Destinul a facut ca sa copilaresc exact pe aceeasi strada, contemporan cu cineva foarte special din Timisoara. Ea este Iasmina, un manechin care, daca in România ar fi existat un sistem al modei coerent si nu o facatura cu mofturi de Bucuresti (a se citi minciuna + teapa + incompetenta + lene), ar fi fost Top Modelul National. Semana cu Inès de la Fressange, manechinul meu favorit de la Chanel in anii 80, dar avea dezinvoltura, prospetimea, nonsalanta si mai ales atitudinea anilor 90. E speciala, toti o stiu. Dintr-o perspectiva pur tehnica, pe care mi-o permite experienta acumulata la Paris, nu exista nicio diferenta, cu o singura exceptie capitala - Timisoara, România e inca la periferia Modei. Natura i-a oferit TOTUL Iasminei si celorlalte colege de generatie pe care le-am cunoscut personal (toate superbe si complementare), adica look si atitudine, combinatie care nu exista astazi când, dupa 20 de ani de moda, abia reusesc sa retin numele unei necunoscute manechine pe post de umeras fashion de ocazie in capitala. Acum 15 ani, destinul nu mi-a oferit resursele necesare pentru a realiza un show in onoarea ei pe care, azi, orice curva cu pretentii de designer din Bucuresti si-l permite in anul de gratie 2012 cu titlul de "moda", dupa plata comisionului la un Guru Fashion (una e celebra prin preacurvia sa pe plan international, nulitate absoluta pe care am cunoscut-o, preaservita de un PR profesionist). Nu fur, nu mint, nu profit, nu dau tepe, nu ma prostituez, nu sunt intretinut, contrar atâtor exemple din RO pe care le stiu de la A la Z pentru ca am "crescut" impreuna si avem zeci de cunostinte care "raporteaza". Insa destinul a facut ca, spre deosebire de Paris, sa nu existe in Banat creatorii pe masura si nici sistemul in care calitatile personale sa-si dea expresia suprema. Moda abia se nastea, am vazut-o cu ochii mei pentru ca am urmarit absolut TOT din 1990 si am documentat video + scris. Cunosc sistemul Zina Dumitrescu de la A la Z, la fel sistemul Doina Levintza, alta impostoare media - nu e capabila sa scrie trei fraze si nu si-a scris nicio emisiune, plus face niste erori monumentale, prefer sa nu-l descriu pentru ca mi-e mila de starea de sanatate a unei persoane pe care am uimit-o prin moda mea, fara sa vreau, in perioada in care nu stiam de internet si care, in virtutea vârstei, ar putea sa-mi fie grand mère.
Daca România anilor 90 era alta, Iasmina ar fi ajuns fara nicio ezitare pe podiumurile de la Paris - aceasta certitudine am avut-o acum 15 ani pentru ca eram singurul din TM cu acces la toate revistele fashion, iar experienta de la Paris ma face sa confirm azi fara ezitare, desi o stiam inca de când am facut ESMOD. Insa lumea a evoluat inegal in anii 90, libertatea era doar o notiune teoretica.
