Lectura de weekend in Paris

Chanel - Her Life de Justine Picardie, cu doua autografe de suflet.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Promovam sau nu promovam?

Recunosc ca pâna acum am avut o atitudine foarte pozitiva fata de tinerii debutanti in moda autohtona, poate si pentru ca de la Paris lumea e privita mai idealist. Mi-a scapat insa un amanunt esential, dincolo de creativitate si originalitate -  pretul. Azi dimineata, bântuind prin noile magazine virtuale unde se vând creatii românesti am realizat un crunt adevar. Unele preturi sunt asa de mari incât nu imi pot permite nici jumatate de pantalon fara sa ma gandesc ca acele sute de EUR le-as putea include in flacoane de parfum de colectie. Ori daca eu nu imi pot permite aceasta noua forma de lux sustinuta prin evenimentele cu sponsori, sansele ca cititorii blogului meu sa isi poata cumpara asemenea piese sunt foarte mici. Piese care sa mai fie si OK ca design si executie, ceea ce pozele nu au cum sa arate.... Dupa ce am parcurs mai multe liste de preturi mi-am dat seama ca aceasta promovare nu prea isi are sensul. In final, totul se rezuma la bani, nu? Politica de pret si-o stabileste fiecare, dar vazând jachete masculine la preturi de peste 1000 de EUR si pantaloni la peste 500, parca nu mai imi vine sa va vorbesc de moda si tinere talente, ci sa va recomand 10 carti pentru suflet, un tablou si doua parfumuri de lux.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Creed sau mitul parfumierului imaginar

Exista case de parfumuri care au istorie si continuitate (Guerlain de la 1828), altele care, desi poarta acelasi nume, nu au nicio legatura cu istoria (Casa Houbigant de azi e doar un "trademark" fara legatura cu glorioasa companie de odinioara si fara acces la formulele originale aflate in Paris) si o alta categorie care isi inventeaza un trecut. Creed este o casa care mi-a stârnit deopotriva interes, curiozitate pentru parfumuri, dar si indignare. In perioada pre Internet si cea in care nu aveam inca acces la arhivele din Paris am crezut, asemenea tututor consumatorilor, povestea Creed, frumos istorisita in interviuri. Cu timpul, castelul de nisip al istoriei s-a surpat. Urmarind aproape tot ce s-a publicat din secolul XIX pâna azi si in special publicatiile periodice sau lucrarile rare din arhivele pariziene, am fost de-a dreptul socat sa nu gasesc absolut nimic legat de activitatea de parfumerie a casei Creed inainte de a doua jumatate a secolului XX, nicio reclama, niciun anunt, nicio mentiune si mai grav…. niciun flacon sau ambalaj vechi in licitatiile de antichitati care se organizeaza de câteva decenii.

De fapt, desi casa Creed este prezentata ca o dinastie de creatori inca din secolul al XVIII-lea in rândul celor mai vechi case de parfumuri care au furnizat casele regale, realitatea istorica este foarte diferita de ceea ce marketingul vinde publicului.

Casa Creed a demarat cu James Henry Creed undeva in secolul XVIII-lea, insa acesta era croitor (tailor) si pentru aproape 200 de ani aceasta a fost singura activitate. Referintele la Napoleon si la capetele incoronate din secolul al XIX-lea sunt de fapt cele de croitor oficial al casei. De mentionat ca in perioada victoriana producerea parfumurilor era o activitate mult mai complicata decât in prezent iar atunci nici nu se punea problema amestecului a doua meserii distincte, fiecare extrem de specializate.

Unul din parfumurile care a facut "istorie" este numit "Jasmin Impératrice Eugénie", insa el a fost lansat pe piata dupa 1970, intr-o perioada in care marketingul era foarte "imaginativ" cu istoria si nimeni nu ar fi putut verifica. Insasi compozitia in sine e departe de ceea ce se facea in secolul XIX, pe simplul motiv ca e bazata pe molecule sintetice tipice anilor 80, care nu existau acum 160 de ani. E greu de crezut ca aceasta casa, contemporana cu Guerlain in timpul lui Napoleon al III-lea, ambii furnizori ai casei imperiale, ar fi avut o activitate intensa de parfumerie fara sa lase vreo urma istorica.

