Cosmetice contrafacute in România

In urma cu câteva luni asistam la o conferinta sustinuta de un reprezentant important al industriei cosmetice. Am ramas socat atunci când ne-au fost prezentate imagini cu parfumurile si cosmeticele contrafacute, ajunse la un asemenea grad de sofisticare incât, daca nu esti client al marcii sau nu ai un ochi format, ai 90% sanse de a pica in plasa. Problema e delicata si spinoasa in Europa intrucat aceste companii, in general din Asia, nu sunt chiar "ascunse". Nu e vorba de X-ulescu care face niste parfumuri sau creme false si apoi le vinde pentru a-si intretine familia, ci de o industrie paralela si puternica, de sume colosale.

Cosmeticele contrafacute merg mâna in mâna cu medicamentele contrafacute, o alta afacere de milioane, intrucât ambele folosesc tehnologii similare de sinteza, productie, ambalare. Exista medicamente false in România? Evident, un reportaj recent a dezvaluit o asemenea filiera in Iasi (pentru un produs de la Antibiotice). De exemplu, in Italia, unde au loc târgurile de furnizori de cosmetice, rezervate strict profesionistilor, aceste standuri "fake" sunt prezente fara probleme. Am vazut astfel cataloage oficiale de ambalaje contrafacute si tot tacamul de la A la Z pentru a-ti porni propria "afacere". Discursul oficial si toleranta oficiala se afla intr-un tandem bizar. 

O stire din România m-a nelinistit profund pentru ca, spre deosebire de Franta, românii cumpara cosmetice de unde apuca. 

"În cadrul acţiunii de control de la sfârşitul acestui an, au fost verificaţi 881 operatori economici, din care 857 (din care: 8 producători, 23 importatori, 63 distribuitori şi 757 vânzători) cu vânzare directă şi 24 cu vânzare online. La 657 din cei 881 controlaţi, reprezentând 74,57 %, s-au depistat abateri de la prevederile legale. Valoarea totală a produselor cosmetice controlate a fost de 6.096.375 lei.

[...]

Creion dermatograf “Ruby Rose”

plumb determinat: 2,3 mg/kg; prevăzut: nu se admite;

arsen: determinat: 0,186 mg/kg; prevăzut: nu se admite;

crom determinat: 44 mg/kg; prevăzut: nu se admite;

Trusă fard “Ruby Rose”

arsen determinat: 0,19 mg/kg; prevăzut: nu se admite;

crom determinat: 7,4 mg/kg; prevăzut: nu se admite;

Fard de ochi “Butterfly”:

plumb determinat: 1,1 mg/kg; prevăzut: nu se admite;

arsen determinat: 0,193 mg/kg; prevăzut: nu se admite;

crom determinat: 1,25 mg/kg; prevazut: nu se admite;

Fard de obraz “Lemax ”:

plumb determinat: 1,96 mg/kg; prevăzut: nu se admite;

crom determinat: 37,8 mg/kg; prevăzut: nu se admite;

Fond de ten "Ruby Rose":

crom determinat: 3,4 mg/kg; prevăzut: nu se admite;

Trusă Fard “Ruby Rose”

plumb determinat: 2,1 mg/kg; prevăzut: nu se admite,

crom determinat: 10 mg/kg; prevăzut: nu se admite;"

Problema de fond este extrem de simpla. Nu produsele RUBY ROSE sunt toxice, ci faptul ca pe piata româneasca se vând cosmetice RUBY ROSE false. Aceste abateri grave cu cantitati inadmisibile de metale grele arata ca aceste produse nu sunt cele produse in UE de catre marele grup cosmetic care detine marca RUBY ROSE.

Asa cum am aratat in numeroase alte articole, lacomia comerciantilor români si facilitatea cu care produsele cosmetice contrafacute patrund in tara, conduc la asemenea cazuri. Un simplu calcul ne arata ca e mult mai rentabil sa "importi" un container de produse de machiaj false, la pret accesibil, decât parfumuri false mult mai scumpe. Ori marea masa a produselor contrafacute nu sunt neaparat produse de lux. Evident, oamenii au invatat cum arata Gucci / Vuitton / Chanel iar vigilenta s-a cultivat in timp. Rareori te uiti cu atentie la produsele pe care nu dai doi bani, dar care la final de luna fac grosul afacerilor cu produse false. Un parfum scump contrafacut e vândut la cine are obiceiul sa foloseasca parfum, insa un produs cosmetic uzual are un grad de penetrabilitate al pietei mult mai mare, ajungând pâna in ultimul cotlon al unui butic de tara. Daca multe românce au scapat de poluarea cu metale grele pentru ca industria grea din tara a disparut, acum ele se otravesc gratie produselor chinezesti patrunse pe toate filierele precum o ciuma. Româncele au parte de otrava chinezeasca, nu si de farmacopeea traditionala, cu mult superioara celei europene. Câte femei de la sat au ajuns oare sa-si puna arsenic si crom pe fata pentru a fi frumoase? Numeroasele controale recente din domeniul cosmetic si alimentar au aratat o situatie absolut inspaimântatoare in care comercianti si fabricanti fara scrupule sunt gata sa faca orice, fara vreo urma de responsabilitate morala. La fel ca in cazul cianurilor de la Rosia Montana, metalele grele din cosmetice sau aditivii din alimentele asa zis traditionale (care apropos, nu le-au introdus europenii in mâncarea româneasca, ci alti români responsabili) nu dispar dupa prima ploaie. Nu intamplator azi, dupa sute de ani chiar mii in cazul mumiilor, se poate determina in urma analizelor firului de par, daca cineva din trecut a fost otravit.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Cadouri, Craciun, marketing

Adesea, mintea foarte ingusta si exclusiv "rationala" ajunge sa traga concluzii dintre cele mai bizare asupra istoriei si antropologiei. De exemplu, intr-un interviu recent in România, un sociolog ajuns la o anumita vârsta afirma:

"As spune ca de fapt Mos Craciun a fost inventat pentru asta, pentru ca de fapt toata asocierea aceasta dintre sarbatoarea Craciunului si facutul cadourilor este o inventie de marketing si este relativ recenta. Daca studiem traditiile populare din Romania, nu o sa aflam ca cineva a facut cadouri acum doua sute de ani, in Romania, de Craciun. Asocierea aceasta s-a facut intrucat comerciantii au nevoie la sfarsit de an sa lichideze stocurile de marfuri. Si cu timpul, oamenii au cazut prada acestor miscari de marketing. "

Aceste explicatii fac parte din aceeasi categorie cu "biserica a fost inventata pentru a domina lumea". O constanta detronare a unor traditii carora li se imputa lipsa unui adevar istoric pentru ca, nu-i asa "credinta e un soi de opiu pentru popor".Foarte putini isi pun intrebarea urmatoare: si daca mos Craciun a fost efectiv inventat de marketing de ce a prins totusi la populatie si de ce noua traditie persista acum când suntem asa de "rationali"?

Teoria care pune in spatele marketingului niste puteri colosale iar pe oameni ii face niste idioti absoluti este de o naivitate inspaimântatoare. Tot in acelasi interviu, sociologul afirma "Se pot face sarbatori si fara cadouri". Evident, se poate trai si fara haine in casa iarna, ca doar e cald, bine si nu ne vede nimeni.

Prezentând situatia de la tara din România si un trecut care de altfel nu e prea bine documentat (deci certitudinile sunt puse sub semnul intrebarii) se lasa impresia caracterului nociv si pur occidental, de marketing, al Craciunului si altor noi sarbatori aferente. Ori, Craciunul cu tot alaiul de evenimente si cadouri, nu e altceva decât un ritual contemporan care vine in locul lasat gol al altor ritualuri mai vechi.

Cadourile sunt forma contemporana a ofrandelor odinioara puse pe altar divinitatilor, dar azi nu traim in comunitati iar sentimentul religios asa cum era trait in alte epoci nu exista decât sumar. Românul de azi nu e românul de acum 200 de ani de la sat, nici limba nu mai e la fel (incercati sa cititi textele de la 1830 si tot ce se scria ante-Eminescu), daramite imaginarul sau. Succesul cadourilor si al Sarbatorii de Craciun, evident initiat de marketing, exista pentru ca singurul altar al omului contemporan, rational si logic precum invitatul in cauza, a ramas familia. Demontând traditii recente si punandu-le intr-o asemenea lumina proasta, "cercetatorii" români isi demonstreaza goliciunea sufleteasca. De exemplu, masa de Anul Nou. Evident e asociata cu perioada lui Ceausescu, pentru ca era unul din rarele momente cand se puteau pune pe masa bucate multe, când televizorul mergea, când oamenii se puteau aduna si petrece.

Insa acestea erau doar aparenta evenimentului, mantia in care se prezinta ritualul. Azi, poti mânca bine oriunde si oricând, urmari la orice ora programe TV. Dar tocmai de aceea, ca nu e nimic exceptional in ele, acestea nu produc niciun efect iar oamenii au nostalgii. Nu pentru o mâncare din trecut, sumara si proasta, ci pentru aroma inefabila din jur. Cui serveste desacralizarea, aruncarea in derizoriu si anatemizarea in ochii opiniei publice? Aruncarea la gunoi a unei sarbatori care inca mai are ceva crestin in ea este de un cinism inspaimântator. Oamenii isi inventeaza constant sarbatori si ritualuri, diferenta e ca acest Craciun al marketingului inca mai aminteste oamenilor de o semnificatie crestina, pe când Festivalul Berii e doar despre bere la fel ca multe alte noi evenimente care au pastrat strict forma unor sarbatori antice, nu si urma vreunui sens. Totul se consuma azi, dar consumerismul Craciunului e inca animat de umbrele unor intentii nobile (a face cadouri si a-ti aminti ce inseamna sarbatoarea) pe când alte forme sunt doar pentru a consuma.
E motivul pentru care Parfumul, fie sub forma de flacon, lumânare parfumata sau mâncare foarte aromata, este un element obligatoriu de Craciun. Cine nu ofera "parfum" si nu se parfumeaza de Craciun si de Anul Nou nu va avea parte de bun augur. Oamenii fac cadouri parfumate de Craciun nu pentru ca marketingul i-a pacalit, cum ar zice românul cu mintea ingusta, ci pentru ca omul a intuit, fara a-si putea explica, importanta mirosului in viata. O regasim in povestea Regilor Magi. Ce patesc o femeie sau un barbat care comit in numele ratiunii pacatul de a renunta la parfum? Vizibil nimic, insa in plan sufletesc devin sterpi pentru ca mirosul e ingredientul secret care permite germinarea emotiilor si a imaginatiei. Multitudinea de mirosuri vin de la brad, de la cadouri, de la hainele noi, de la mâncarurile alese, de la parfumul aplicat dupa gât pentru ca e Sarbatoare. De aceea, Craciunul trebuie sa fie in exces. Oamenii au adus in casa lor experienta Templului si procesiunea inmiresmata. Ori o minte stearpa care paseste in Noul An se va ofili. Drept dovada, asemenea asertiuni din presa care demonstreaza câta saracie spirituala exista la cei care detin puterea cuvântului.

