Dupa 20 de ani de moda româneasca in libertate, un francez a pus cu botul pe labe in cel mai elegant mod fragilul sistem al modei din România. In doar câtiva ani de sedere in tara, l-a avut la picioare, invitând presa, designeri, vedete si toata suflarea fashion sa-i joace hora pe pasarela în batatura. Evenimentul de acum este o apoteoza pe masura unui nume ce se scrie cu particula "
de" intr-o Românie nobila care a admirat mereu strainii, fie ei fanarioti in sud, grofi in nord, sau
"von" la Peles.
Si tot dupa 20 de ani, Romartizana se intoarce in versiune couture, intrucât visul din totdeauna pe plaiurile mioritice s-a numit Haute Couture 100% românesc. Philippe Guilet de Saint Mart a aruncat manusa unui sistem pe care l-a studiat prea bine in ultimii ani si in mod exemplar l-a facut sa-i astearna la picioare rozele gloriei asemenea unui toreador. Tot de studiu s-a ocupat recent alt francez in virtutea unei prezumtive colaborari cu Clujul pentru a-si deschide apoi propria afacere la Bucuresti, punând pe labe de data aceasta firava scoala româneasca de profil fara ca aceasta sa realizeze ca e in fata unui "honoris pausa" (tradus prin "onoarea e in pauza"). Presa e plina de elogii romantice in fata evenimentului dar si de o serie de lacune profesionale. Marele avantaj al maestrului de ceremonii couture a fost faptul ca e ... francez, reusind sa coaguleze ceea ce românii nu au reusit in 20 de ani din motive pe care le cunoastem prea bine - lipsa de respect fata de ceilalti, nerecunoasterea valorii din prea multa invidie si alte elemente din categoria lui "parerea lui X nu conteaza in moda" spuse de cei care dau "Ursa mare de pe cer" celor naivi. Nu fondurile, nu ideea, nu talentul sau munca lipsesc pe hotarul modei românesti. Exista foarte multa inocenta emotionala si amnezie in rândul privitorilor care nu stiu sau poate nu au auzit vreodata ca folclorul, traditiile, piesele vechi, mestesugurile nu sunt chiar asa de pierdute si nici nu au fost chiar asa de ignorate in ultimii 30 de ani. Am fost primul, in urma cu ceva ani buni, sa evoc aici pe blog cu imagini, elemente din istoria modei de la Paris (1919-1921) când un alt mare amfitrion organiza o prezentare de elemente romanesti universului fashion parizian. Toate fac parte din arhiva personala pentru ca le-am descoperit la Paris. Si tot aici pe blog, sub titlul retROmania, dezvaluiam o serie de aspecte legate de moda anilor 70-80 cand studiul folclorului devenise oarecum o etapa obligatorie in designul local, nu doar in România ci in tot estul (declansând ulterior o intreaga aversiune fata de folclorisme). Am reviste intregi cu piese semnate de creatori români din acea perioada care au transpus aproape fidel elemente de costum in materialele epocii. Se tesea chiar lâna traditionala in zona Sibiu pentru câteva ateliere de moda, am fost surprins când am vazut fotografiile care acum zac in colectia personala din Timisoara. Desi nu am vreo legatura cu evenimentul, multe idei isi au originea in articolele acestui blog care nu face altceva decât sa surprinda esenta timpului inainte de a deveni vizibila pentru toata lumea. Evident ca folclorul e uitat, tot asa cum cataloagele pe acest subiect de design ale unui institut din Bucuresti sunt uitate. La un moment dat, dupa prea mult folclor si românism (va amintiti Brâncusi by Janine?) a uita de România a fost un pas necesar in cunoasterea modei de pe alte meleaguri si pentru a evita autosuficienta neaosa.
Philippe Guilet a reusit intr-un moment sensibil, suprasaturat de puterea marcilor straine prezente pe piata, sa exploateze un filon oarecum exilat din moda, numai bun pentru a redeveni la moda, dar defel absent din peisajul vizual de când muzicii populare ii revin chiar câteva posturi TV. Evident, un cojoc lucrat de aceleasi persoane si in cadrul EtnoTV, semnat de un -escu al nostru, nu stârneste emotii prea finei lumi a modei, insa scoaterea din context si plasarea intr-un cadru "haute couture" à la française il unge la suflet pe Bucurestean. A facut-o si Napoleon al III-lea atunci când s-a decis ca Tarile Române au nevoie de un print strain. Si tot filon de aur sunt obiectele vechi din casele de la tara care fac cu ochiul cautatorilor de comori, a se vedea traficul cu obiecte vechi practicat tot de 20 de ani din tara spre Occident.
E de altfel ce face moda de când lumea, extragând, adaptând si spunând aceleasi povesti ca sa para noi. Demersul nu e singular, piesele lui Philippe Guilet de Saint Mart seamana izbitor ca abordare cu creatiile lui Slava Zaitsev din niste colectii mai vechi, cu diferenta ca acesta din urma folosea motive din Ucraina si nu din Maramuresul Andrei Clitan (ne-am nimerit in aceeasi cabina mica la Iasi, 4 oameni pentru 2 colectii debutante acum o mie de ani), ambele despartite de granita si limba.
Gestul salutar al colectiei Haute Couture 100% România (apropo, designerul e deja cetatean român, macar de onoare?) prefigureaza un book pentru mestesugari intr-o misterioasa actiune de impresariat, asa cum francezii au facut mereu cu coloniile lor aflate in slujba Parisului, aducând comori din intreaga lume in capitala culturii si a modei. Exista insa, departe de frivolitatea salonului de ambasada, cei care studiaza folclorul, si au facut-o serios de ani de zile, sau mai recent portul de nunta, cum e cazul unei importante lucrari semnate de o autoritate in domeniu la Cluj care ar fi fost cel mai in masura sa prezinte si sa explice ce inseamna 100% românesc. Dar nu a fost prezenta la evenimentul monden, grava eroare ce explica multe!
Exista insa un risc enorm in toata aceasta desfasurare de forte traditionale. Foarte usor si repede, mâna de la sat, priceputa in redarea folclorului, il poate corci cu pietrele stralucitoare ale modei de mahala care tânjeste la Elie Saab, atunci când potentialul comercial exista iar clientul o cere. Imaginea idilica despre taranul român care provoaca potop de lacrimi sufletelor prea sensibile este, asa cum ii spune numele, un mit. Fara vreo legatura cu moda, dar dovada clara a respectului pentru traditie, il reprezinta domeniul produselor alimentare. A devenit o moda sa redescoperi produse traditionale, autentice. In spatele lor 80% e minciuna, o arata o analiza zguduitoare a OPC care a prezentat luna aceasta cât de naturale sunt produsele 100% românesti de la tara (Falsele alimente traditionale, o suita de anchete EVZ).
100% românesc, dar cu ce pret? e un subiect de reflectie pentru evenimentul "Haute Couture" care a pus in valoare nepretuite traditii ancestrale prin intermediul lui Philippe Guilet de Saint Mart. Ceea ce urmeaza e cu mult mai interesant decât evenimentul in sine onorat de Alteta Sa Regală Margareta, Principesa Mostenitoare a României, Custode al Coroanei României.
Imagine:
Adevarul
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