O alta problema merita discutata, si aceasta o reiterez in spiritul articolului in care am detaliat pacatul moral al femeilor de afaceri din România. Da, sunteti multe FEMEI pline de pacate, pline de vicii, total lipsite de feminitate, FEMEI care ati castrat generatia mea, femei VINOVATE intru eternitate, femei care provoaca dezgust. Nu ati inspirat (ca muze), nu ati ajutat, nu ati fost FEMEI. E vorba de design si nu de "impresariat de manechine", e vorba de moda, de creatie, de productie. Imi este rusine sa spun care "mare designer" din RO a avut onoarea sa-mi vada primul teanc de sute de schite, primii designeri din anii 90 care erau cu nasul pe sus, intrucât am vazut unde au ajuns si prefer sa tac. Le-am cunoscut pe toate aceste cucoane din Vestul tarii cu toate detaliile traiectoriei lor sinuoase, gratie pozitiei mele sociale arhicunoscute (defel mondene), mai mult dezavantaj decât privilegiu, intrucât am vâna morala care NU caracterizeaza moda parvenita din Capitala. Stiu cum au facut averile laudate de jurnalistii imberbi din 2012 care nu cunosc istoria recenta. Jurnalistii generatiei mele stiu mult mai bine, dar ce folos! Nu m-a interesat moda masculina pentru ca nu ma intereseaza oglinda. Sunt persoane care nu au fost capabile sa realizeze mina de aur pe care au avut-o la dispozitie si la care au dat cu piciorul, e vorba de generatia din care am facut parte din care sunt singurul reprezentant ajuns la Paris. A avea la "picioare" in provincie talente enorme si a nu le exploata din prostie si din orgoliu este un pacat capital. In moda nu a fost o chestiune de bani, nimeni din generatia mea nu a "umblat" cu tarife exorbitante, au contraire, am fost fraieri pentru ca am vrut sa facem totul pe nimic. Am crezut in REFACEREA Modei, asa cum eu, Octavian Sever Coifan, am crezut in alta forma de jurnalism, platita impropriu prestantei mele profesionale. Am sacrificat ca multi altii - este un termen mai nobil decât ideea de a fi trasi in piept de niste persoane din Capitala, care de altfel in 2012 isi vor da obstescul sfarsit. Sunt parveniti din Capitala care fac nimic si cer Totul.
Pasmatex, celebra firma a milionarei Maria Grapini, o inginera din acelasi oras cu impostoarea Irina Schrotter (medic cu afaceri imobiliare, cu pretentii de designer si aspiratii politice de primar, functie de cine ofera mai mult, conform propriei declaratii), se afla pe aceeasi strada cu mine in Timisoara, la nici cinci minute distanta, dar milioane de ani distanta in materie de MODA. EU am plecat la PARIS, Grapini a murit in preistorie, ne separau cinci minute de mers pe jos. Idem cu Irina Schrotter pe care o cunosc personal si prefer sa nu detaliez (habar nu are de moda, e imbracata ca acum 10 ani, degeaba viziteaza Parisul ca nu o duce gândelul de provinciala). Sa nu-si inchipuie vreodata doamna Maria Grapini, pe care o stiu din liceu, de la sedintele cu parintii din Calderon, ca va face vreodata MODA sau politica in Timisoara, stiu de ce e capabila de una singura, adica zero absolut, cam cât poate gândi o inginera textila din Iasi parasutata intr-o fabrica pe care, culmea, o stiu inainte de a fi repartizata dânsa (da, stiu cum si-a facut "afacerea" fashion in anii 90, fara sa vreau, am trait privatizarile de la A la Z). Detaliile imi sunt indiferente, designul NU ! (când Grapini a decis sa produca in India si-a semnat Sentinta Capitala, e valabil pentru multi care pretind ca au habar de moda si au tupeul sa o "salveze" in IGNORANTA lor provinciala). Cam asta e moda doamnelor provinciale, mici Chirite cu aere coafate de ispravnicese, incapabile sa vada in propria ograda, dar dornice sa candideze la Primarie (mi-e indiferent Iasi, dar Irina Schrotter e o nulitate absoluta).