Notiunea de ritual este total neinteleasa de români desi ritualul face parte din existenta lor.

O minte ingusta si logica nu poate pricepe efectele aproape magice pe care le imbraca locul, atmosfera si gestul. E motivul pentru care preotii se imbraca intr-un anume mod. Daca ar sta in pulover si ar tine slujba in dormitor cu oamenii stând in pat cu un pahar lânga, efectul aceluiasi text ar fi zero. La un nivel cotidian, ambalarea cadourilor, scumpa, costisitoare si evident inutila are acelasi rost. O ciocolata amarâta pregatita special si data la o anume ora din an devine altceva pentru copilul care are impresia ca primeste luna de pe cer.

Incapacitatea unor sociologi de a pricepe sufletul uman da nastere la asemenea interpretari puerile, evident alimentate de teorii conspirationiste, atât de tipice generatiei 50-55.  Evident, fiecare stie cat costa o ciocolata si o poate cumpara singur peste an. Dar nu in asta sta esenta sarbatorilor. 

Sarbatorile moderne sunt pe masura oamenilor moderni. Marketingul e aici doar pentru a contura o dorinta care exista in om si nu pentru a vinde stocuri. E adevarat ca in decembrie se fac vanzari mari, tot asa cum atunci se dau prime si al 13-lea salariu. Dar asta sa fie concluzia despre Craciun? Daca nu era decembrie, era cu siguranta alta luna.

Pentru ca nu mai idolii de odinioara, oamenii se agata de altii. Muzeele occidentale din Paris si Londra au devenit brusc victima a propriului succes, cu o afluenta tot mai mare de oameni. Nu e atât un amor subit pentru arta si cultura, cât o noua forma de pelerinaj.

Omul contemporan nu poate oferi o ofranda facuta cu mâna lui si de aceea apeleaza la medierea brandurilor. Sunt convins ca multe femei ar adora sa cadoriseasca pe cei din jur cu mâncaruri, dulciuri, haine, bijuterii, facute de ele. Dar câte au stiinta necesara si mai ales timpul pentru a face asa ceva pe parcursul unui an?

Greseala enorma de a arunca pe umerii marketingului totul vine pentru ca românul ajuns azi la 40-55 de ani nu mai crede in alt tip de existenta si pentru ca a fost secatuit sufleteste. Astfel, se confunda cauza cu efectul, intentia cu mijlocul intr-un haos generalizat in care toti sunt peste noapte istorici si dau semnale negative si triste celor din jur. Ca in cazul "femeilor de succes" pe care l-am prezentat recent, multi reprezentanti au secatuit tara si au castrat o intreaga generatie prin mesajele transmise reducând totul la "logic", "conspiratie", "nihilism", metamorfozând propiul esec in teorie. Oamenii au nevoie de aripi, altfel sunt niste simple târâtoare in colbul vietii, adesea o mlastina.

Sarbatoarea Craciunului in secolul al XIX-lea trebuie vazuta exact in contextul pe care il prezinta de altfel povestile din era victoriana. Familii sarace dar numeroase care doar odata pe an isi permiteau sa puna pe masa ceva frumos copiilor. A inventat marketingul Mos Craciun? Cand nu ai bani, traiesti in mizerie, dar crezi in miracole, evident exista cineva cu un asemenea nume care aduce un cadou special. Câti oameni de la oras mai merg la biserica si câte comunitati exista de fapt? Nu era nevoie de Craciun in alte secole pentru ca in sânul unei comunitati mici de cartier cu oameni prosperi si saraci existau pomenile. Cineva dadea cadouri altcuiva, haine vechi, mâncare, etc. Ajuta din convingere. Dar azi, orasul e mare, oamenii nu interactioneaza in acelasi mod iar societatea industriala pe masura expansiunii ei a creat ritualuri noi.

La asertiunea sociologului ca "se pot face Sarbatori si fara cadouri" nu pot decât sa deplâng saracia sufleteasca a unui om care a ajuns sa afirme asa ceva. Viata poate exista si fara miracole, speranta sau ingeri pazitori, strict rationala si logica? Iata o experienta pe care o recomand in 2012 celor care transmit acest mesaj pentru a trai intelesul cuvintelor emanate. Aceasta generatie ne-a educat 20 de ani ca nu exista cadouri din bunatate, generozitate sau chiar din ritual, ci doar marfa (serviciu contra serviciu) - rezultatele Sarbatorii Românesti le vedem zi de zi.
Incapacitatea de a concepe miracolul, de a intui lumina si mai ales de a plamadi viitorul este problema românilor de azi la 50 ani a caror unica ocupatie a ajuns distrugerea miturilor fara sa-si puna problema ca exista si o utilitate a lor, un rost ascuns, din moment ce oamenii le accepta. Ori aceasta generatie, asemenea "femeilor de afaceri" care sunt responsabile moral de castrarea creativa a unei generatii intregi de tineri artisti, dispare incet in istorie, otravita cu cerneala cuvintelor pe care le-au scris simbolic in imaginarul national in ultimii 15 ani.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Adrian Oianu - Cununa Succesului - design 100% românesc

Unul din cei mai de seama designeri români contemporani si-a prezentat recent noua colectie impreuna cu o retrospectiva a parcursului creativ. 5 ani de moda Adrian Oianu in România, 5 ani de istorie recenta, dar o prezenta mult mai adânc inradacinata in peisajul contemporan. Am si acum primele schite si modele, dateaza de cca 15 ani, aparute atunci in firava presa a vremii care descoperea moda si fascinatia ei. In 2011, designerul isi exprima cu aceeasi convingere si sensibilitate universul personal, profund inspirat de valorile românesti perpetuate in arta si ornament, fara insa a le dezvalui explicit.

"Suflecata pan' la brau" e tema colectiei recent lansate si, suflecat pâna la brâu, Adrian Oianu a inceput acum foarte mult ani un demers singular in zona care aliaza puritatea liniei, nonsalanta gestului, libertatea culorii si o anume candoare fata de simbolurile nationale. Românii nu sunt inca pregatiti sa arboreze tricolorul asa cum au reusit americanii sa impuna propriul steag in capitala, iar mai nou ungurii imnul.

Designul 100% românesc nu exista decât prin cei care il inventeaza si il imagineaza. Nu este un dat istoric, nu este o realitate tangibila a trecutului, ci un imaginar din care Adrian Oianu si un numar restrâns de alti designeri se hranesc pe masura ce genereaza acest univers.

Tocmai de aceea, nu e vorba de preluari fidele sau ilustrari explicite ale unui port popular, ci generarea notiunii insasi de design românesc. Unii au privit constant in afara si aproape servil, altii au aplicat eticheta "românesc" in mod strident de parca ar fi realizat costume pentru Cântarea României, altii popositi de pe meleaguri straine uzurpeaza termenul pentru gloria personala, in timp ce foarte putini sunt cei care dau sens acestei notiuni.

Cu Adrian Oianu si un numar restrâns de designeri pe care i-am sustinut constant, asistam la nasterea modei românesti dupa ce am depasit cu greu perioada de implementare a modelului occidental. Exista in sistem alti  designeri care, desi au forta financiara si mediatica pe care nimeni nu o are in tara, nu fac MODA, pentru ca sunt servili notiunii de tendinte si târguri. Nu au realizat ca ei sunt cei care genereaza moda. Simbolic, Oianu a inaugurat aceasta noua directie.

Nu avem o lunga istorie a modei pentru ca, desi s-au facut haine in atelierele locale inainte de 1946 si sunt cel mai in masura sa vorbesc de istorie, nu s-a pus problema autenticitatii in trecutul indepartat. Iata insa, ca o noua generatie, suflecata pâna la brâu, a inceput sa modeleze acest univers si sa ii dea forme tocmai pentru ca nu ne permitem luxul contemplarii unor simulacre ale trecutului.

Pornim astfel in cautarea aurului din munti, metafora pentru a ilustra potentialul autohton adânc ascuns in maruntaiele metropolei cosmopolite, cu maneci suflecate si poale suflecate la rochii. Adrian Oianu gateste o domnita moderna care descinde dintr-un basm pe cale sa se povesteasca.

Muzica asigurata de Grigore Lese a acompaniat fetele in pasi de doina si haulit. Nu intâmplator, drept accesorii au fost carti romanesti despre Brâncusi, Enescu, Eminescu, in loc de gentile Hermès. Oianu a realizat un ritual, un gest simbolic in care invita participantii, dar mai ales confratii, sa patrunda in tainele spiritului românesc, departe de cele câteva forme traditionale cunoscute in moda.

Un design 100% românesc nu se rezuma la o ia traditionala, la broderiile realizate prost si din paiete, la pasari aplicate pe post de Maiastra jumulita sau la clamarea pe toate gardurile a numelor sonore din cultura. Adrian Oianu a transmis mesajul ca a crea moda româneasca presupune ca orice activitate de design a lucra suflecat pâna la brâu si a munci ogorul culturii, a cultiva spiritul publicului si a recolta spicul de aur daca timpul e bun. Inseamna in mod evident a relua ceea ce designerii au renegat in ultimii 20 ani când au privit moda din fereastra McDonald's sau Starbucks - a lua cartile, albumele, povestile si cam tot ce s-a detestat in liceu pentru a le transforma in Frumos. Designerul educa publicul.

Pentru a da glas autenticitatii, un parfum cu aroma de leustean plutea in aer intrucât designerul, care si-a lansat acum si noua locatie intr-o casa cu arhitectura brâncoveneasca, a inteles subtilitatea notiunii de gateala. Gatim si ne gatim, moda e o bucatarie a sufletului din care rasare o planta sadita cu multi ani in urma si ingrijita cu drag. O alchimie a efemerului care innobileaza femeia timpurilor moderne.