Practic, Creed si-a "schimbat" profesia si a renascut incepând cu finele anilor 60 si cu James Henry Creed, care poarta acelasi nume cu stramosul croitor din secolul al XVIII-lea. Casa de parfumuri, asa cum o stim azi, e o aventura din anii 80 din Paris (Asnières unde se afla si alte laboratoare), nu mai veche si cu formule tipice acelei decade (fara vreo urma de substrat istoric, cu o singura exceptie). Legatura cu trecutul si cu casele regala este pura fictiune in materie de parfumuri. Marketingul mizeaza pe confuzia dintre activitatea de croitor, cea de parfumier si diversele generatii. Nimeni nu ar fi verificat in anii 80 ca nu e asa si chiar nu conta pentru clientul de drogherie.

Aceasta trecere de la o meserie la alta si reinventarea istoriei are la baza ceea ce s-a petrecut odata cu anii 60-70. O noua generatie descoperea valorile "british", tot ce era vechi si traditie, in opozitie cu modernismul revolutionar al epocii, fapt atestat de toate manifestarile din design, stil grafic si moda. Tot pe atunci renaste si casa Penhaligon's.

Insa acea perioada reprezinta si declinul activitatii de tailoring pentru ca tânara generatie, cei care ascultau Beatles si Rolling Stones, iar ulterior zona de business, se orientau catre o cu totul alta moda masculina.

Trebuie retinut faptul ca in trecut un croitor era un simplu furnizor de haine, nu avea aura de "tailor" pe care azi o atasam celebrei strazi londoneze, cu atât mai mult in Anglia conservatoare unde clasele sociale erau net separate. Transformarea din croitor in parfumier din aceasta perioada (bicentenarul casei in anii 60), respectiv oferirea de parfum clientelei si transformarea intr-o marca internationala, are cu siguranta la baza exemplul oferit de concurenta. Este vorba de celebra casa Knize de la Viena, cu un magazin conceput de ilustrul arhitect Adolf Loss, care oferea tot un "tailoring" de prestigiu dar mai ales oferea un parfum inca din anii 20, creat de parfumierul casei Coty, al carei proprietar le era client la Paris. Nu intâmplator, unul din parfumurile de succes de la Creed miroase extrem de asemanator cu superbul Knize Ten si cu Origan (Coty).

Diferenta majora e aceea ca brandul Creed a avut parte de un marketing inteligent, intens si fireste, multa imaginatie. Desi au sustinut ca au parfumierul lor, un membru al familiei, acest lucru nu este adevarat, intrucat parfumurile sunt compuse in exterior. Cum prea putini pot verifica ce se intampla in industria parfumurilor, marketingul poate inventa orice. Acest fapt face ca o parte din parfumurile lor sa reia teme care erau la moda in anii 60 (un parfum e practic Chanel Pour Monsieur putin variat) iar apoi in mare masura temele parfumurilor din anii 80 (cu nota metalica a lavandei sintetice asa de tipica creatiilor epocii). Daca azi casa Creed este perceputa ca o casa de lux, este tot gratie marketingului si pozitionarii, pentru ca ea nu a fost mereu asa. Prima mea intâlnire cu Creed in Paris in anii 90 a fost in drogherie si nu in parfumerie. Ea a fost "redescoperita" si promovata ca nisa peste Ocean de generatia care descoperea Internetul in anii 90 tocmai pentru ca avea un "trecut" iar americanii adora povestile.

Green Irish Tweed este compus de acelasi creator care a imaginat marele succes Cool Water, insa inainte, si de aceea este la fel de popular. Succesul casei Creed dateaza practic de la mijlocul anilor 80 când au aplicat o reteta de marketing folosita si de cateva branduri din moda. Va reamintesc ca in acea perioada, trecutul nu facea parte din "viitorul" unui brand, nu se vorbea de traditie pentru ca epoca savura noutatea. Insa noii imbogatiti care isi faceau sejurul la Monaco aveau la rândul lor nevoie de blazon iar fenomenul se repeta azi in Europa de Est.

Parfumurile Creed din gama actuala sunt mult mai interesante in zona masculina. Este important ca ele sa fie testate si cumparate pentru miros si nu pentru blazonul inventat al parfumului, pentru ideea de lux sau orice alt criteriu seducator dar ne-olfactiv. In final, conteaza mai putin daca aceasta casa are o istorie de 50 de ani sau de 250, daca cel care vorbeste de parfumuri e parfumierul (adica autorul parfumului) sau daca parfumul a fost purtat de o anume celebritate (inainte ca brandul sa fi existat pe piata).
M-a amuzat un lung articol de marketing cu deficiente majore de istorie in care se mentioneaza ca in 1854 croitorul Creed avea magazin pe Rue Royale, chiar lânga compatriotul, creatorul de moda Molyneux. Cu o singura diferenta, acesta din urma isi fondeaza casa la adresa respectiva in 1919!