Pasmatex, celebra firma a milionarei Maria Grapini, o inginera din acelasi oras cu impostoarea Irina Schrotter (medic cu afaceri imobiliare, cu pretentii de designer si aspiratii politice de primar, functie de cine ofera mai mult, conform propriei declaratii), se afla pe aceeasi strada cu mine in Timisoara, la nici cinci minute distanta, dar milioane de ani distanta in materie de MODA. EU am plecat la PARIS, Grapini a murit in preistorie, ne separau cinci minute de mers pe jos. Idem cu Irina Schrotter pe care o cunosc personal si prefer sa nu detaliez (habar nu are de moda, e imbracata ca acum 10 ani, degeaba viziteaza Parisul ca nu o duce gândelul de provinciala). Sa nu-si inchipuie vreodata doamna Maria Grapini, pe care o stiu din liceu, de la sedintele cu parintii din Calderon, ca va face vreodata MODA sau politica in Timisoara, stiu de ce e capabila de una singura, adica zero absolut, cam cât poate gândi o inginera textila din Iasi parasutata intr-o fabrica pe care, culmea, o stiu inainte de a fi repartizata dânsa (da, stiu cum si-a facut "afacerea" fashion in anii 90, fara sa vreau, am trait privatizarile de la A la Z). Detaliile imi sunt indiferente, designul NU ! (când Grapini a decis sa produca in India si-a semnat Sentinta Capitala, e valabil pentru multi care pretind ca au habar de moda si au tupeul sa o "salveze" in IGNORANTA lor provinciala). Cam asta e moda doamnelor provinciale, mici Chirite cu aere coafate de ispravnicese, incapabile sa vada in propria ograda, dar dornice sa candideze la Primarie (mi-e indiferent Iasi, dar Irina Schrotter e o nulitate absoluta).
In Timisoara, EU si Iasmina suntem din aceeasi generatie, am copilarit pe aceeasi strada, nu am avut pretentii, ci idealuri si atitudine, ne-am delectat cu eugenia si gume de mestecat de la sârbi, inainte de orice tangenta cu MODA. Moda nu a fost scopul vietii mele si nici al Iasminei, s-a intamplat sa fie asa pentru ca impartasim aceleasi valori, atât de diferite fata de falsul SISTEM al MODEI din RO. Nu am visat sa "ajungem" in Bucuresti pentru ca Bucuresti nu e un ideal nici pentru Timisoara si nici pentru Cluj, mai degraba pentru mafia din Iasi, obisnuiti cu sistemul "arendasilor".
Traim MODA fara sa o vrem pentru ca o avem in sânge, ceea ce nici Grapini si nici Schrotter nu o fac si nu o vor face vreodata. Ne-au interesat in primul rând alte lucruri inainte de "imobiliare", "primarie", "glorie". Fiecare s-a "jucat" din placere, pasiune, vocatie. Ne-am intersectat gratie MODEI, sentiment care exista in Timisoara anilor 90 sau in Paris, dar NU mai exista acum in RO, unde domina strict interesul imediat. Având in vedere esecurile constante ale Irinei Schrotter ca designer (de la RC ca designer pâna la lamentabilele colectii berlineze si colaborarea cu Lucian Broscatean, cel mai nepotrivit designer, alt paralelism fashion) doamne fereste ca Iasi-ul sa aiba parte de un asa blestem, pentru ca e un om de afaceri catastrofal in propria meserie.
Cu Iasmina, nu am "sarbatorit" impreuna, nu ne-am "vizitat", nu ne-am facut cadouri, desi am copilarit pe aceeasi strada, in acelasi oras de provincie si in aceeasi infima lume a Modei, dar va vorbesc azi, dupa 20 de ani, de Iasmina pentru ca mi-a ramas in memorie, asa cum retinem un Moment din Istoria Modei. Ultima data ne-am intâlnit accidental in Timisoara, insa impresia a fost la fel de puternica.
Am baut cafele cu oameni din Bucuresti la Paris, am ajutat dezinteresat pe unii sa ajunga din provincia lor de doi lei in capitala modei, am crezut ca suntem din aceeasi zodie, ne-am cadorisit "dezinteresat", am luptat pentru aceeasi "moda româneasca", si .... degeaba.