Putini dintre cei prezenti in sala au realizat ca au asistat la un moment istoric, la un inceput de drum, la o trecere de prag strajuit simbolic cu un covor din Bucovina. Designul in sine intr-un univers al modei in care s-a zis aproape totul, conteaza mai putin fata de semnificatie. Ori exact aici a inceput in mod reusit Adrian Oianu sa lucreze, subtil si in tacere, dar cu sens si tact, atunci când a raspândit in aer mirosul fin si magic al unei plante culinare cu puteri miraculoase tocmai atunci când e simtita aievea.

Cromatica si motivele reliefate pe matasurile folosite in colectie au fost inspirate de o cercetare realizata la Muzeul de Geologie unde designerul a urmarit câteva obiecte din patrimoniu. Pietre, roci si minerale ascunse in colbul pamântului românesc au fost "suflecate" de Adrian Oianu si redate simbolic pentru un plus de autenticitate. Superbele imprimeuri de matase sunt sugerate de catre covoarele bucovinene iar fiecare rochie, o tipologie consacrata de Adrian Oianu asupra careia si-a pus pecetea in România, este unicat. Designerul se implica total in creatie, asemenea unui mester care plamadeste iscusit din misterele pamântului forme noi, surprinzatoare, neasteptate si unice.

Unicitatea materialului este data de imprimeurile originale Adrian Oianu si de texturile Adrian Oianu, urmata de dezvoltarea dantelei, o directie noua in care designerul se orienteaza spre viitor. Ce este altceva dantela decât o infiripare a gândurilor fragile, impletite diafan precum mreaja care capteaza visul? Totul e unic, delicat si fragil, dar involburat in misterele facerii.

Precum poalele suflecate si gata sa se reverse, rochia nu este fixa in carcanele vreunei forme, iar viata ei prinde contur când e purtata. Cununa Succesului Oianu nu e alta decât femeia care o poarta si pentru care rochia este unica, izvorâta din pamântul in care s-a nascut. De aceea, rochiile Adrian Oianu sunt o provocare pentru cele care le imbraca intrucât le cere perfectiunea trupului, naturaletea gestului, firescul nonsalant si siguranta pe care o da cultura. Ati ghicit ... nu orice femeie din Bucuresti se poate imbraca in Adrian Oianu, intrucat aceasta specie e rara in gradina zoologica a capitalei unde alti teribili imbraca jivinele din clasele inferioare.

Iesim din zona "fashion" si mai ales din cea fast-fashion incropita cu barbarismele mondene, pentru a descoperi un basm 100% românesc in care autorii, spatiul, modelele, muzica si aromele converg pentru a descrie un demers unic. Conteaza modelul in sine? Mai importanta e devenirea lui intrucât, asa cum indica numele, ne aflam in fata unui demers care se faureste sub ochii nostri. Nu stim unde ne va purta, imaginile dezvaluie putin. Doar vizita la noul conac al designerului poate descoperi femeii surprizele ascunse.

Pentru ca sunt unice si secrete, nu toate modelele vor fi vizibile in presa sau pe internet. Cele mai frumoase si mai rare, intrucât notiunea de lux se reduce la acea stralucire a exclusivitatii, sunt vizibile doar la conacul in stil brâncovenesc al designerului. Altele se dezvaluie doar clientelor. Dorind a se axa pe unicitatea tehnicilor, imprimeu, tesaturi, dantela, si alte elemente care tin de bucataria modei si arta gatelii cu stil, e lesne de inteles de ce secretele meseriei sunt pastrate cu sfintenie. Sunt multe croitorese in provincie care au inceput sa copieze modelele din capitala in orase unde nu toti designerii consacrati au magazine. Protejarea valorii si a muncii de cercetare transpusa in creatii si tehnici noi devine astfel apanajul celor care se dedica unui design 100% românesc si celor care isi permit unicitatea spiritului la o casa domneasca.

Forme fluide, curbe, suflate parca de vânt in dorinta lor de a invalui corpul ca o petala, imprimeuri de pietre de râu si matase asemenea râurilor colorate, colectia sugereaza acea transformare la care materialul brut este supus pentru a deveni pret de o clipa o forma in miscare. Surpriza decorativa o reprezinta insa motivele Bucovinene pe care cred ca le va reda si in alte tipuri de tesaturi in viitor (stofa tesuta par exemple) sau "cuibul de viespii", tip de cusatura aplicat cu succes si dezinvoltura la matasea fluida ca aurul topit.

Adrian Oianu a decis sa se dedice unui alt fel de a face moda pentru a conferi femeilor o armonie inexplicabila dar atât de necesara cu radacinile. Modernitatea gestului vine din aceasta intentie a autenticitatii si impresia de efemer impalpabil a tinutelor.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Cherchez la femme - Codul Penal sau Codul Elegantei?

Femei de succes, femei puternice, - nimic nu ma oboseste mai mult decât acest ideal autohton al ultimilor ani in care o fictiva sclavie feminina s-a transformat in emancipare si dominare, unele cu pumnul, altele cu siliconul.

In ultimii ani, femeile au concentrat functii importante in societate - de la inspectorate de munca, finante, judecatorii si curti supreme. Toate zonele de putere, insa nu neaparat cele in reflectorul public, au fost cucerite de cele care scriau pe steag Feminism in loc de Feminitate. Detest cuvântul feminism pentru ca rimeaza cu marxism, socialism, comunism si alte "isme" cu doctrina.  Nu stim daca societatea s-a echilibrat, dar "femeia activa si puternica" s-a transformat din ideal in realitate si din nou in ideal pentru o generatie noua, mai apriga.

Idealul "Elena Ceausescu" sau femeia avida de putere si nemiloasa, fara scrupule, mereu dornica sa se catere mai sus si sa-si casapeasca supusii, cabinetul doi care zbiara la angajati, a bantuit inconstientul multor femei aflate azi la 40-55 de ani. Umbra si ecoul sinistrei. O privire in jur, nu in alcovul puterii de la Bucuresti, ci in provincie si in acele bastioane cu care te confrunti zilnic, arata cât de mult un mit repudiat a revenit din urma cu mai multa forta. Româncele de azi sunt irascibile iar unele parca au scapat de la ospiciu, pe care acum scrie ghiseu.

Recent am aflat cum doua femei puternice din Timis au devenit femei penale, una care detinea frâiele la Munca, alta la Finante, una condamnata, alta tocmai saltata. Aceste rabufniri care abia au inceput in tara vor redefini incet dar sigur niste idealuri la nivel de societate. Incepând cu anii 90 s-a conturat un anume tip de femeie intr-o economie de piata. Femeile au inceput sa pozeze la birou, cu laptop, cu celular, cu camasi albe, cu sacouri business, cu pantaloni si toate atributele vizuale care o transformau intr-o figura dominanta, evident adaptat modei zilei si evident cu o voce pe masura.

Au inceput sa candideze la primarii nu pentru ca era nevoie de ele sau pentru ca aveau o experienta utila comunitatii, ci pentru ca puterea le-a orbit in pragul menopauzei. Cazurile sunt asa de multe in provincie incât s-ar putea scrie un tratat despre isteria feminina.

Brusc, prea putine si-au mai dorit sa fie altceva in afara Succesului - fie puterea la propriu prin functia publica sau in afaceri, fie puterea sexului prin imagine transformându-se vizual in marfa ambulanta si siliconata. Ambele directii, castratoarea si prostituata, s-au reflectat in moda.

Orbite de succesul fals al televiziunii, orbite de ideea de putere ca pot subjuga o comunitate, devenind inumane prin mita in forma continua sau exploatarea subalternilor, românca anilor 2000-2010 rareori si-a dorit altceva. De exemplu, sa contribuie la evolutia societatii in mod tacit fara afisarea inzorzonata a meritelor, sa exceleze in arte si in zone care mizeaza pe umanitate, sa faca donatii (chiar infime) fara a-si clama filantropia. A devenit asa de normal sa dai bani pentru imagine incât gestul in sine si efectul lui sunt irelevante.

Orbite de imagine, aceste femei de succes au rispit atât banii cât si influenta intr-un mod absurd. E ca si cum ar fi cumparat un ghivechi de cristal si apa din Alpi pentru a uda un bob de cafea care sa devina arbore fara a realiza ca bobul de cafea e prajit si nu are ce sa mai iasa din el. Câte femei de succes la 40-55 de ani, toate venite de la Bloc si nu din palate inainte de 89, care deja au acumulat sume suficiente pentru a trai linistit, au decis sa ajute si sa sprijine acele talente sau germene ale societatii din jur?

Asa cum exista spiritul matern la nivel biologic exista acel spirit matern la nivel de societate. Te ocupi de persoane tinere si cu potential enorm pentru a le lansa pe cer intrucât bolta are nevoie de stele pentru a straluci.

Experienta mea sociala din ultimii 10 ani si observatiile din jur mi-au aratat ca aceste femei, neinitiate in valorile simbolice ale cultului fertilitatii, sunt practic sterpe sau ajung sa fie. Multe dezvolta sau vor dezvolta cancer din motive pe care le-am evocat mai demult si care nu tin de partea "rationala" a medicinii ci de cea a spiritului. Unele confunda divanul lui Freud cu scaunul din platoul TV, altele nu au auzit de notinea de Salon (nu de masaj si unghii false), atât de puternica in trecutul României. Dezumanizate, lipsite de sentimente materne, aceste femei de succes au sarit la beregata barbatilor lasând in urma un gol imens. Si totusi cine ocroteste talentele, cultiva si leaga lucrurile pentru a le dospi in România?

Talentul nu se dicteaza, ci se protejeaza, se hraneste, se ocroteste. De exemplu, sa sprijine prin puterea sau conexiunile lor pe cei care sunt capabili sa infrumuseteze lumea fara a cauta Puterea.

Obsedate de succes, aceste femei nu au putut ajuta in jur mereu de teama ca celalalt le va lua puterea, de exemplu in cazul modei.Au preferat sa nu faca decât sa sustina potentialul, si asta dintr-o teama fictiva  - ca cei ajutati i-ar lua locul. Asta a generat un climat de necooperare totala.

