 10 ani. De nevoie unii vor trebui sa faca moda dupa o noua regula, de "rusine" altii vor parasi sala.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