Alaturi de noi, provincialii, sunt alti designeri pe care i-am cunoscut personal, toti cu posibilitati creative enorme in raport cu ceea ce prezentul ofera in România. Intr-o anume masura, ma pufneste râsul când vad noua generatie, care isi imagineaza ca are habar de MODA. La un moment dat, un individ care abia are Bacalaureatul, a comentat despre textele mele. M-a umflat râsul. Habar nu are de DEX, daramite de Moda, pe care o bâjbâie. O alta persoana isi da doctoratul in comunicare, credeti ca a citit bibliografia internationala? NU, din motive de indolenta si iresponsabilitate profesionala, pentru ca nu are coloana vertebrala, ci doar mentalitate de sclav care alege raul cel mai mic gratie autosuficientei si isi inchipuie in autosuficienta sa ca are inteligenta de a inventa PR-ul. Habar nu are sa faca o comunicare in moda, am testat pret de 8 luni "capacitatile". Un tânar designer, absolvent de CLUJ (facultate ridicata prin PR, sa fim intelesi, si nu prin calitati exceptionale, programa de trei lei lasa de dorit) si aterizat la Paris gratie "Destinului", si-a facut timp sa ma contacteze dupa patru luni, in 2012, crezând ca doar "talentul personal" si "geniul" l-au parasutat in capitala Modei unde ma aflu de atâtia ani. Dumnezeu cu mila! eu mergeam la poarta fabricii, sa invat desen si moda intre doua ture, habar nu aveam ce e Paris acum 20 de ani si am asteptat 10 ani sa am banii pentru a studia!
Traim MODA fara sa o vrem pentru ca o avem in sânge, ceea ce nici Grapini si nici Schrotter nu o fac si nu o vor face vreodata. Ne-au interesat in primul rând alte lucruri inainte de "imobiliare", "primarie", "glorie". Fiecare s-a "jucat" din placere, pasiune, vocatie. Ne-am intersectat gratie MODEI, sentiment care exista in Timisoara anilor 90 sau in Paris, dar NU mai exista acum in RO, unde domina strict interesul imediat. Având in vedere esecurile constante ale Irinei Schrotter ca designer (de la RC ca designer pâna la lamentabilele colectii berlineze si colaborarea cu Lucian Broscatean, cel mai nepotrivit designer, alt paralelism fashion) doamne fereste ca Iasi-ul sa aiba parte de un asa blestem, pentru ca e un om de afaceri catastrofal in propria meserie.
Cu Iasmina, nu am "sarbatorit" impreuna, nu ne-am "vizitat", nu ne-am facut cadouri, desi am copilarit pe aceeasi strada, in acelasi oras de provincie si in aceeasi infima lume a Modei, dar va vorbesc azi, dupa 20 de ani, de Iasmina pentru ca mi-a ramas in memorie, asa cum retinem un Moment din Istoria Modei. Ultima data ne-am intâlnit accidental in Timisoara, insa impresia a fost la fel de puternica.
Am baut cafele cu oameni din Bucuresti la Paris, am ajutat dezinteresat pe unii sa ajunga din provincia lor de doi lei in capitala modei, am crezut ca suntem din aceeasi zodie, ne-am cadorisit "dezinteresat", am luptat pentru aceeasi "moda româneasca", si .... degeaba.
Alaturi de noi, provincialii, sunt alti designeri pe care i-am cunoscut personal, toti cu posibilitati creative enorme in raport cu ceea ce prezentul ofera in România. Intr-o anume masura, ma pufneste râsul când vad noua generatie, care isi imagineaza ca are habar de MODA. La un moment dat, un individ care abia are Bacalaureatul, a comentat despre textele mele. M-a umflat râsul. Habar nu are de DEX, daramite de Moda, pe care o bâjbâie. O alta persoana isi da doctoratul in comunicare, credeti ca a citit bibliografia internationala? NU, din motive de indolenta si iresponsabilitate profesionala, pentru ca nu are coloana vertebrala, ci doar mentalitate de sclav care alege raul cel mai mic gratie autosuficientei si isi inchipuie in autosuficienta sa ca are inteligenta de a inventa PR-ul. Habar nu are sa faca o comunicare in moda, am testat pret de 8 luni "capacitatile". Un tânar designer, absolvent de CLUJ (facultate ridicata prin PR, sa fim intelesi, si nu prin calitati exceptionale, programa de trei lei lasa de dorit) si aterizat la Paris gratie "Destinului", si-a facut timp sa ma contacteze dupa patru luni, in 2012, crezând ca doar "talentul personal" si "geniul" l-au parasutat in capitala Modei unde ma aflu de atâtia ani. Dumnezeu cu mila! eu mergeam la poarta fabricii, sa invat desen si moda intre doua ture, habar nu aveam ce e Paris acum 20 de ani si am asteptat 10 ani sa am banii pentru a studia!