In acest weekend, am citit cartea "Chanel an intimate story" pe care autorul Lisa Chaney mi-a trimis-o de curând. Sunt foarte multe aspecte nestiute din viata marelui designer care ar trebui sa dea de gandit acelor femei care si-au facut idealurile strict din titlurile articolelor de moda. O expresie de genul "Chanel s-a asociat cu marii artisti ai epocii ca Stravinsky, Picasso, Dali" ar putea fi interpretata de o femeie de succes din România in modul cel mai idiot - Coco s-a asociat cu artisti pentru a-si spori faima si a avea bun PR. Deloc adevarat! Ajutorul ei si al altora in perioada in care arta moderna se nastea era de cu totul alta natura. A simtit geniul, l-a ajutat financiar, l-a recomandat la alte doamne instarite, a contribuit la propriu la nasterea artei unei noi lumi. 

Nu exista arta moderna fara cei care o cumpara si o recomanda. Altfel, e doar o arta de sertar, uitata in atelier. Sunt foarte multi pictori de talent in Timisoara, le-as fi cumparat tablourile daca aveam cu ce acum 10 ani. Insa femeile de succes din provincie, desi nu au dus lipsa de resurse financiare (un tablou costa ridicol) au lasat o zona infloritoare a artei de izbeliste. Picturi superbe au luat calea strainatatii pe sume ridicole. Astfel, din prostie si emfaza, aceste femei de succes din România au sterilizat cultural o generatie. Nu e vorba de cultura si de gust. Chanel nu a avut scoala si in 1921 nu era o enciclopedie de cultura. Dar a stiut cui sa se adreseze si sa se cultive in timp, sa-si hraneasca spiritul ocupat toata ziua cu sifonuri frivole. 

Exista valori consacrate (sau artisti morti din alta epoca) si cei care reprezinta lumea de azi, cei care prevad viitorul si il hranesc prin viziunea lor. Modul in care Chanel a sustinut in secret multa lume si ajutorul imens pe care l-a dat dezinteresat este fascinant. Nu a fost singura, sunt multe femei care asa au fost mereu educate intr-o notiune de responsabilitate sociala care lipseste cu desavârsire in România. Cei care fura si nu dau inapoi societatii sfârsesc mereu in mod urât si tragic. Nu intâmplator, marii bancheri s-au asociat cu arta si cultura - nu pentru imagine, ci pentru a-si spala pacatele zilnice. Unii au inteles notiunea de investitie in arta ca o lectie proasta de economie - cumperi un VanGogh azi pt ca maine o sa fie mai scump. E vorba de arta care se naste acum si nu de ceea ce stim deja ca e faimos. Pentru ca s-au inconjurat de artisti si spirite vizionare, aceste persoane au dobândit la rândul lor calitati vizionare de care nimeni nu vorbeste acum in business. Inconstient, au invatat sa simta viitorul. In România, multe afaceri s-au prabusit in 10 ani. Daca era totul matematica, toti ar fi facut afaceri de succes, nu?

Femeia de succes din România, hranita la scoala de marketing, a invatat ca viata e ca un produs pe banda rulanta a unei fabrici capitaliste. Ori lucrurile nu au stat niciodata asa. Sunt femei de succes din Timisoara care nu au aflat niciodata câte graunte de talent s-au aflat sub nasul lor de 20 de ani. Degeaba.  Privesc la stiri ca pe un fapt divers fara sa realizeze ca Dumnezeu le-a dat bani (si le-a ferit pentru moment de DNA) ca sa faca ceva cu ei, nu doar sa-si sporeasca palatul.

E vorba aici si de designeri de talent din oras. La vremea respectiva, aceste femei ahtiate dupa putere si cu potential financiar nu au inteles rolul pe care il au intr-o mica urbe de provincie. Drept urmare, o generatie de designeri, negasindu-si clientii si-a dat obstescul sfârsit. Stiu prea multi care sunt expirati ca designeri de moda si nu vor putea niciodata sa mai faca aceasta meserie pentru ca societatea in care au trait i-a castrat atunci când trebuia sa-i sustina. Nu e vorba de a face avere in moda, ci de a crea. Ori femeia de succes din provincie care merge la designer ca la o croitoreasa expunandu-si prostia prin dorintele sale paralele cu moda nu face decât sa sterilizeze o generatie. Nu ai creat la 25 de ani, ajungi la 35 sa copiezi hainele din Mall. Au avut sansa sa devina mame ale unei societati nascuta in 1989 si sa "adopte" o generatie cu banii pe care i-au facut. Acum, la 55 de ani si cu bani, in false paradigme, au rezultatul sub ochi. 

Orasele arata asa pentru ca oamenii le-au facut sa arate asa. Nu exista STAT ca entitate abstracta, ci doar oameni care fac alegeri bune sau proaste, morale sau imorale. E un parc in Timisoara care a fost reamenajat gratie unei sume vârâte in buzunarul uneia de la Primarie. Parcul, arata oribil pentru ca trebuiau sa se justifice un numar imens de banci, pardoseli, si alte nimicuri care nu au nimic in comun cu armonia si arhitectura.  Aceste femei de succes care urla zilnic la TV ca Statul nu face aia sau aia nu au fost in stare in propria comunitate sa coaguleze ceea ce statul oricum nu va putea face.

Un exemplu: fundatiile de arta si colectiile private. As vrea sa vad o femeie de succes din Timisoara spunând cu mândrie ca a instituit o colectie de obiecte decorative sau de costum care a ajuns la muzeu prin banii ei si prin puterea ei de convingere. Ca e camera care ii poarta numele si ca i-a ajutat pe cei care pot aduce din toate colturile lumii obiecte frumoase care nu exista in Timisoara.

Ori lipsa dorintei de cultivare si autosuficienta (am bani, deci pot si stiu tot) este cancerul femeii de succes. Banii iti dau posibilitatea de a-ti satisface curiozitatea si de a te hrani din noutate si intelepciunea lumii. Daca la 45 de ani o asemenea femeie de succes e de fapt un mare gol si e plina de atâta venin, cum ii va arata viata peste câteva decenii in contextul in care speranta de viata a crescut? Nu le vad bunici pe niciuna.

Unele femei de succes ajung deja la racoare. Altele si-au construit propria inchisoare interioara pentru ca lupta pentru ceva care nu e un ideal. Peste 10 ani vom face bilantul victimelor.

Multe asemenea femei, cu un grad de inteligenta dat degeaba, si-au facut case. In prostia lor si orbite de succes, femeia de afaceri s-a crezut peste noapte arhitecta si artista, fara a lua in calcul ca in propriul oras exista câteva nume de mare talent. Nu si-au construit nici case bune / frumoase si nici nu au dat sansa mintilor luminate din comunitate sa infloreasca. Pedeapsa insa le urmareste si se intoarce inzecit intrucât traiesc in acea casa care nu a fost construita dupa legile armoniei. Sunt lucruri stiute doar de arhitecti priceputi (proportii, simboluri, texturi, forme) care te modeleaza pentru ca le vezi zi si noapte. Aceste femei care s-au crezut inteligente in alta meserie platesc prin ceea ce se studiaza in anul I la arhitectura la limbajul formelor.

Câte din aceste femei de succes care peste noapte s-au crezut contese cu palat s-au apucat de gradinarit?

Câte sunt capabile, fara a apela la firme de specialitate, sa amenajeze frumos propria gradina? Câte stiu sa gateasca ceva minunat pentru musafiri fara a apela la o firma de catering? Câte sunt capabile sa faca ceva cu propriile mâini in afara de a pune mâna pe mobil, a da indicatii urlând la subalterni, sau a-si trasa ascensiunea politica?

Banul le-a adus libertatea multor femei din România, insa pe unele le-a smintit total si le-a inrobit cum nu au fost niciodata. Cu i-Phone-ul in mâna nu mai stiu sa caligrafieze un acatist in care sa multumeasca celor sfinti ca totusi sunt in viata in 2011.

Coco Chanel, cu o seara inainte de 1954 când a revenit in moda, statea intinsa pe mocheta, fetele defilau in jur, iar ea verifica lungimea tivului. Pâna in ultima clipa lucra in genunchi, facea si desfacea jachetele pâna noaptea târziu pentru a oferi perfectiunea. As vrea sa vad acele cucoane de succes care inainte de a se lansa pentru a dirija o comunitate ar invata sa-si faca meseria impecabil fara a lasa impresia ca se agata de putere, asteptând ca independenta-i sa fie pescuita de vreunul din partide. Evident, nu exista program ci doar comision pentru femeia ahtiata de succes. Unii dirijeaza o orchestra pentru a produce sunetul magnific al unei simfonii si stau cu spatele la public.

Acestea nu se rezolva de azi pe mâine, putine persoane au capacitatea de a-si intui tarele karmice si sa faca schimbarile la timp. Majoritatea, asemenea pieselor care se defecteaza pe banda rulanta a fabricii, sunt ejectate in ciclul firesc al vietii.

Insa, strict din punct de vedere al modei, se contureaza o alta generatie in raport cu ceea ce vede la precedenta si la ceea ce aceasta "pateste". Femeile penale, al caror numar va spori considerabil in anii viitori, sau cele care si-au injectat silicoane cu orice pret (fara a verifica calitatea si originea lui) vor fi treptat inlocuite de o alta categorie. Totul se schimba in moda, o generatie ia locul alteia si implicit apar noi forme vizuale. Specia se perpetueaza, doar indivizii dispar.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Rivalitati in moda

La un moment dat, cu ocazia balului mascat "Bal de la Forêt" din 1939, organizat de pictorul André Durst, Coco Chanel s-a apropiat de Elsa Schiaparelli, eterna ei rivala, si, spre mirarea tuturor, a provocat-o invitand-o la dans. Chanel era costumata in Coco Chanel, iar Schiaparelli intr-un copac suprarealist. Dar in timpul valsului, ca prin minune si cu inocenta-i caracteristica, Coco a impins-o pe Elsa direct in lumânari. Palaria acesteia a luat foc. Schiaparelli in flacari - iata un adevarat spectacol suprarealist pentru invitatii inmarmuriti care s-au amuzat stingând-o cu sifon.