Nu tot ce e vechi e autentic.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Ultima moda canina la Paris

La Paris se poarta câinii mici si foarte mici, iar mai nou "câinele de poseta" e noua rasa la moda. Dimensiunea conteaza, nu rasa! Important e sa intre in poseta lui Monsieur, in geanta lui Madame, pentru ca patrupedul nu se lasa liber pe caldarâmul gri. Daca inainte imi scoteam ochelarii de soare la Hermès pentru a nu ma lovi de catei si nu pentru a vedea mai bine culorile, acum trebuie sa am grija la esarfa. Bubico e mauvais garçon. Dar in afara de catelusii purtati in geanta care trebuie sa le placa mai intâi lor decât stapânei, Parisul a mai nascocit o noua moda - alaiul de catelusi. Le lipseste doar o caleasca cu o papusa pentru a navali triumfator pe bulevardul luxului la galop spre delicatesele colorate de la Pierre Hermé, patisierul par excellence. Eram pe Saint Germain deunazi si nu am rezistat sa nu surprind un asemenea bouquet canin. La un semn al stapânei s-au aliniat pentru salut iar eu am ramas cu nedumerirea - erau menine sau mignons?

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Andreea Tincu & Sense - toamna iarna 2011 / 2012 - Atena - colectia

Colectia de toamna iarna prezentata la Atena din care v-am oferit câteva selectii saptamâna trecuta este acum vizibila integral pe Fashion and Beauty.

FALL WINTER 2011/2012 - THE ORDER OF the BOOK

Place-ATHENS XCLUSIVE DESIGNERS WEEK

"Colectia toamna /iarna 2011-2012 Andreea Tincu & Sense este austera, sobra, in nuante de gri , negru, ivoire si accente de mov.

Siluetele sunt longiline, cu un pronuntat volum in partea superioara . Formele sunt sculpturale, geometrice, precis definite iar liniile de constructie ferm trasate. Linia dominanta a colectiei , puternica si masculina, abia in final devine usor feminina prin straturile suprapuse de matase ivoire, delicate si fragile asemeni paginilor dintr-o carte de demult. Sistemul de pliere al foilor de matase este inspirat din arta sculptorului Nicholas Jones iar ceea ce creaza acest artist din carti sau din hartie - decupaje inedite, interventii chirurgicale in straturi, precizia in a transforma cartea propriu zisa, cartea ca si capsula de cultura, in obiect vizual artistic, este transpus de catre designerul Andreea Tincu in material textil . Straturile de matase reproduc foile subtiri de hartie, sunt decupate ingenios sau acopera partial suprafete curate, brodate cu caractere gotice.

Materialele folosite in colectie sunt lana,matasea, tricotul si pielea ecologica.

Incaltamintea colectiei este semnata Il Passo."
click pentru zoom

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Moda si socialism in 1958

Un alt fel de moda din România anilor 50, intr-un spirit foarte parizian. Rochia de seara este realizata nu din matase ci din nylon românesc intrucât productia de fire si fibre sintetice demarase de putin timp. In acea perioada, de fapt incepând cu anii 30 la Paris, tesaturile sintetice erau ultimul racnet, folosite initial in tinutele de seara. Le-am vazut la Chanel, Dior, si apoi la mai toti marii designeri din decada ulterioara. 

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Andreea Tincu & Sense - toamna iarna 2011 / 2012 - Atena

Andreea Tincu si-a prezentat recent colectia de toamna iarna la Atena, cetate a intelepciunii si cunoasterii antice, iar nu intâmplator tema aleasa de designer a fost o carte misterioasa, asa cum v-am dezvaluit intr-un precedent articol cu schite. Am selectat câteva imagini din colectie, inainte ca aceasta sa fie disponibila in integralitate pentru o autentica apreciere a demersului creativ al designerului român.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

La multi ani Fashion & Beauty

Azi se implinesc 4 ani de când s-a lansat siteul Fashion and Beauty unde ati putut citi numeroasele mele articole de frumusete, parfumuri si moda.

