Saturday, February 11

Femeia e Vampir! - Veronica Micle (opera postuma)


[Unconfessed sins, love, that's what brings you to us. 
The prospect of hearing horrors. 
You will not go unrewarded.
I don't believe it!
The whole city is talking. You hear it all over.
Tell us, tell us, tell us at once.
What a story! What a scandal! What a tragedy!
He is divinely inspired.
She is an angel. She is the devil.
What horrors have you heard?
Did she do it after all?
Did she murder him?
Tell us about EVE
New Year's Eve ]

Faimoasa, Femeie, Infama 
(Un perfect vampir)
La femme sans âme
(Un prefect vampir)
BUCURESTI, 1882
redactia ziarului HYMERION
(depesa de urgenta, stire din Ardeal)

„Cum am putea într-adevăr să încredințăm soarta popoarelor pe mâna unor ființe a căror capacitate craniană este cu zece la sută mai mică? Abia ajung astăzi creierii cei mai dezvoltați pentru a putea conduce o națiune pe calea progresului și prosperității materiale... Din 1.000 de căpățâni măsurate a rezultat 1.410 grame greutate mijlocie la bărbat și numai 1.250 la femei [...] Cu cât înaintăm însă în civilizațiune, cu atât rolul bărbatului devine mai greu, cu atât el trebuie să-și muncească mai mult creierul ca să poată cuceri un loc în economia socială și să fie în stare a-și asigura existența și viitorul familiei sale. “.
Titu Maiorescu, 1882

Pentru cine citeste scrisorile secrete dintre Veronica Micle si Mihai Eminescu, dincolo de surpriza legata de limba româna, se creioneaza portretul unei femei infame, o infatuata. Nu a fost iubirea, ci focul mistuirii, jaratecul din infernul lui Hyperion. Incapabila sa priceapa iubirea unui mare poet solitar, desi l-a iubit in felul ei posesiv, personajul nu are nimic de invidiat. Cate femei vor fi avut vreodata sansa sa-si regaseasca esenta pastrata etern in cele mai frumoase versuri? Câte femei au fost vreodata ridicate din banalitatea anonimatului pe soclul unde sta statuia unei zeite precum Venera? Si totusi câte doresc sa poarte in ele numele de Hymerion?
Din prea multe pacate, Veronica Micle face parte din tagma femeilor care nu au inteles ce e amorul si nu si-au inteles menirea in lumea sa. Preocupata de lucruri marunte, reprosand poetului lucruri absurde, ea este un morman de banalitate ravasita, a carei singura stralucire a fost aceea de a se fi aflat pe traiectoria unui astru. Ceea ce nu i-a oferit, el a cautat altundeva. Sau nu a mai gasit defel. Putea fi altfel? Puteau sa aiba o familie? Putea Eminescu sa-si continue opera si sa aibe copii? Putea Eminescu sa aibe grija de copilul ei?
Natiunea româna are nevoie de femei exemplare. Natiunea româna iubeste femeia dar o condamna pe cea care si-a abandonat feminitatea. Natiunea româna are nevoie de tine, asa cum are nevoie de MINE. Minerva, da-le intelepciune Femeilor!
Daca nu ar fi fost cei care l-au iubit pe EMINul meu iubit si au avut grija ca numele sa nu-i dispara, publicând manuscrise postume si cercetându-i opera, azi nu am fi auzit de el.
"De exemplu, d-l Maiorescu, de fata prezent."
Existenta Veronicai a fost romantata pentru ca a fost privita din prisma amorului poetului, insa ea, Veronica, nu era o femeie ca oricare alta. Era prea desteapta pentru a admite geniul iubirii si a i se supune, era inteligenta precum MINErva si instruita. Era o ardeleanca, dar greco catolica si mai putin smerita ca fetili noastri din târg. A terminat scoala cu mentiunea "eminent", a fost o eminenta sângerie. A-nsângerat amorul.

Un exemplu de ravas semnat Veronica Micle in posesia caruia am intrat cu greu, desi e imprastiat pretutindeni:
„D-le Eminescu, să nu ți se pară amară scrisoarea mea, e departe de-a reflecta ura, regretul, mustrarea de cuget, groaza de care mă simt cuprinsă, numai când gândesc la sumedeniile de minciuni pe care ai avut curajul de a mi le debita, la iezuitica ipocrizie, la intențiunea bine meditată și bine premeditată cu care m-ai făcut (abuzând de încrederea mea) să devin o groază pentru toată lumea, căci m-ai făcut ca fără rușine să afișez relația mea cu D-ta și multe altele pe care de mai ai puțină conștiință trebuie să te îngrozești când îți vei aduce aminte de ele, și care îți mai repet nu le-ai făcut decât cu scopul să-ți bați joc de mine și din cât eram de nenorocită să mă faci astfel încât să-mi vie nebuneală.”