Viziteaza expozitia "Schiaparelli and Prada: Impossible Conversations" la Costume Institute - Metropolitan Museum of Art incepând cu 10 mai 2012.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Atentie, silicoane si cancerul - SOC in Franta

O veste cutremuratoare in Franta si un plan de actiune initiat de Guvern. 30 000 de femei care au apelat la implanturi de silicon mamar in ultimii ani vor trebui sa-l schimbe intrucat s-a determinat ca tipul de silicon implantat este cu foarte multe probleme. Decizia luata de autoritatile sanitare este unica in istorie tocmai datorita riscului foarte mare asupra caruia nu mai planeaza vreo indoiala. O parte din cheltuieli, functie de motivul apelarii la implantul de silicon (de exemplu in chirurgia reparativa) sunt suportate de asigurarea de sanatate. Silicoanele au devenit nu o moda .... ci o industrie - de la doctori, cabinete, dar mai ales producatorii industriali care realizeaza visul femeii. Gratie birocratiei mari din Franta, trasabilitatea, adica identificarea femeilor purtatoare al acelui implant cu probleme, este mult mai mare. Câte românce au habar de originea siliconului pe care de câtiva ani il poarta cu mândrie, câti medici s-au asigurat de calitatea produsului si nu de pret / oferta tentanta a producatorului care le-a dat târcoale?

2000 de plângeri la Parchet in Franta si anchete judiciare deschise. 8 cazuri de cancer demonstrate si decese. 300 000 de femei in lume se estimeaza ca poarta acest implant. (Libération)

Decizia s-a luat in Franta marti dimineata.

Toutes les femmes porteuses de prothèses PIP au silicone vont devoir les faire retirer. Cette décision, prise par les autorités sanitaires, est unique dans l'histoire de la santé. Ce sont près de 30.000 femmes qui sont concernées par ces prothèses défectueuses, fabriquées à partir d'un gel de silicone à usage non-médical. Il y a un doute sur le lien entre ces déchirures et l'apparition de cancer, doute qui a poussé les autorités à réclamer l'explantation des implants. Aussi bien le directeur général de la Santé que la présidente de l'Institut national du cancer (Inca) mais aussi le chirurgien vedette du groupe hospitalier Henri-Mondor à Créteil, Laurent Lantieri ont recommandé le retrait.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Retro PR-ul la moda mogulilor

Articolele scrise despre o personalitate (politica, vedeta, etc) sau un brand sunt fie neutre, fie o prezentare pozitiva, fie o critica, carora li se adauga comentarile de pe forumul publicatiei in cauza. In toate cazurile, atat imaginile cat si textele, apartin autorului respectiv publicatiei, si in niciun caz subiectului, cu exceptia poate a reclamelor stabilite de contract. Pentru moment, ele sunt gratuite pentru orice cititor. Va veni insa timpul in care unii vor plati. Evident, putini sunt cititorii dispusi sa plateasca un abonament, fie si o donatie simbolica la un site / blog, desi se hranesc cu informatia furnizata de ani de zile.

Insa o publicatie poate decide ca o parte din "trecut" sa fie liber, alta nu. Daca un cititor plateste, are acces la tot. Daca nu plateste, are acces la o selectie. Si aici vine ingeniozitatea. De ce sa ceri bani multi cititorului cand poti taxa brandurile sau personalitatile functie de natura si cantitatea continutului gratuit pe care omul il acceseaza din zgârcenie sau comoditate?

In contextul publicatilor cotidiene, "analistii" concurentei te taxeaza pentru un anume partizanat daca li pare ca articolele de marti spun prea bine sau prea rau de X. Pot oare sa o faca pentru imensitatea de articole din trecut pe care le pui la dispozitia cititorilor gratis/platit dupa bunul plac, cititori care intra de pe Google sau te miri de unde? Reformatând trecutul prin simplul buton de acces, reconfigurezi prezentul si modezi viitorul.

Cu un dram de inteligenta si actualitate iti dai seama la un talk show care e adevarul din spate fiind vorba de lucruri care se petrec sub nasul tau. Când ai acces la trecut si nu esti istoric (deci cunoscator al detaliului) un articol te poate convinge chiar daca la momentul respectiv stiai ca era departe de adevar. Insa nu toata lumea e judecator pentru a pune in balanta o suita imensa de probe si argumente si a trage concluzia justa.

Brandurile "inchiriaza" gratuit spatiu pe servere unde numele lor apare din plin - exemplu tipic, retrospectiva colectiilor Chanel pe styledotcom. Platesti pt reclama din ziarul de azi, dar platesti si pt trecutul accesibil instant la milioane de cititori?

De exemplu, tot ce se scrie negativ despre o anume vedeta, toate comentarile veninoase la un articol politic in subsolul paginii, poate fi ascuns daca numele in cauza plateste un abonament. Astfel, o parte a cititorilor potentiali, care nu dau bani pe un abonament, sunt scutiti de contactul cu partea "negativa". Evident, daca doresc "adevarul", la rândul lui notiune relativa, platesc pentru accesul la istorie.

PR-ul de zi cu zi are misiunea de a infrumuseta lucrurile si pentru ca memoria omului e scurta, celalalt tip de PR instrumenteaza trecutul. Pe de o parte un brand (sau o vedeta) plateste cantitatea si calitatea de informatie care e libera (adica mii de articole intr-un final), pe de alta parte cititorul care nu a platit niciodata nimic, plateste daca vrea sa afle toata istoria. Oamenii doresc adevarul de la cei din jur, dar se comporta ca si cum li s-ar cuveni.

Astfel, spalarea de imagine, atunci când e instrumentata de un trust cu multe ramificatii, rezolva dilema financiara "am vrea bani din online dar parca cititorul nu ar da bani". Nu dai bani, ai doar o parte din "adevar" iar aceasta nu ridica nicio problema de etica - trecutul nu e rastalmacit, daca vrei sa stii totul te abonezi, asa cum fac cercetatorii la biblioteca studiind sute de documente.

In acest mod se poate redefini trecutul intr-o lume "virtuala" axata pe prezent prin simpla manipulare a accesului in cel mai etic mod. Inainte de aparitia internetului, oamenii aruncau ziarele si revistele sau le dadeau o utilitate mai mare la toaleta. Internetul a adus ceea ce bibliotecile faceau in trecut, adica pastrarea informatiei. Fata de o biblioteca, unde accesul nu e gratuit, diferenta e mare pentru ca nu discutam de trecutul indepartat si prafuit, ci de cel foarte recent care influenteaza inca prezentul.

Daca in zona politicului vorbim de interes public, in sfera vedetelor si a marcilor e cu totul altceva. Nu se plângea multa lume ca prea se promoveaza "vedete" sau branduri comerciale? Ce ar fi daca de mâine, o parte din cei care au profitat de noua paradigma, isi vor vedea "trecutul" accesibil prin google devenind inaccesibil sau pur si simplu reconfigurat?

Voi lua un exemplu de designer foarte cunoscut, Catalin Botezatu, despre care a scris multa lume, dar in final foarte putini ca grup de presa, tocmai pentru ca presa in România a devenit foarte concentrata.

S-au scris multe: bune, rele, neadevaruri teribile, sau articole neutre de prezentare, carora li se adauga tot norul de comentarii de "forum", izvorâte din toate motivele posibile. Adaug la astea eternul comentariu de pe margine ca nu e un subiect relevant pentru natiune.

Cu un singur clic si un simplu "abonament", in doar 6 luni, trecutul tenebros, care inca nu a fost studiat de un istoric de moda (meserie inexistenta in România), poate fi cosmetizat. Nu si-a dorit toata lumea un limbaj decent, civilizat, fara "jegul" de pe forumuri, fara atâta pesimism, fara atâta lupte intre tabere obscure? Cu un clic, 10 ani de "istorie" virtuala se insenineaza, iar cine doreste accesul total la trecut, adica la paginile "indoielnice" din reviste pentru a-si face propria parere, nu are decât sa plateasca acces. S-a tot spus ca un comentariu bun sau prost e tot reclama pentru un nume. Asta e valabil pentru televizor si pentru prezentul imediat. Iata ca apare o noua coordonata - daca acele comentarii din trecut devin …. invizibile pentru ca "reclama" nu e platita?

Trecutul devine reversibil pentru ca in final totul se reduce la statistica: câti români citesc articolele si câte articole au conotatie negativa. Prin simpla manipulare a accesului platit dublu (ca brand platesc ca doar ce e scris de bine sa fie gratuit si ca cititor platesc ca sa am acces la tot) am iesit din dilema "on line - print" care câstiga ?

Sa presupunem prin absurd ca acum 5 ani as fi scris niste articole critice dure la adresa cuiva in care mi-am exprimat in cel mai sincer mod parerea profesionala de ziarist. La momentul respectiv, cititorul a avut parte gratis de o opinie onesta. In acelasi timp, as fi suparat in mod evident personajul punând punctul pe "i" si i-as fi facut fericiti pe dusmanii acestuia, fara a primi macar un multumesc pentru cruciada infantila in care m-am lansat. Ba mai mult, ar fi fost unii care mi-ar fi zis sa ma mai gândesc ca poate am exagerat. In final, toate oalele s-ar fi spart in capul meu cu singura consolare à la Don Quijote ca am facut un bine fiind onest. Peste ani insa, opinia evolueaza tot asa cum poate personajul si-ar fi insusit critica.

Nu ne dorim oare ca cei din jur sa nu mai comita erorile pentru care i-am acuzat dar suntem dispusi peste ani sa acceptam schimbarea? In cazul fictiv al lui Catalin Botezatu problema se pune in felul urmator: poti concepe o evolutie in bine sau l-ai condamnat definitiv orice ar face, fara a exista urma unei indulgente? Insa cititorul care ajunge de pe google in mod gratuit nu e constient ca nu are acces decât la o realitate a trecutului. In noua paradigma, accesul la suita de articole in cauza nu mai este gratuit, asta in cazul in care nu m-am hotarât sa le rescriu, asa cum fiecare autor isi revizuieste cartile când remarca greseli sau când isi schimba viziunea. Internetul e virtual, totul e o iluzie nu-i asa?
Si pentru ca faima e la rândul ei virtuala, ce s-ar intâmpla daca brusc, 3 site-uri mari decid sa stearga numele unui designer din sumedenia de pagini scrise pe parcursul a 5 ani si sa-i elimine colectiile? E mai rea o critica  sau sa dispari ca prin magie, cu tot cu "istoria" ta profesionala?

Celor care se arata socati de natura celor exprimate, le recomand istoria Vaticanului si construirea celei mai frumoase catedrale prin indulgentele pacatosilor. Asa arata viitorul. Verba volant, scripta manent, cu cerneala invizibila, daca platesti!