Un calduros si parfumat " La Multi Ani !" le doresc de la Paris celor care au reusit sa continue acest proiect si sa reziste tentatiilor iminente evolutiei modei si presei: Daniela Fugaru Kammrath, Ovidiu Buta, Liana Martin, Irina Banica si Sorina Capatina. Eram pe Champs Elysées atunci când Ovidiu mi-a dezvaluit proiectul si, desi nu exista un Arc de Triumf al Modei, am pus si noi o piatra importanta intr-o lume subreda, plina de rasturnari de situatii (ca doar e totusi moda cu ale ei IN si OUT, azi esti, mâine PA!). Dar si intr-una virtuala, pentru ca soarta a aranjat in asemenea mod lucrurile incât sa nu ne aflam niciodata toti in aceeasi incapere. Ne separa distante bune si cu toate acestea exista acel semn " & " din sigla site-ului care ne uneste simbolic. O credinta in frumosul modei, cu siguranta multa utopie si visare intr-o lume balcanica, dar fara acestea NU se poate construi o noua lume.

La Multi Ani si Multumesc celor care au rezistat in acest univers pe care unii il considera fragil si frivol. Dar dincolo de tendintele efemere, de amoruri de un sezon sau doua, Moda si Frumusetea continua nestingherite asemenea unei oglinzi nevazute a societatii.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Ce urmeaza?

Anul 2011 va fi un an extrem de dificil pentru fashion, cu schimbari majore poate chiar falimente. Practic, asa cum am anuntat de câteva luni, costul materiilor prime continua sa urce si lor li se adauga petrolul intrucat majoritatea hainelor / textilelor sunt produse la mare distanta. Tragedia din Japonia a afectat deja cifrele principalelor branduri, nu neaparat lux, pentru care piata asiatica a reprezentat motorul dezvoltarii cu o pondere majora in cifra de afaceri anuala. Dar acestora li se adauga ceva si mai teribil in Europa, implicit si in România. In 2011 totul se scumpeste! In Franta deja s-au anuntat scumpirile la alimente si produsele de baza, in unele cazuri e vorba de o scumpire de pâna la 20% la raft (faina, cafea, etc articol de fond saptamâna aceasta in presa franceza) iar asta priveste viitorul imediat, nu perspectiva, intrucat materiile prime alimentare in industrie sunt deja mai scumpe. In România, unde totul se importa si echilibrarile prin ajustare sunt mult mai greu de realizat ca in sistemul foarte organizat francez, consecintele vor fi dramatice. Deja portofelul e mult mai mic iar atunci când cele esentiale sunt scumpe (alaturi de taxe mai mari, benzina, etc) evident ca pentru moda si cele frivole ramâne foarte putin.

Goana dupa vrajitoare prin controlarea averilor, dar mai ales promovarea violenta a acestei operatiuni, va avea la rândul ei un efect pe o durata mai lunga care se va instaura treptat.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Follie! Follie !

Follie! follie delirio vano e' questo!
Povera donna, sola
Abbandonata in questo
Popoloso deserto
Che appellano Parigi,
Che spero or piu'?

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Haute Couture din România

Informatie de pe surse: Ianuarie 2012. Primul designer român prezinta la Paris in calendarul oficial Haute Couture. Ropot de aplauze in sala de la Ambasada unde reprezentanti ai Guvernului urmaresc in extaz modelele, in timp ce delegatia FMI asteapta disperata la Bucuresti. Se anunta prima misiune spatiala româneasca pentru finele anului. Importam morcovi si usturoi, exportam pe Marte. Couture, fireste! Nu e futurism, ci e deja istorie, pentru ca asa incepe prezicerea din calendarul maya pentru 2012. România da startul. Avem brand de lux. Couture, fireste!

Obsesia Haute Couture nu se ascunde in resturi petecite cu tull infoiat si nici in paiete dezgolite la diverse F***week-uri. Nu e de vina Botezatu si nici Janine, cea care a adus Parisul (adica un om, pe Didier Grumbach) la Bucuresti de eclipsa, pentru ca nu putea eclipsa orasul luminilor mutând toata capitala de atunci la Paris, cu PRO, cu Guvern si cu purcel. Nu sunt de vina nici ziaristele care au pocit termenul in toate modurile si nici sectia de la Cluj de unde a iesit o "tehnica couture", desi habar nu au cum arata un costum de epoca. Haute Couture e mostenirea Socialismului, dar, spre deosebire de rusi care au prezentat inca din anii 90 prin Slava Zaitsev si Valentin Yudashkin la Paris, românii au ramas cu frustrarea. Kakaya moda, niet Paris!

