"Valorile au fost ucise de/pe internet" - o asemenea afirmatie rostita de mine v-ar putea convinge ca ori am implinit 150 de ani mirosind flori de mac in Tibet, ori am devenit un anarhist mirosind Macul Rosu de la Kremlin. Am sa va povestesc de ce notiunea de valoare a devenit incompatibila cu universul pe care l-am folosit de la primul dial-up din România.
Atunci când vreau sa fac o documentare despre un artist, incep cautarea la una dintre cele mai bune biblioteci din Paris. Acelasi nume il pot gasi: a) intr-o lucrare enciclopedica in zeci de volume; b) intr-un tratat de istoria artei; c) intr-o monografie d) intr-o carte de popularizare; e) intr-un album pentru marele public; f) in revistele de arta; si in final pot ajunge chiar la presa vremii, la rândul ei reviste oficiale, foi mondene sau satirice. In tot acest prim periplu, imi e clar din start ca functie de timpul disponibil voi rasfoi o carte groasa cu fraze lungi la care cuget de doua ori sau o carte mai subtire si concentrata, dar si ca unele carti sau documente, asemenea persoanelor, imi vor da din start o opinie asupra ceea ce voi gasi si cat de util imi poate fi. Toate lucrarile sunt muncite, filtrate, studiate si daca nu caut un detaliu precis despre acel artist, nu trebuie sa imi bat capul cu veridicitatea si valoarea celor spuse. Practic, inainte deja de a ma apuca de continut, imi este foarte clara ierarhia informatiilor, de la aprofundate la concise, de la cele de valoare la cele putin semnificative. In acelasi timp, eu sunt singurul maestru, cel care "conduce" orchestra de carti, citeste, filtreaza, alege. Dintr-o privire si o miscare pun mâna pe raft pe lucrarea care mi se pare utila. Acesta e un univers in care valoarea primeaza, iar "utilizatorul" se plimba nestingherit intr-o lume ierarhizata si ordonata.
Zilele trecute am avut nevoie de o informatie de parfumuri din 2004 si am stat jumatate de ora pe google fara sa gasesc. Din fericire, stiu si alt loc din print unde o pot afla la sigur. Ce s-a intamplat de fapt intre timp intre biblioteca superba din Paris cu arhitectura de secol 19 si calculatorul cu arhitecturi virtuale schimbatoare? A aparut notiunea de "democratie" in care principiul esential de ierarhie bazat pe niste principii a fost abolit.
Pe internet nu pot face ceea ce imi este atat de simplu intro biblioteca. Informatia care apare nu este ante aranjata functie de niste principii, altele de cât cele de ranking. Ce te faci insa cand pe tine nu te intereseaza ca alti utilizatori au fost fericiti de ce au gasit pe o pagina sau ca webmasterul o asezoneaza putin cu SEO, ci doresti informatie fiabila, credibila, filtrata, onesta? Daca nu stii de dinainte "siteurile", esti practic pierdut intr-un marasm de raspunsuri la "intrebarea ta", fiecare mai imbietor in a te face sa dai un click. De multe ori pici pe siteuri comerciale, alteori pe informatii pe care le crezi doar daca esti credul si din generatia gagaista spalata cu Ariel pe creier. La un loc te trezesti cu informatia academica dintr-o enciclopedie si cu discutiile de duzina de pe un forum, când intr-o biblioteca era asa de simplu sa eviti jurnalele satirice si lumesti sau cartile mici si pe hârtie proasta.
Am avut mereu o atitudine extrem de clara: nu poti invata de la oricine si nu oricine merita ascultat, timpul e pretios, neuronii fragili, unele guri merita sa stea inchise. De aceea am si iesit de pe Facebook. Momentan insa, nu exista o modalitate pentru a da "zgomotul" la minim si de a cerne informatia in exces.
Ideea de valoare, atât de discreditata azi in societatea româneasca alergica la elite, se traduce foarte simplu prin aceasta alegorie a informatiei. Atunci când te interesa continutul aveai in trecut acele surse credibile si valoroase. Amestectul nu era permis iar elita (in cazul de fata lucrarea de valoare) era "aparata" de invazia nepermisa a specimenelor inferioare, la fel cum un izvor e protejat pentru a-i garanta puritatea.
Asa cum exista topica in propozitie tot asa exista o "topica" a discursului, a modului in care spui lucrurile, si la un mod mai abstract o "topica" in societate. In arhitectura oraselor vechi existau strazi mari si mici, axe, biserici inalte, piete joase ..... o ierarhie a spatiului.
Initial Internetul a adus o enorma deschidere si acces, insa destul de rapid a aparut si pretul pentru aceasta informare: "dezinformarea" prin demersul comercial (textul e doar pretext pentru reclama sau click) si cea prin nivelarea, respectiv distrugerea ierarhiei "vorbitorilor".
Cred ca fac parte din ultima generatie in care lucrurile au fost predate si prezentate intr-un mod clar, coerent, structurat si care am o buna orientare in spatiu fara GPS. In orasul traditional, Muzeul, Biserica si Bordelul purtau insemnele lor si alegerea iti apartinea unde calcai. Azi, intri intr-una si te trezesti intr-alta, iar aceasta "belea" arata ceva mult mai profund. Mecanismele de gândire sunt altele sau sunt pe cale sa devina.
Cei care citesc cu aceeasi nonsalanta comentariul naiv al unui blogger debutant, textul unui ziarist cu 20 de ani experienta si un fragment dintr-o carte din 1911 (despre care cred ca e un text de blog din 2011) reprezinta prima generatie care intr-adevar .... gândeste altfel.
Pentru ca pe internet nu poti vedea daca un autor e mort de 100 de ani sau viu, e de vârsta ta sau matur, te invata sau te minte cu placere, s-a instaurat o stare generala de pertu perpetuu. Oameni necunoscuti isi trimit mailuri si folosesc persoana a II-a singular cu nonsalanta cu care textul scris este violat de oralitatea limbajului. Intrebarile indiscrete, tupeul de a cere ceva, si tragerea de sireturi virtuale gratie acestei disparitii a notiunii de valoare si de diferenta, au impânzit peisajul.
In trecut, psihologia infatisarii ne permitea sa stim daca vorbim cu un savant, un sarlatan de bâlci sau un negustor si ne adaptam functie de informatia pe care o doream, cu sau fara compromis. Azi nu poti detecta informatia de dezinformare, textul relevant de cel comercial. Ba mai mult, uneori nici nu poti ajunge sa le pui in balanta. Ambivalenta (criza / iesire din criza, avem bani / avem falimente) caracterizeaza doar universul cuantic si nu cel macro in care traim. Azi, a citi pe net sau in presa nu inseamna a cunoaste pentru ca "imaginea" primeaza "continutului" tot asa cum situatia reala a economiei e stiuta doar de un infim numar de persoane. Intr-un fel, ne apropiem de un soi de noua jungla si sunt tot mai convins ca generatia noua este lipsita total de liberul arbitru. Cert este ca spiritul cartezian nu îi e propriu.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
, 
si 
(2 volume enorme a câte 800 de pagini)