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Spiritul feminin al literaturii române

Criticul Dan C. Mihailescu prezinta un recent volum de memorialistica feminina si ne plonjeaza intr-o reflectie profunda asupra feminitatii la români pornind de la Amintiri de Zoe Camarasescu (fata doamnei de onoare a reginei Elisabeta).

"Va invit sa va ganditi in ce masura femininul si feminitatea sunt mult mai reprezentative simbolic pentru sufletul romanesc. Nu avem temperament de macho, nu suntem Latin lovers, nu suntem cavaleri teutoni, nu suntem niste luptatori, suntem un popor receptacul, care stie sa traiasca feminin istoria.

[...]

Ca barbat, ma simt tot mai inconjurat si agresat de o feminitate tot mai aspra, tot mai vulgara. Avem romane care fac zgomot in literatura noastra si care incep cu randul "Sunt o doamna, ce... mea", fetele spun asa ceva in tramvai ("ce... mea"), avem emisiune la televizor care se cheama "In puii mei", doamnele noastre sunt tot mai virilizate, se practica mersul domnisoarelor in ghete, in masini 4x4 (nu se mai doreste sa se conduca Smart-uri), tot mai multe femei de afaceri sunt obligate sa intre in afaceri, pentru ca - asa cum spun ele - "al meu este un betiv nenorocit"

[...]

Fata de noi, care avem acum un masochism national si nu alegem decat raul in tot ceea ce ne inconjoara, femeia aceasta nu lua decat binele. Este o viziune absolut sarbatoreasca asupra vietii: fericirea ca datorie. Oamenii acestia stiau foarte bine ca nu trebuie sa-i arati celuilalt uratul dinauntrul tau. Dumnezeu te face ca sa dai partea angelica dinauntrul tau.

Tot articolul despre volumul Amintiri de Zoe Camarasescu

Zoe Camarasescu, "Amintiri", Editura Vitruviu, seria "Mari familii romanesti", 448 pag.

Incheiate in 1963, cand publicarea lor era imposibila, amintirile Zoei Camarasescu sunt adresate fiilor ei si sunt plasate sub un motto din Nicolae Iorga: "Daca ai trait fapte istorice, ai obligatia sa le pastrezi in forma in care ti s-au infatisat. A scrie istorie e o datorie pentru omenire, a o adauga cu ce ai aflat este o obligatie pentru fiecare, ramanand ca aceia care pot scrie sa adune ce au aflat, de la cine poate numai vorbi".

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Parfumul - Luxul Libertatii

Luxul in parfum este o forma de libertate insa sunt multe Bastilii de darâmat pâna a ajunge la lumina esentei.

Sunt multe femei cu bani in România in preajma carora am ajuns in cele mai neobisnuite situatii si care nu au descoperit cat de important este parfumul. Rolul averii este de a elibera. Cele mai multe au folosit averea pentru a construi temnite si mai sofisticate, un labirint in care pierd pentru ca nu au firul Ariadnei. Nu de putine ori femeile din viata publica româneasca sunt cazuri aproape de patologic care ascund sub impresia de putere clocotele unei drame interioare. Situatia e similara cu explozia isteriei. Pe la 1880 la imensul spital Salpêtrière din Paris erau sute de femei istorice a caror existenta tragica marturisea o societate in schimbare.

Posibilitatea de a purta esente rare dar mai ales cea de a le cauta in vasta jungla de produse contemporane deschide poarta libertatii individuale. Este necesar Parfumul? Pentru o femeie este vital, fara parfumuri sufletul femeii se ofileste. Asa cum mâncarea nu e buna atunci când ai o gripa severa si nu poti mirosi / gusta, tot asa, femeile care nu se parfumeaza devin anoste. In primul rând fata de ele (pierderea increderii) si apoi fata de barbati (pierderea interesului). O femeie care se pretinde intelectuala si doreste a cuceri doar prin puterea conversatiei e ca un meniu de restaurant - interesant dar practic fara gust.

Un parfum il porti aproape toata ziua, launtric si discret, ca un fel de confident. Pentru a parafraza un mare psihiatru, eu spun adesea ca mirosul este limba in care vorbeste inconstientul, o limba pe care am cunoscut-o inainte de aparitia limbajului articulat. Parfumul este o oglinda a lumii, intre realitate si reprezentare, sau realul inaccesibil.

Societatea contemporana cere de la femeile influente eforturi colosale, adesea o contradictie intre ceea ce sunt si masca sau functia pe care o indeplinesc. Nu toate au puterea launtrica de a se lupta cu demonii nascuti de aceasta noua realitate careia s-au lasat prada sperând ca o stapânesc. Alegerea mirosului special, unic, aproape ca un talisman care da forta si sprijina din umbra este secretul nespus al multor femei puternice. Acestea isi impregneaza hainele, camera, biroul respectiv universul in care actioneaza cu acel parfum unic si secret asa cum regina albina secreta anumiti feromoni care subjuga stupul.

Nu e vorba de orice parfum! Atunci când ai 50 de ani dar folosesti parfumul secretarei tale care are 25 nu faci decât sa transmiti inconstient eforturile spre cea care e avantajata biologic in acelasi mediu. Acest gen de femei, care reprezinta o categorie tot mai numeroasa in România, are nevoie de puterea parfumului unic ca de un aliat misterios, deopotriva pentru a cuceri universul in care isi duc lupta si pentru a se regasi inconjurata de incredere in contexte care implica multa energie negativa.

Banii permit doua lucruri majore - odata achizitionarea de parfumuri care prin insasi natura lor sunt speciale, scumpe si iremediabil diferite de mirosul banal si apoi permit explorarea universului olfactiv prin constituirea unui bar personal de parfumuri. La o recenta prezentare sustinuta de cea mai influenta persoana de la Galeries Laffayette care se ocupa de primirea famililor princiare din Orientul Mijlociu, aceasta mi-a prezentat prin imagini ce inseamna o colectie odoranta princiara si care sunt obiceiurile cotidiene in acea lume unde parfumul joaca un rol pe care europenii nu il cunosc nefiind familiar cu filosofia orientala.

Daca pentru mintea "rationala" a unui barbat succesul se rezuma la un sir lung de cifre si formule, lucrurile sunt cu mult mai nuantate in realitate. Nu e suficient sa ai cele mai bune manuale de economie pe masa. In cazul femeilor, acest lucru extrem de complex se rezuma la "nu ai gasit inca esenta interioara care iti poate transforma potentialul latent" asa cum o samânta nu devine neaparat floare.

In acest context, parfumul e acel agent, iar gasirea gamei odorante, mediata de posibilitatea financiara, permite transformarea. Cumparând parfumuri dupa numele sonor al brandului, dupa vedeta sau dupa pret, aceste femei renunta la libertatea pe care le-o poate oferi Parfumul. Cu extrem de putine exceptii, orice parfum e prin insasi natura lui placut si agreabil dar acest lucru nu e suficient pentru a-l transforma intr-o Esenta.

Adevarata putere a bogatiei este capacitatea de a elibera si de a crea. Atunci când un milionar se retrage la tara pentru a trai viata simpla a taranului avem cazul clasic ca nu a stiut ce sa faca cu averea acumulata pentru a o dirija in gasirea propriei libertati.

Câti români bogati au contribuit la creatie prin acte caritabile de sustinere a celora care genereaza un plus in societate? Patronarea de artisti nu echivaleaza cu a cumpara o marfa de la un artist, ci a sustine acele zone de potential care au puterea de a fauri si implicit de a influenta pe cel care e Mecena, pentru a te hrani cu creativitatea lui. De asta Parisul organizeaza de secole Saloane private in care la o anume ora se aduna oameni din cele mai diverse medii sociale pentru a impartasi idei. Multe averi au disparut peste noapte in România pentru ca unii au crezut ca a avea indemânare si putina experienta cu cifrele aduce succesul etern. Lumea se schimba, artistul intuieste cum, "patronul" aplica si se adapteaza timpurilor.

Un caz cu totul special in raportul miros unic si personalitate este Coco Chanel. Am primit saptamâna aceasta direct de la autorul Lisa Chaney, ultima ei biografie despre viata intima a marelui designer. Cartea inca nu este disponibila la Paris, a ajuns de peste Ocean. Multe lucruri au scapat altora care i-au studiat personalitatea si exact in aceste detalii a stat forta femeii care a schimbat existenta altora. Un barbat poate percepe faptul ca Marilyn Monroe se culca doar cu câteva picaturi de Chanel No5 drept o provocare, insa realitatea profunda e urmatoarea: parfumul are o putere de neimaginat asupra viselor iar atunci când il purtam ne identificam cu idealul ascuns in el. Acest ideal e cu totul altceva decât marketingul si reclama. E realitatea simturilor pe care un maestru ti-o poate dezvalui. O femeie cu o viata personala atat de zbuciumata si nefericita a gasit in acele picaturi purtate noapte de noapte secretul pentru a se transforma si forta pentru incarna idealul feminin al unei generatii.

Insa, asa cum mentionam la inceput, secretul nu este a purta un parfum puternic, de lux, ori a dormi cu el, ci alegerea facuta. Exista câteva secrete pe care le-am strecurat printre rânduri in cartea mea insa parfumurile talisman cu adevarata putere le recomand celor apropiati fara a le explica ca le-am servit un secret intr-o urna de cristal.

Fara parfumuri femeia e doar o imagine. Cu parfumuri bine alese e o prezenta.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Utopii de final de an

Mi-as dori la final de an câteva inventii informatice care sa-mi simplifice existenta. Probabil ca unele exista deja ca multe lucruri care indeplinesc "dorinte" contra unei sume. Netul a adus libertate dar si bataie de cap. In ultimele 6 luni doar numarul mesajelor spam din casuta mea postala s-a multiplicat de 5 ori, fara a lua in calcul cele pe care le-am setat manual sa mearga direct in trash.