PS: Aceasta e o avanpremiera la o serie de prezentari "haute couture" despre care voi vorbi, toate din perioada socialista, incepând cu 1960

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Trend - Legitimitati contestate

Din 1990 incoace, România traverseaza constant o serie de revolutii in care fiecare generatie, fie ea o noua clasa politica, o noua "putere" sau pur si simplu "cei tineri", rastoarna sângeros clasa veche, sânge evident exprimat in mod simbolic intr-o inversare a planurilor fizic si virtual. Fiecare noua "echipa" câstiga contestând-o vehement pe precedenta si apoi stergându-i radical urmele, fie ca e vorba de politica, media sau cultura. Conlucrarea si ducerea la bun sfârsit a unui plan comun, a unei viziuni globale germinata in timp nu fac parte din obiceiurile adânc instaurate in societate in doar 20 de ani. Mai mare este pasiunea de a contesta, rasturna si apoi sterge urmele precedentilor intr-o polarizare totala a atitudinilor. "Ori, ori" sau "ce-i in gusa si-n capusa" caracterizeaza asa de bine atâtea episoade in care convietuirea e din start vazuta ca o "blasfemie", iar energia este cheltuita constant pe lupte viscerale.

Una din explicatiile acestui mod de gândire vine de la locuinta românului de la oras si din urbanism. Oamenii nu sunt obisnuiti sa traiasca impreuna, iar aceasta dezradacinare (care lipseste in tipurile de locuire traditionala fie ca e România sau China) nu este compensata de societate, stratificarea si valorile ei. Nu intâmplator am dat exemplul Chinei, cu o arhitectura si urbanism atât de speciale, dar mai ales cu o continuitate de câteva milenii si multe invataturi de transmis.

Am putea compara aceasta constanta rasturnare pe o durata foarte scurta cu linia modei asa cum exista ea pâna acum câteva decenii. O noua moda o canibaliza pe precedenta, nu puteai purta o tinuta din 1925 in 1929 sau din 1953 in 1958 intrucat schimbarile (dar mai ales perceperea lor) erau radicale de la un sezon la altul. Cu toate acestea, acest mod de a gândi a fost abolit in Occident de mai bine de 20 de ani existând nu doar o convietuire a tendintelor, stilurilor cât si a modelor vechi si noi fara a produce reactia de ridicol si respingere. 

Problema legitimitatii celuilalt este una din obsesiile ultimilor 20 de ani devenita un fel de boala nationala. Poate acesta e unul din motivele pentru care blindarea cu diplome de tot felul, cu mastere si doctorate la facultati românesti (cu un evident efort financiar) a devenit un sport national. Sunt multi care se inscriu la asemenea doctorate nu pentru a invata, pentru a-si canaliza eforturile intelectuale intr-o directie si cu un indrumator, dar nici pentru ca tintesc la un job bine platit in care acea diploma, platita mii de EUR anual, ar fi o investitie. Un numar considerabil se inscriu in asemenea curse pentru ca au nevoie de hârtia care sa ii faca sa se simta legitimati, in primul rând in oglinda si apoi in fata "puhoiului", la rândul lui sensibil la ideea de legitimitate.

"Ce studii are?" "ce a facut in ultimii 5 ani?" "cine se crede sa spuna?" sunt fraze care vin inainte chiar de rumegarea ideii iar pentru cei batrâni apare si "colaborarea cu Securitatea".

Românii nu sunt obisnuiti cu ideea unei autoritati intelectuale contemporane cu ei pentru ca sunt obisnuiti ca marii clasici din carti sa fie toti decedati. De aceea, orice persoana care atinge o anume autoritate urmeaza a fi "rasturnata" iar pentru asta se incepe prin contestarea legitimitatii. Se umbla la dosare, se cauta daca diploma a fost reala sau nu, daca foaia matricola e impecabila, daca a colaborat cu vreun sistem si orice detaliu imaginabil care ar putea zgâltâi ceea ce s-a cladit. Nu "opera" conteaza, ci greseala, si din acest punct de vedere in societate au fost imbratisate cele mai necrestine valori dovada clara ca invataturile catehismului lipsesc cu desavârsire.

Este foarte uimitor ca hora este un dans popular national, pentru ca tocmai aceasta uniune a unui grup (care practic simbolizeaza punerea in miscare a discului solar) lipseste azi cu desavârsire.