Generatia 2012 are toate sansele, dar e perfect paralela profesional si etic. Generatia 1992 era perfect pregatita, naiva moral, dar avea sanse si ajutor zero, intr-o epoca in care nimeni nu stia cum se scrie moda, cu exceptia a doua nume de jurnalisti, Doina Berchina si Cristian Crisbasan, care indirect m-au initiat in scrisul de moda, pentru ca altceva nu se scria, iar ceea ce a aparut après era sub nivelul lecturilor mele.
Timisoara a fost mereu o provincie, dar plina de talente. Sansele celor cu potential au fost naruite din fasa din prostia unui numar restrâns de oameni de afaceri, pe care i-am cunoscut personal si pe care nu ii voi ierta niciodata pentru raul facut generatiei mele. Unii, au distrus fizic locul in care EU Octavian Sever Coifan am descoperit MODA si in care am invatat ABC-ul meseriei când abia stiam sa desenez, inainte de a ajunge cunoscut in Paris. Am fost foarte afectat când am descoperit "demolarea" si ii doresc milionarului banatean soarta pe care o merita pentru ca, la momentul oportun, nu a reusit sa priceapa sansa pe care Destinul i-a oferit-o, adica patru designeri de geniu sub nasul sau de informatician limitat, cadorisit cu o "mostenire" pentru care nu a miscat un deget. Aceasta persoana, care poarta initialele mele, dar si ale persoanei care m-a initiat in MODA, va avea parte de un final dramatic daca nu repara pacatul de care e responsabila, povara sa cea mai crunta in 2012. Soarta le va aranja viitorul, din punctul meu de vedere au distrus voit ceea ce se numea odinioara "Renasterea Banateana", cotidian unde accidental am "debutat" cu un interviu tot in anii 90.
Alte persoane, tot din provincie, au crezut ca au habar sa-mi dea lectii si au confundat buna mea crestere cu un presupus elogiu adus talentului lor inexistent (recunosc instant modelele desenate de mine, chiar daca nu o recunosc, la fel cum imi recunosc ideile in scris).
Alte persoane, tot din provincie, au crezut ca au habar sa-mi dea lectii si au confundat buna mea crestere cu un presupus elogiu adus talentului lor inexistent (recunosc instant modelele desenate de mine, chiar daca nu o recunosc, la fel cum imi recunosc ideile in scris).
Revenind la tema initiala, Iasmina serbeaza acum aniversarea unui prunc superb, la fel de fashion ca mama lui, gratie pozelor de pe Facebook pe care le-am vizionat. Ii doresc un viitor mult mai senin decât eforturile generatiei noastre, atât de orfane intr-un Banat al nimanui, lepadat de "banatenii" parasutati arbitrar pe post de oameni de afaceri care si-au facut avere si capital politic pe seama bunei credinte a majoritatii.
Nu toti au plecat, nu toti s-au dezradacinat, insa cei care au pângarit buna lor credinta vor da de socoteala in 2012.
Nu toti au plecat, nu toti s-au dezradacinat, insa cei care au pângarit buna lor credinta vor da de socoteala in 2012.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