Mi-ar place un pluggin care sa-mi elimine din paginile / ziarele pe care le consult anumite nume, subiecte, cuvinte cheie. De exemplu, nu am chef sa aud de anumite vedete, de altele m-am saturat pâna la peste cap. Am incetat sa mai sper ca un ziar sau o televiziune va aduce calitate. Poate nici nu e nevoie daca tot s-a dat libertate la prostie. Comentarile mele si ale multora au primit mereu aceeasi replica - publicul asta cauta, presa e o industrie. Orice polemica e inutila intr-un context pur materialist care justifica tot, insa ca un cititor as dori sa am libertatea de a filtra ceea ce citesc pe calculatorul propriu. As vrea sa-mi curat peisajul vizual de anumite nume pe care le consider spam si de "napustirea" lor in viata mea pe toate canalele. M-am lamurit. Spre deosebire de televiziune unde ai telecomanda si programele sunt succesive, pe o pagina de net totul e simultan. Si daca nu vrei te intalnesti cu pleava societatii pe site-uri deja respectabile, nu mai spun de atunci cand cauti o informatie specifica si dai de Oana Zavoranu? Tabloidizarea presei? Cruciada e oricum inutila si discutile pe tema nu au adus nimic. E momentul ca individul sa aiba o telecomanda care sa permita "disparitia" ca prin minune a ceea ce nu doreste, asa cum bagheta magica îi transforma pe cei din poveste. La un moment dat s-a discutat de ideea de "ziar personalizat", adica in loc sa citesti 7 jurnale sa citesti doar unul pe mail pe care il aranjezi / paginezi tu cu rubricile cotidienelor clasice si alte surse. Frumusetea proiectului are dezavantajul limitarii a ceea ce stabilesti initial. E mai bine pentru inceput sa filtrezi ceea ce vezi, chiar daca e vorba doar de o secunda. Tot in ultimele 6 luni, ziarele "respectabile" s-au pricopsit cu un numar suspect de mare de articole / teme dedicate pentru cei cu minte putina care coexista cu articolele serioase. Apelul la deontologie si calitate e inutil in România. E acceptabila o infima zona "tabloida" intr-un ziar "normal", transformarea intr-un colos e obositoare. Tot asa, numarul de advertoriale marcate cu P a sporit ca pliantele care ajung in posta. Nu sunt curios de aceasta zona de "publicitate" care nu-mi ofera nici macar un cupon de reducere in schimbul timpului acordat.

Exista reclame frumoase si alte urâte sau enervante, unele care incânta ochiul in paginile revistelor si altele care sunt vulgare tocmai pentru ca se adreseaza unei clase sociale inferioare.  Si tocmai pentru ca am relativizat totul in societate, inclusiv ideea de frumusete universala si cea de obiectivitate, e momentul ca Subiectul sa preia controlul, doar am acceptat pluralitatea de opinii. Nu l-am convins pe un "publicitar" ca reclama lui e jenanta si urât facuta pentru ca imi va spune ca unora le place si chiar vinde. De ce sa-l contrazic si sa-l convertesc la adevarul care el afirma ca e doar al meu când pot trimite urâtul intr-un ghetto? Acele reclame urâte si prost facute as vrea sa le pot elimina din peisajul meu vizual, oricum sunt inutile. Va amintiti reclamele jenante de la ciocolata Novatini? De fiecare data când eram la raft in RO si eram tentat sa gust mereu in cautare de ceva nou, amintirea lor ma ghida in a nu le cumpara - "nu e genul de ciocolata care ti-ar place si cu siguranta nu e buna fiind facuta pentru o clasa sociala inferioara".

Mi-ar place sa-mi pot programa mailurile, ce primesc si ce trimit. Comunicarea instant online poate e buna, dar prefer sa-mi organizez timpul cum doresc eu si nu functie de cum ajung mailurile. Adesea se transforma intr-un lung sir de conversatii care nu au neaparat o utilitate si iti distrag atentia, unde mai pui ca uiti ca nu ai raspuns sau iti amintesti constant ca trebuie sa raspunzi la un mail vechi.  Asa cum imi scriu articolele cand vreau si le public cand consider ca e bine, asa mi-ar placea sa fie si mailul (culmea, ambele interfete apartin de aceeasi companie). Pentru unii e mai rau, exista telefonul mobil, mai nou o jucarie foarte sofisticata si "intuitiva", numai buna pentru a ne ocupa timpul. Din fericire, am un jaf de telefon si nu-l folosesc in disperare la baie sau in metrou poate pentru ca am pastrat mentalitatea veche, pur utilitara si nu cea in care te lauzi cu ultimul model in fata colegilor fashion. Sculele sofisticate sunt utile când le folosesti la potentialul noutatii lor. De exemplu, as vrea sa-mi pot programa felicitarile pentru amici, nu sa le scriu in ultima zi cand poate nu am nici timp, nici inspiratie sau poate uit, chiar si acelora care au apelat la mine doar când au avut nevoie si apoi au disparut cu toata ipocrizia lor.

Mi-ar place sa pot elimina reclamele prea multe pe un site pe care il vizitez sau sa evit sa intru pe o pagina care a fost facuta doar pentru a atrage fraierii de pe google. Sunt unii care au de impartasit ceva, altii care doar te momesc folosind faimosul SEO. Nu mai spun ca atunci cand vreau sa ma informez despre un subiect m-am saturat sa-mi apara zeci de site-uri care vând cartea / obiectul - 5 pagini de siteuri comerciale care dau aceeasi informatie - sau siteurile care nu fac decât sa multiplice la infinit acelasi text. Am cautat ieri un articol din iulie si dupa ce am introdus titlul exact mi-au aparut peste 5000 de rezultate, toate fiind acelasi articol, multiplicat la infinit pe o sumedenie de site-uri, nici macar o rastalmacire. Trec peste faptul ca unele lucruri nu exista pe internet. La un moment dat am folosit intr-un articol un termen din greaca cu un inteles specific in botanica lui Teofrast si pentru ca imi era incomod sa iau cartea de pe raft l-am bagat pe google. Spre surprinderea mea, am dat peste 5 rezultate, din care 2 erau articolele mele, termenul fiind scris corect, dupa dictionar.

As vrea ca atunci cand am ajuns pe un site si mi-am dat seama ca nimic nu ma intereseaza pe el sa-l elimin pe viitor din peregrinarile mele virtuale. Asa cum selectezi ce-ti place in bookmark mi-ar place sa filtrez si ceea ce e inutil / pierdere de vreme in viitor. 

Timpul e prea pretios pentru a acorda a doua sansa cand ai deja un ochi format. Niciunul din subiecte nu presupune o tehnica sofisticata, insa cine si-ar dori ca utilizatorul sa aiba control asupra lucrurilor care ii intra in casa, implicit asupra lucrurilor care il influenteaza? E primul lucru pe care mi l-as dori când internetul si televizorul vor fuziona. Sunt sute de lucruri interesante, dar prea mult "noise" in jur, sunt multe pe care le-am ratat la momentul respectiv pentru ca, desi aflate in aria mea de interes, exista limitele impuse de timp iar balastul media e cronofag. "E muribunda moda din RO?" Pentru moment am alte preocupari vazând ca cei care au frâiele au ajuns la propria limitare personala ori o "renastere" se face prin si cu oameni.

 De ce sa te enervezi butonând ca dai de Zavoranca la un post, altul decât OTV (pe care l-ai eliminat din schema) când poti face ca aceste personaje sa nu-si mai afiseze semnalul pe ecran. Chiar 5 secunde de enervare si de reamintire a lucrurilor rele care iti provoaca dezgust sunt daunatoare pentru ca apasa pe "butonul interior" generator de nervi. In lumea reala si a contactelor sociale nu putem evita intalnirile, dar in universul personal si virtual e doar o chestiune de tehnica, asa cum mi-am setat in mail ca anumite adrese sa intre direct in trash.

Evident, toate aceste dorinte de libertate personala sunt contra curentului. Internetul e pentru a vinde, nu doar  pentru a informa, iar punctul de vedere al comerciantului si al celui care gestioneaza banii nu ma mai intereseaza. Unii au ajuns sa plece la tara pentru a se deconecta de lumea metropolei, când mult mai simplu este sa te deconectezi de ceea ce e nefolositor ca un balast. 

Ce e de fapt aceasta "manelizare" sau infuzie de elemente care iti starnesc dezgust dar care ajung sa te influenteze prin actiune repetata? Seamana cu un soi de virus care produce o mutatie in sistem. Insa, asa cum exista softuri anti-virus pe masura in care românii sunt experti tot asa ar trebui sa existe softuri pentru continut pe care le setezi tu in mod activ si le administrezi ca un vaccin.

Eradicarea prostiei din România e o utopie. Nu putem elimina micro organismele nocive si nu le putem transforma in organisme cu organizare superioara. Insa putem controla efectul lor intr-o cultura de bacterii intr-un vas Petri, respectiv proliferarea lor. Acest lucru lipseste azi la nivelul continutului. Mai mult ca niciodata, omul este o victima. Acum 500 de ani, un calugar intr-o chilie explora strafundurile spiritului uman, azi bruiajul e total pentru ca bariera izolarii fizice nu mai exista. "Vedetele", "idolii de odinioara", patrund in casa ta neinvitate si nu pentru a aduce ceva bun, ci pentru a te intoxica cu propriile probleme.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Sigiliu essential

Parfum

Vizibil spre Invizibil

Dezleaga si Leaga

Infinitul Spre  Luna

Sigiliul  Spre Soare

Asterne in Aer

Graunte de Foc

Essence

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Fata-n casa

Slava Masterului fashion, avem o noua meserie de sezon, fata-n casa, victoriana of course.
Try New Victorian Maid today!
Introducing all new Victorian Maid, satisfaction or your money back.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Monica Tatoiu - eleganta femeii la 50 de ani

Sunt 2 lucruri care imi revin obsesiv in memorie apropos de moda ante 89. Un titlu al unei cartulii de la editura Caleidoscop intitulata "Eleganta femeii la 40 de ani" (exista si in versiunea 50 de ani) si paginile din putinele reviste de moda românesti dedicate femeilor "mature" (evident si corpolente). Ele ilustreaza perfect cam ce crede(a) românul despre cum e cazul sa fie o femeie care a depasit un anume prag. De atunci insa, lucrurile au evoluat teribil. Moda, moravurile, femeile.