Observatia si spiritul critic prin care se sondeaza microscopic personalitatea celuilalt sunt calitati nationale indiscutabile, insa totul se opreste la analiza. Daca ai un proiect si un grup de 5 oameni, dintre acestia unul nu-ti place fizic, altul are un caracter nesuferit,  unul crezi ca vrea sa-ti ia locul, unuia ii contesti capacitatile. In final, dupa ce constati ca esti singurul genial intr-o lume lamentabila pe care ai descris-o cu cea mai mare acuratete, ramâi cu cine se nimereste, dar mai ales prea obosit pentru a duce "proiectul" la capat. Asa mor toate proiectele, de la un site pâna la o carte sau un proiect national. Am putea compara aceasta "ratare" a fericirii cu un basm in care o preafrumoasa fata visând la Fat Frumos  refuza toti pretendentii, trec anii si in final ramâne singura in castel, alaturi de grajdar, stirb, adus de spate, cu visele spulberate si fara urmasi. 

De la politica la moda totul functioneaza pe aceste principii, iar "ridicarea pietrei" este o indeletnicire zilnica. O enorma diferenta ne desparte de marile civilizatii: unii ridica piatra pentru a distruge, altii pentru a construi. Ne minunam inca de marile catedrale gotice unde piatra cea mai de sus, "cheia de bolta" incununa ogiva.

Cât si pâna unde putem contesta e o intrebare la care ar trebui reflectat in contextul actual al preschimbarilor de pe planeta, altfel riscam sa ne intoarcem in "paduri" asteptând ca altii sa ne faca totul.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Aluminiu, cancer si legendele urbane

In domeniul produselor cosmetice, al parfumurilor si corolar al plantelor medicinale, mi-a fost dat sa aud in ultimul deceniu toate parerile posibile din lume. La televizor si in ziare se perinda personaje care isi deversa ignoranta stiintifica, in timp ce texte apocaliptice sunt constant servite unui public masochist care adora sa i se spuna cât de toxic si periculos e totul. Exista o adevarata obsesie, devenita o quasi religie, prin care cei corigenti la chimie, implicit fara vreo baza stiintifica, dau de pamânt cu tot ceea ce este produs in laboratoare. Nu intâmplator cred ca am fost singurul din liceu care a învatat la o materie la care 99% din români sunt corigenti iar restul de 1% lucreaza in strainatate in mari laboratoare. Evident, totul e rau, toxic, totul produce cancer si tot ce e produs de un mare concern in care lucreaza chimisti si farmacisti cu zeci de ani de studiu nu are decât un scop - distrugerea omenirii. Nicio evidenta sau rationament logic nu pot fi aduse. S-a vorbit enorm de mult despre aluminiu si cancer, atât de mult in jurnalele de doi bani din România incât acest subiect de speriat consumatorul a devenit agasant. Nu folosi antiperspirante, nu folosi spray-uri cu saruri de aluminiu, nu folosi doze de aluminiu! Evident, marketingul a prins din zbor aceasta teama a consumatorului indelung cultivata de presa si au aparut deodorantele "fara saruri de aluminiu". Am tratat pe larg problema de multe ori pe acest blog si pe cel international, desi uneori am impresia ca e o lupta cu morile de vânt. De data aceasta m-am gandit ca cel mai bine e sa va demontez mitul aluminiului care ar provoca cancer (dupa cum ati citit in foile de doi bani) cu o serie de studii din ultimii 10 ani.

Totul pleaca de fapt de la un studiu din 1995 pe soareci la care s-a putut remarca absorbtia cutanata (piele care de altfel e de 10 ori mai subtire ca a omului). Pâna la ora actuala nu exista nicio dovada stiintifica a legaturii dintre cancer la om si deodorantul de aluminiu, totul fiind pura speculatie, respectiv fabulatie a presei.

National Cancer Institute (SUA) a indicat ca nu exista o legatura intre folosirea antiperspirantului si cancer, FDA (Food & Drug Administration) a confirmat si idem American Cancer Society care a indicat ca nu exista nicio dovada stiintifica care sa indice cresterea riscului de dezvoltare a cancerului mamar.

Iata aici studiile care au infirmat ipotezele sau mai precis au aratat ca nu se poate vorbi de o legatura intre aluminiu si cancer.

1 – National Cancer Institute. Antiperspirants/Deodorants and breast cancer – Cancer Facts - Avril 2003.

2 – Mirick DK, Davis S, Thomas DB – Antiperspirants use and the risk of breast cancer .Journal National Cancer Institute. 2002 Oct 16.

