Un articol de azi din revista Historia, intitulat "Scandalurile sexuale din mănăstirile medievale" mi-a atras atentia asupra modului in care a degenerat in România meseria scrisului, fie ca e vorba de cel profesional (istorie) sau cel de vulgarizare a informatiei. Tratarea istoriei dintr-un orizont pur contemporan si folosirea valorilor recente in (re)interpretarea, dar mai ales rescrierea trecutului este un pacat capital. In cazul de fata, sub mantia unui articol de istorie, autorul trateaza subiectul asemenea unui fapt divers contemporan intr-un vadit stil de tabloid. Daca intr-o publicatie tip Libertatea un asemenea tip de scriere isi are o explicatie, infiltrarea ei intr-o zona care are alte asteptari, si implicit standarde, este de o nocivitate feroce.
La fiecare pas, autorul demonstreaza o ignoranta totala fata de subiect, asemanatoare de altfel cu unele carti de vulgarizare a istoriei din secolul al XIX-lea. In treacat fie spus, numeroase pasaje de pe wikipedia pe care unii le iau drept "stiinta" sunt pagini intregi copiate din enciclopediile de secol XIX aflate acum in domeniul public, mult mai greu de rasfoit in versiunea originala.
Atunci când autorul afirma "Secolul al XIII-lea, presupusa ”epocă de aur a monahismului”, a fost de fapt un secol al depravării din spatele zidurilor mănăstirești. Pasiunea călugărițelor pentru haine luxoase și bijuterii a adus nenumărate plângeri cu privire la traiul lor inadecvat." o face ca si cum calugaritele aveau Mall-ul peste deal, plin de marfuri scumpe si zorzoane. Banuiesc ca autorul nu stie ca pe vremea aceea, când un pumn de piper si unul de scortisoara costau cât un giuvaer iar preotii nu umblau cu bani la "portofel" pentru ca Biserica avea o idee foarte clara despre manipularea banilor, notiunea de lux nu prea semana cu cea de azi din mahalaua Bucurestiilor de unde va fi fost redactat articolul.
Afirmatia "Familiile își lăsau fiicele necăsătorite la mănăstire pentru a nu mai cheltui bani pe nunți" e graitoare pentru gândirea contemporana cu neuroni anorexici.
Socant insa este tot articolul in sine. Intitulat "Scandalurile sexuale din mănăstirile medievale" pentru a capta atentia unui public incult, subiectul este abordat intr-un mod total gresit si eronat. Sa vorbesti de Evul Mediu dând exemple doar din Anglia este o dovada crasa de incultura pentru ca marile ansambluri monastice s-au aflat in alta parte a lumii. Aici intervine, pe lânga incultura autorului presupus a invata istorie pe cititor, o lipsa crasa in materie de limbi straine. Jurnalistul român citeste ceea ce poate, de aceea nici Italia, Spania si nici Franta nu fac parte din ceea ce ar trebui sa fie un material de sinteza.
O carte pe acest subiect este "Medieval English Nunneries: C.1275 to 1535" publicata in 1922.
Acest gen de materiale, prin documentarea sumara si caracterul vadit intentionat al demersului, sunt de o toxicitate enorma transformând istoria dupa bunul plac si afirmând dupa ureche lucruri despre un trecut indepartat. E ca si cum ai lua procesele Inchizitiei transformând marturia sub tortura in fapt incontestabil. Lipsa de deontologie profesionala a ziaristului român din ultimii ani va deveni graitoare peste un deceniu atunci când, zvonurile si fabulatiile din ziarul de azi pe care nu il credem, vor deveni fapte pentru o generatie lipsita de exercitiul gândirii critice.
Cum a aparut totusi articolul in România, atât de straina de istoria Angliei? Nimic mai simplu .... el trebuie vazut in cadrul relatiei actuale dintre Papa, vizita sa recenta si Anglia in contextul scandalurilor sexuale din sânul Bisericii Catolice. Acestea au generat diverse articole in engleza, aparent inocente, dar gândite pentru a "canaliza" gândurile cititorului.
Un alt articol, de o ineptie crunta, se intreaba "Cine erau vedetele Evului Mediu" si aplica nonsalant termeni contemporani si o viziune de tabloid asupra unor fapte istorice total rastalmacite. Exista lacune imense, uitând de istoria antica si evident, se refera strict la Anglia mutând total centrul Evului Mediu european.
Un articol de o ineptie rara, care in materie de istorie de gimnaziu reprezinta nota 2, este intitulat Cele mai sângeroase femei din Evul Mediu. Autoarea dovedeste ca e de o prostie si incultura teribila intrucât niciunul din exemplele citate, evident cu iz de tabloid, nu a trait in Evul Mediu. Sa pui meticulos anul nasterii si al decesului alaturi de tablouri fara sa-ti dai seama ca te afli in plina Renastere e o dovada de un amatorism rar.
Grav este si faptul ca aceste articole care au uneori comentarii pertinente asupra erorilor flagrante din text, nu au fost corectate dovedind o lipsa crunta de deontologie profesionala.
Cum este totusi posibil ca la o revista de istorie, cu vânzare si trafic bun, sa nu fie angajat niciun istoric care sa supervizeze articolele concepute de jurnalisti?
Acest gen de materiale, prin documentarea sumara si caracterul vadit intentionat al demersului, sunt de o toxicitate enorma transformând istoria dupa bunul plac si afirmând dupa ureche lucruri despre un trecut indepartat. E ca si cum ai lua procesele Inchizitiei transformând marturia sub tortura in fapt incontestabil. Lipsa de deontologie profesionala a ziaristului român din ultimii ani va deveni graitoare peste un deceniu atunci când, zvonurile si fabulatiile din ziarul de azi pe care nu il credem, vor deveni fapte pentru o generatie lipsita de exercitiul gândirii critice.
Cum a aparut totusi articolul in România, atât de straina de istoria Angliei? Nimic mai simplu .... el trebuie vazut in cadrul relatiei actuale dintre Papa, vizita sa recenta si Anglia in contextul scandalurilor sexuale din sânul Bisericii Catolice. Acestea au generat diverse articole in engleza, aparent inocente, dar gândite pentru a "canaliza" gândurile cititorului.
Un alt articol, de o ineptie crunta, se intreaba "Cine erau vedetele Evului Mediu" si aplica nonsalant termeni contemporani si o viziune de tabloid asupra unor fapte istorice total rastalmacite. Exista lacune imense, uitând de istoria antica si evident, se refera strict la Anglia mutând total centrul Evului Mediu european.
Un articol de o ineptie rara, care in materie de istorie de gimnaziu reprezinta nota 2, este intitulat Cele mai sângeroase femei din Evul Mediu. Autoarea dovedeste ca e de o prostie si incultura teribila intrucât niciunul din exemplele citate, evident cu iz de tabloid, nu a trait in Evul Mediu. Sa pui meticulos anul nasterii si al decesului alaturi de tablouri fara sa-ti dai seama ca te afli in plina Renastere e o dovada de un amatorism rar.
Grav este si faptul ca aceste articole care au uneori comentarii pertinente asupra erorilor flagrante din text, nu au fost corectate dovedind o lipsa crunta de deontologie profesionala.
Cum este totusi posibil ca la o revista de istorie, cu vânzare si trafic bun, sa nu fie angajat niciun istoric care sa supervizeze articolele concepute de jurnalisti?
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