Monica Tatoiu recidiveaza cu un pictorial, dupa cel cu look-ul punk de data relativ recenta. Tema necesita o lunga dezbatere pentru ca pune in lumina ceea ce femeia ajunsa la o anume vârsta crede despre ea. Ori in cazul de fata nu e vorba de eleganta ci de un armistitiu in fata buletinului. Doamna Tatoiu a avut la un moment dat niste intuitii fantastice in moda, am vorbit cu ea acum 10 ani si câteva fraze mi-au ramas intiparite. Acum insa, imaginile derulate in fundal tradeaza cu totul altceva si este exact semnalul pe care NU trebuie sa-l dea femeilor din România. Nu te imbraci la 50 de ani cu haine vintage ca sa arati ca aterizata din anii 80 (care apropos, nu mai sunt la moda). De ce e moda vintage cool? pentru ca persoanele care o poarta o fac intr-o cu totul alta configuratie care nu da impresia ca nu ai mai facut shopping de 25 de ani.

O evolutie in total contrast este Maria Grapini, care a pornit in lungul drum al imaginii publice fara avantajele doamnei Tatoiu si fara cu simtul fashion al acesteia educat in Occident. Intre timp insa, mai precis de un an doi, schimbarea e radicala si in bine la Maria Grapini, net superioara cazului de fata. Stiu cum se imbraca doamna Tatoiu, stiu ce se crea la Pasmatex. Look-urile din fundal (atentie, nu cel din platou!) sunt asa de fumate, prafuite, invechite, incât o umila revista Burda e eleganta, daramite micile societati de confectii din provincie.

Haine vintage sau haine vechi? Totul depinde cum le porti. O poseta roasa purtata ca si cum ar fi una eleganta arata ..... saracacios. Schimba contextul si intentia (adica nu cautarea elegantei perfecte) si dilema e rezolvata. Poarta un taior Chanel din anii 80 ca si cum ar fi o piesa contemporana si nu ca si cum ai juca in Dinasty. Regula e simpla si ... matematica. Moda nu revine niciodata identic, in aceeasi configuratie si la acelasi client.

Dânsa vorbeste de femeia la 40 de ani privita ca un rebut. Tocmai de aceea greseala vestimentara e capitala pentru ca o incarcereaza in arcanele de stil ale trecutului. Solutia: imbraca-te contemporan si evita acea zona de vintage pe care in tinerete o considerai matura.  Daca ai avut 25 de ani in 1980 poarta hainele generatiei tale din 1980, aduse la moda 2012 si nu hainele purtate de femeile de 35-40 in 1980 pe care nu le-ai fi purtat in veci atunci cand moda iti curgea in vene. Doamna Tatoiu are multe opinii, la capitolul stil ar trebui sa se mai gândeasca. Vine dupa o lunga experienta in industria de beauty, e pacat sa piarda legatura cu modernitatea.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

8 vrajitoare va vindeca de fashion

 Prea multa Moda in România? Prea mult delir plenar? Prea multa pizma? Negresit, e prea mult argint viu, dar exista leac si pentru asta. Ieri, un tigru a scapat de dupa gratii din Gradina Zoologica din Sibiu. Cica au prins tigrul cu un glont dar a scapat viu leopardul in fata gardului la Camera Deputatilor. O noua televiziune se pregateste cu 8 vrajitoare pe canalul magiei punct EU. In mijloc, sta invizibil MAGICIANUL.
Marti treishpe, o descindere a mascatilor la alte vrajitoare din Bucuresti a dezvaluit numele unor vedete implicate care ar fi recurs la magie, fara succes pare-se, fiind inselate cu sume mari de bani: Mihaela Borcea, Amalia Năstase, Oana Zăvoranu, Inna şi Corina Chiriac (articol cu sumele de bani). Cica au dat si pentru tendinte fashion. Scrie in bobi cum sa fii buyer de iluzii, ca aspirina Bayer adica meserie buna la toate.
Un mic detaliu pentru (ne)cunoscatori: la vrajitoare merge plebea, la MAGICIAN merg aristocratii. Una iti fierbe o cioara, altul iti da un elixir cu piatra filosofala. In loja. Exista impostori si alchimisti, dupa portofel si dupa creier. Un raft de carti e mai indigest decât o cioara, evident, nu avem enzime pentru celuloza. (sa fiu inteles, excesul de celuloza din carti nu se depune ca celulita). Apropo de asta, e un reportaj magnific despre amanta lui Henric al II-lea careia i-au analizat firul de par la Paris si au descoperit câteva din secretele potiunii de "aur viu" administrata zilnic pentru putere si tinerete. Ati auzit de mummia? E un leac in borcanele de la Facultatea de Farmacie din Paris unde am studiat. Un exemplu din istorie, Caterina de Medici (idol al lui Coco Chanel, au aceeasi monograma fashion), Nostradamus si Renée parfumierul. Nu intâmplator, una din cartile lui Nostradamus, in numeroase editii din care una o posed, e dedicata produselor cosmetice, frumusetii si filtrelor.

Unii vrajesc ziua de bani atunci când nu cunosti ce leac parfumat sa pui pe perna pentru a materializa visele si a profita de forta arhetipurilor. Câti folosesc parfum când se culca si câti il folosesc pe cel bun viselor? 
8 vrajitoare va vindeca de fashion daca nu v-ati lecuit deja.

PS: Si eu dau in carti in fashion, dar au mai multe pagini si sunt noi. Ia priveste cele mai bune carti de moda pe care le-am recomandat (atentie, sunt mai multe decât intr-un pachet de tarot).

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Parfumul - oferta speciala de Craciun in TIMISOARA

Pentru cititorii fideli ai blogului din Timisoara, am o veste speciala pentru Craciun. Pâna joi inclusiv, cartea mea, disponibila exclusiv online, este in vânzare la Mall-ul din Timisoara in fata parfumeriei Marionnaud la etaj. Reducerea de sarbatori este substantiala fata de pretul afisat pe blog. Alaturi de carte puteti descoperi o serie de obiecte decorative cadou pentru Craciun realizate din jad si serpentin: pandantive, suport candele si suport betisoare parfumate, baghete masaj, obelisc, piramide si cartuse egiptene, toate cu preturi pornind de la 15 RON. 

Cauta in labirintul de la Mall semnul rosu si descopera secretele parfumurilor.

Pentru un cadou aparte de Craciun descopera ce am scris luna aceasta in numarul exclusiv de la Harper's Bazaar despre parfumurile de lux. Teribil indiscret, teribil confident. In Harper's BAZAAR vei descoperi de ce Parfumul este Esenta Esentelor si de ce Esenta parfumului e anagrama lui EROS. 

Citeste despre parfumurile de lux, parfumurile cadou, excesele inmiresmate si secretele luxului în cartea mea, Parfumul - Ghidul Esential unde vei invata cum sa descoperi si sa recomanzi parfumurile.

Loc: Timisoara Mall etajul 1, in fata parfumeriei Marionnaud

Data: pâna joi, 15 decembrie inclusiv

PARFUMUL - Un concentrat de cultura in format de lux

Un cadou special pentru cea mai delicata fiinta de pe pamant – FEMEIA – dar mai ales, o lucrare exceptionala despre "cea de a opta arta" :

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

Slava Masterului fashion !

In Fenomenologia Spiritului (1807) Hegel dezvolta dialectica Stapân Sclav, foarte la moda azi sub aparenta libertate.

Superioritatea învingatorului (stapânului) asupra naturii, este întemeiată pe faptul muncii învinsului (sclavul său). Sclavul incepe sa modeleze natura in produse destinate stapânului, iar pe masura ce creeaza tot mai multe produse cu un grad sporit de sofisticare gratie propriei creativitati, el incepe sa se vada reflectat in produsele pe care le-a creat si realizeaza ca lumea din jur a fost creata de propriile mâini. Astfel, sclavul nu mai este alienat de propria munca si dobandeste constiinta de sine, in timp ce stapânul este adus la robie de munca sclavului de care a ajuns dependent. Realizarea acestei contradictii permite sclavului sa se ridice impotriva stapânului. Contradictia conflictuala este rezolvata in momentul in care diferentele dintre sclav si stapan sunt dizolvate si ambele persoane recunosc ca sunt egale. Inainte de a se elibera de stapân, sclavul creeaza mai multe ideologii pentru a-si justifica statutul de sclav. Una este stoicismul.

In lumea modei acest "conflict" a fost inteles si rezolvat cu inteligenta de una dintre cele mai mari case de moda in urma cu multi ani. Ne punem in lumina colaboratorii din umbra nu de amorul publicului (sau marketing) ci pentru a nu-i pierde sau a nu le pierde sperata si forta creatoare care ar fi absolut fatal pentru cei care conduc un imperiu in plina expansiune.
Diferenta intre Chanel 2011, Chanel inainte de urcarea pe scena cu tot atelierul si Chanel din anii 80 e data de cantitatea imensa de munca si diversitatea de produse generate de casa. Trebuie sa ne mândrim cu colaboratorii si artizanii muncii? Atunci când stapânul traieste doar in huzur fara a da impresia participarii, razboiul din culise e mai puternic decât orice i-ar pregati un dusman intrucât o Revolutie clocoteste in colivia aurita. La rândul ei, "egalitatea" e doar o noua forma de sclavie pe masura noii paradigme create respectiv transferul putere - genialitate, deci un nou raport de forte care il "salveaza" pe Stapân, pentru cine e capabil sa inteleaga germana.
Mult mai simplu, acest raport Stapân-Sclav se reflecta in relatia esuata a multora din moda cu subalternii, de exemplu designeri la inceput de drum si croitorese. De 15 ani vad acelasi pattern de emancipare in jurul meu, când o relatie designer-cusatoreasa bazata de la inceput pe prietenie si egalitate din partea creatorului naiv se transforma intr-o emancipare subita a cusatoresei care prinde aripi creative si comerciale. Rezultatul e constant in mica economie de piata locala, designerul isi pierde subalternul. "In final si eu pot face haine frumoase, daca tot eu le cos..." De aceea, in orice casa de moda, designerul are sanctuarul lui si la usa se bate inainte de intrare, asta daca nu scrie Mademoiselle Privé. Unii au Bacalaureatul in timp ce altii au depus efortul unor examene si diplome, exceptia de genialitate e rara avis.

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.

UNVEILED 5 - surprize gustoase de Craciun

Cu ocazia târgului UNVEILED 5 - singurul targ de moda dedicat in exclusivitate designerilor romani aflati la inceputul parcursului profesional - vizitatorii au putut degusta delicatese fashion - faimoase cupcake decorate rafinat in culorile de tendinte. Savureaza paleta cromatica a sezonului cu stil!

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.