Atunci când a fost proiectata Casa Poporului, tortul obez al unui popor infometat, arhitecta care a gandit ansamblul era mult prea tânara si total lipsita de experienta pentru un asemenea proiect grandios. De câteva generatii, acest gen de arhitectura nu se mai facea in tara si nici macar nu se mai studia. In acelasi timp, marile cladiri eclectice din Bucuresti au fost in mare parte facute de arhitecti straini acum mai bine de un secol. Aglomerarea de forme si dezmatul stilistic al unui arhitect care descoperea volutele, mulurile si ornamentele dupa ce câteva generatii proiectasera exclusiv in stil modernist, sunt adânc intiparite in masivul edificiu. Toata cladirea a fost o improvizatie. Cum sa ai pretentii de la mesteri care nu mai facusera coloane de mai bine de jumatate de secol sa le faca la proportia justa, fara a putea sa vada marile cladiri de acelasi gen din Europa, sau sa ai pretentii de la un arhitect care invata arhitectura clasica pe masura ce o proiecta?
Cel mai elocvent element pentru obsesia aproape patologica pentru kitsch in România il reprezinta biroul lui Ceausescu, realizat de fabrica de mobila de la Arad si aratat constant prin presa in ultimii ani. Este o adunatura de stiluri fara noima, fara proportii, fara intentie, fara armonie, care are ca echivalent doar torturile durdulii de frisca de la nuntile din Banat. Fara vreo urma de proiect arhitectural in spate si fara vreun studiu al dimensiunilor umane, total iesita din scara, aceasta piesa de mobilier aduna in ea toate greselile imaginabile din designul interior, de la alegerea ornamentelor pâna la combinarea esentelor pretioase, folosite total aiurea. De exemplu, coloanele in torsada, care se gasesc in faimosul baldachin din Sfântul Petru (dar la alta scara)! Nici ca se puteau alege altele care sa exprime mai bine delirul formal al tâmplarilor. Aceasta adunatura de forme care nu respira tradeaza perfect spiritul autorilor, oameni simpli, locuind in apartamente de bloc, ticsite cu draperii, covoare, bibelouri si stalactite de ipsos pe tavan. Cele trei arcade din centru (inclusiv jiltul) asa cum sunt plasate denota totala necunoastere a regulilor elementare de compozitie si scara. Ceausescu era mic de inaltime, plasat in centru pe fotoliul cu spatar rotund si sub doua semicercuri ar fi parut si mai mic, total strivit de masivul mobilier, fapt care ar fi dat de furca fotografilor si cameramanilor. Cadrele care compartimenteaza ferestrele bibliotecii sunt de o dimensiune obscena, atât de groase de parca ar fi scânduri de gard la o casa de tara. Asa cum îi place românului kitschos, nicio suprafata nu este lasata fara ornament, nimic nu respira, iar tot acest amalgam haotic are o singura explicatie - autorii mobilei nu au vazut niciodata mobilier de epoca autentic din palatele imperiale (Budapesta, Viena, Berlin, Paris, Sankt Petersburg etc), ci doar "modele" desenate, pe care le-au compilat fara logica ornamentului, materie care nu se mai studia in anii 80 in facultati, asa cum o croitoreasa de provincie combina funda de aici cu volanele de dincolo si bulinele de lânga. Culmea, cu un secol inainte, Fabrica din Arad a fost furnizoarea Curtii Imperiale Austro Ungare, insa stilul si priceperea s-au dus odata cu 1918. Atât Viena cât si Budapesta au avut scoli extraordinare de arta decorativa, insa inteligenta artistica nu a mai ajuns la granita imperiului in anii 80.
imagini: Jurnalul National
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
