Aseara am asistat la o conferinta speciala despre mirosuri, insa mai special a fost ceea ce am zarit in fata mea. Daca la cursul de la IFM am ramas inmarmurit de puzderia de Mac-uri din fata mea si de modul "virtual" in care studentii se conectau la prezenta mea foarte reala la prezidiu, ieri am trait reversul. O femeie m-a surprins in sala prin frumusetea trasaturilor si subtilitatea machiajului perfect, dar ceea ce am vazut a depasit orice imaginatie. Intr-un caiet mic isi lua notitele de la cuvântare, stiloul ei era asemenea unei penite, motiv pentru care notele rapide erau pura caligrafie. Nu mi-a mai fost dat vreodata sa vad un asemenea scris de mâna superb (caligrafie, nu scris obisnuit) iar realitatea e ca in "universul virtual" populat cu fonturi am pierdut abilitatea de a scrie si uneori de a gândi. In arta se spune ca mâna gândeste iar atunci când trasezi o linie si generezi o forma, acesta e doar gestul ultim al unei alchimii interne. In mod similar, scrierea unui "roman" pe hârtie implica deja o laborioasa cizelare a ideii si a cuvântului inainte de a-l asterne. Disparitia oricarei "dificultati" in a genera semne a condus azi la o extrem de mare lejeritate a ceea ce se scrie / spune fara vreo urma de autocenzura. Scriem enorm de mult dar gândim mai putin, greutatea cuvântului e tot mai putin stiuta de cel care scrie (mult) si cel care citeste (mult). Stim foarte multe dar cât cunoastem de fapt?
Nimic nu se compara cu hârtia (in China se produc azi tipuri de hârtie de orez suav parfumata pentru print sau scris) si cu caligrafia in care textul e deopotriva semn grafic si continut, totul intr-o sinergie perfecta care nu poate fi (inca) redata de un i-Pad.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