3 – Namer M, Luporsi E, Gligorov J, Lokiec F, Spielmann M – L’utilisation de déodorants / antiperspirants ne constitue pas un risqué de cancer du sein. Bulletin du Cancer 2008, 95 (9) 87 – 1-80.

4 – Afssaps - Vigilances – Evaluation du risque lié à l’utilisation des aluminiums dans les produits de santé. Bulletin N°31. Feb 2006.

5 – InVS, Afssa, Afssaps. - Evaluation des risques sanitaires liés à l’exposition de la population française à l’aluminium, eau, aliments, produits de santé. Nov 2003.

6 – Federal Register –Food and Drug Administration– Jun 2003.

Ultimul studiu din 2008 realizat de un grup de experti in cancerologie publicat in Franta in Le Bulletin du Cancer (Revue de la Société Française de Cancérologie) a concluzionat absenta riscului intrucât analiza aprofundata nu a permis identificarea vreunui caracter nociv.

Cu toate acestea veti remarca faptul ca exact dupa studiu au inceput sa apara deodorantele L'Oréal (Garnier) "fara aluminiu", subiect pe care l-am tratat recent referitor la minciuna campaniei de marketing. Simplu: oamenii refuza evidenta si faci mai usor bani exacerbând frica si paranoia.

In final, ramâne la latitudinea voastra sa credeti cine are dreptate, un grup de experti sau o multinationala care are tot interesul sa-si vânda produsele prin presa unde stirile alarmiste prind la fel de bine ca fenomenul copy-paste al documentelor de presa.

Frica de aluminiu e una din cele mai puternice legende urbane transmise via internet (si acele fwd-uri de pe mail). E mai lesne sa crezi ca totul e toxic si ca oamenii de stiinta au fost mituiti de companiile "farma" pentru ca, nu-i asa, paranoia e la moda si sezonul acesta. 

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Frumusetea ascunsa

Aseara am asistat la o conferinta speciala despre mirosuri, insa mai special a fost ceea ce am zarit in fata mea. Daca la cursul de la IFM am ramas inmarmurit de puzderia de Mac-uri din fata mea si de modul "virtual" in care studentii se conectau la prezenta mea foarte reala la prezidiu, ieri am trait reversul. O femeie m-a surprins in sala prin frumusetea trasaturilor si subtilitatea machiajului perfect, dar ceea ce am vazut a depasit orice imaginatie. Intr-un caiet mic isi lua notitele de la cuvântare, stiloul ei era asemenea unei penite, motiv pentru care notele rapide erau pura caligrafie. Nu mi-a mai fost dat vreodata sa vad un asemenea scris de mâna superb (caligrafie, nu scris obisnuit) iar realitatea e ca in "universul virtual" populat cu fonturi am pierdut abilitatea de a scrie si uneori de a gândi. In arta se spune ca mâna gândeste iar atunci când trasezi o linie si generezi o forma, acesta e doar gestul ultim al unei alchimii interne. In mod similar, scrierea unui "roman" pe hârtie implica deja o laborioasa cizelare a ideii si a cuvântului inainte de a-l asterne. Disparitia oricarei "dificultati" in a genera semne a condus azi la o extrem de mare lejeritate a ceea ce se scrie / spune fara vreo urma de autocenzura. Scriem enorm de mult dar gândim mai putin, greutatea cuvântului e tot mai putin stiuta de cel care scrie (mult) si cel care citeste (mult). Stim foarte multe dar cât cunoastem de fapt?

Nimic nu se compara cu hârtia (in China se produc azi tipuri de hârtie de orez suav parfumata pentru print sau scris) si cu caligrafia in care textul e deopotriva semn grafic si continut, totul intr-o sinergie perfecta care nu poate fi (inca) redata de un i-Pad. 

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Tendinta atomica - Apocalipse Now

De dezastrul nuclear din Japonia de saptamâna trecuta se stia inca din .... septembrie 2009. Atunci, la salonul de prêt à porter in cadrul forumului de tendinte, un spatiu mare era dedicat unei directii minimaliste, dominata de bejuri, dar inspirata de dezastrele atomice, laboratoare, interventii si frumusetea clinica. Imi amintesc ca atunci când am vizitat expozitia cu tendintele viitorului in moda am fost oarecum mirat de bizareria atomica oarecum sinistra, in care culorile si temele majore erau prezentate prin intermediul instrumentarului de laborator in cazul unei ...interventii nucleare. Tema era explicit manifestata prin cuvinte cheie, ceea ce face mai socanta intuitia. La un moment dat exista chiar si o "emergency chocolate". Aici aveti câteva fotografii pe care le-am facut in septembrie 2009 si pe care le-am cautat câteva zile in calculator. Nu intâmplator "trend forecasting" e o activitate demna de Nostradamus, chiar daca jongleaza cu frivolitatile modei.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Tendinte toamna iarna 2011 2012 - Apocalipse NOW

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Colacul de salvare al Modei vine de la Paris

Are nevoie Moda de un un colac de salvare? sau de o speteaza de jilt pentru a-si tine capul drept? sau poate de o pernita pentru gât ca in avion pentru a dormi mai frumos in propria iluzie? Aceasta senzatie de incertitudine in fata unui orizont intunecat am simtit-o dupa prezentarea Chanel cu vulcanul si oarecum pe parcursul intregii saptamâni a modei de la Paris. Colectiile au sugerat mai degraba acel amalgam incert de idei (inclusiv cromatica "naclaita") decât o directie afirmata cu tarie. In secolul al XVII-lea, femeile isi puneau un colac la talie pentru a infoia fusta, azi, colac-peste-pupaza la Paris ne punem unul din alte motive. In 2006, Husseyn Chalayan prezenta acest model cu "colac", practic o prelucrare a temei mobilierului din colectia sa vizionara, iar ulterior versiuni mai comerciale (cu rever clapeta supradimensionata sau guler colac mai mic) le-am remarcat la Colette pentru ca ma interesa foarte mult cum e realizata volumetria. Nu intâmplator, idei similare au fost explorate de Viktor & Rolf sau Martin Margiella, ambii preocupati de volumetrii senzationale, iar la un moment dat, nu cu multi ani in urma, gulerul tubular ca la pufoaica devenise tema centrala a hainei. Va mai amintiti modelul care era doar guler-rever sau acela in care accesoriul devine practic similar pernei din avion? Creativitatea nu are limite atunci când trebuie .... salvata moda, insa intrarea in noua era nu se poate face fara harnasamentele de rigoare. "Fasten your seat belts", urmeaza o perioada de turbulente in aer!  Fireste, e spiritul unei colectii exceptionale semnata in anii 90 de Helmuth Lang cu detalii de avion. 

Si totusi, de ce va vorbesc de avioane, colac si fotoliu?

Pentru ca ceva se pregateste iar designerii au intodeauna acel fler special de a intui prin colectii schimbarea, cataclismul, disparitia ori inceputul unei noi lumi. Saptamâna aceasta m-au preocupat mai putin tendintele cât ceea ce va uma si straniul mod in care se aseaza lucrurile in lumea modei. In timp ce lumea privea consternata cazul John Galliano, Bernard Arnault semna "pactul" prin care achizitiona gigantul bijuteriilor de lux, Bulgari. Blanurile au devenit rare pe podium, dar in paralel aflam ca bumbacul a depasit un maxim istoric la Bursa. Pretul petrolului urca vertiginos, hainele sunt momentan aduse cu vaporul de la mare distanta unde sunt produse la preturi mici, Ministerul Finantelor vrea sa puna noi taxe pe comert. LVMH, dupa ce s-a promovat ca un sustinator al artelor, da in judecata o artista daneza pentru ca foloseste intr-o pictura un model similar unei genti iar contextul nu e .... defel magulitor.

Cam asta e spiritul sezonului care precede anul de gratie 2012, usor lugubru in lumina sfesnicelor de odinioara, bântuit de fantomele propriilor creatii si ale celorlalti designeri.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Ingrid Vlasov toamna iarna 2011 - 2012 Paris

Designerul român Ingrid Vlasov isi continua periplul parizian in moda, de data aceasta intr-un loc absolut superb, situat pe rue Castiglione, la doi pasi de Place Vendôme si la câtiva metri de faimosul magazin de parfumuri Jean Patou, singurul loc unde se poate cumpara cel mai scump parfum din lume.
In sala bogat ornamentata in stil eclectic a hotelului de lux, o surpriza m-a asteptat, am aflat ce parfum poarta doua cunoscute femei din România. In colectia de toamna iarna, Ingrid Vlasov insista pe elementele puternic asociate cu numele ei, formele fluide, transparenta si dantela, pe aceeasi cromatica alb-negru-crem, acum cu un accent viu dat de un candelabru. Motivul e repetat obsesiv pe majoritatea modelelor alaturi de arhicunoscuta dantela aplicata, folosita prea frecvent de designerul român. 

(click pentru zoom)

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.