Dar aceasta inteligenta care caracterizeaza uneori femeile le e pacatul pe masura. Femeia se alatura barbatului din amor pentru a-l uzurpa si pentru a prelua frâiele unei relatii, pentru a-l azvârli apoi in prapastie. In loc sa conduca relatia spre Paradis, unele femei o conduc spre Infern.
Din Infern, ne izbaveste Femeia, dragi concetateni!
"Relatia dintre cei doi este un subiect foarte bun de teatru la ora actuala pentru ca reflecta unul din cazurile frecvente din tânara noastra natiune - cum este sau trebuie sa fie relatia dintre doua persoane a caror inteligenta depaseste media si ambele persoane se afla in acelasi domeniu de larg interes pentru propasirea intelectuala a natiunii?" Cine se incumeta la teatru pentru Revelionul urmator, Iancu, te tenteaza?
Veronica nu a fost suficient de inteligenta ca alte femei ale vremurilor pentru a excela personal si a transforma relatia cu un mare artist in ceva nobil. E departe de marile femei emancipate ale sec al XIX-lea care si-au depasit conditia, chiar si aceea de muza. Veronica a fost doar o provinciala cu pretentii si cu tupeu, o fata din Ardeal, nici smerita, nici educata in Micul Paris, orfana. Nu i se cunosc parintii in acea zona misterioasa din Bistrita, a relevat ancheta noastra secreta.
Veronica Câmpeanu s-a casatorit cu Stefan Micle la Cluj, marele fizician se nascuse aproape de urbe, ea era nasaudeanca. El avea sa devina rector la Universitatea Iasi. In 1872 Veronica l-a cunoscut pe Eminescu la Viena, dânsa avea deja doi copii cu Stefan Micle, dupa cum reiese din memorile ulterioare pe care ea le-a tot trimis la Bucuresti, nestiind sarmana cum se bate la poarta castelului.
Veronica Micle nu este idolul din poeziile eminesciene, nu este un ideal al iubirii. Din contra, este demonul si sarpele care l-a torturat fara mila pana in ultima clipa pe marele Eminescu, inveninandu-l cu fiecare scrisoare. Talentul ei literar e nul, e doar oglindirea lui Eminescu, a cuvintelor si gandurilor lui pe care ea, ca orice femeie, a crezut ca sunt propriile plasmuiri.
Nu stiu cum sunt altii, dar eu am avut prima varianta a istoriei, adica cea romantata si poleita de timp, asa cum ne placea noua junilor sa le ascultam in veacul al XIX-lea. Insa doar cu publicarea pentru prima data a noilor scrisori de catre Polirom, unele ordonate si disponibile in linie, a iesit la iveala personajul. "O femeie care musteste de banalitate, care traiese intr-o totala minciuna despre ea insasi, incapabila sa realizeze ca iubirea lui Eminescu era ceva iesit din comun."
El a dorit sa aiba o familie, ea, dorea si nu prea, desi era singura sansa sa aiba o viata noua ca vaduva. S-au logodit de doua ori. L-a inselat cu Caragiale. Lui Eminescu i-a spus-o de Craciun, i-a facut Revelionul 1881-1882 un calvar. Ceea ce trebuia sa fie intrarea intr-un nou an si o noua epoca a fost pentru Eminescu intrarea in agonie. 
"S-a dus si generatia noastra, nu mai eram asa de juni".
Toata lumea literara din ajun este in agonie. S-a adus un nou tip de palinca ardeleneasca, convorbirile cu Bucurestiul la Minister au ajuns foarte literare. Mon cher, iti trimit una juna, e faina, din Ardeal.
Pentru ca nu l-a condamnat la amor, l-a condamnat la moarte. L-a chinuit, l-a torturat, l-a santajat, l-a calomniat. Veronica Micle a avut alaturi Geniul. Dar i-a lipsit geniul de a fi Femeie. Personaj sinistru, banal si cu preocupari marunte, in astre Veronica Micle a fost Câine. Pe lume, ea a fost catea. Dar nu câinele fidel si protector al poetului, aceasta femeie infama a fost Cerber, câinele care pazeste Infernul.
"I-a deschis portile infernului si nu l-a mai lasat sa iasa", atât de mult i-a placut in noua maison de plaisance a lu' Madam' Yvette unde alinturile sunt frantuzesti. I-am facut abonament ca avea prea mult patos in articolele de la foaie iar junele l-ar fi dat de gol, sarmanul.
Veronica si-a ratat menirea ca mama, si-a ratat noua sansa ca sotie a unui Geniu care o iubea din tot sufletul. "Si noi am iubit-o, fiecare." L-a distrus. Lent, ca o otrava din Renastere. Eminescu a murit la propriu si la figurat dintr-o boala de amor care ia mintile. Scrisorile lui sunt dramatic de sincere, s-a pus in genunchi in fata unei femei netrebnice. O fiara.
Asa a ajuns femeia româna de azi! O fiara impotriva progresului. 
Ce ai cu MINE? Eminul ei iubit ajunge sa-si asume toate cele pe care ea i le arunca in spate. Cât tupeu pe o femeie in România in 1881, independenta de câtiva ani, sa spuna unui alt barbat ca si-a permis sa o compromita in societate, când stim care e pozitia femeii pe aceste meleaguri! (sunt iele, nu femei).
La femme est un enfant de bohème, si, har'Domnului, avem din plin suflete boeme la carnaval in asta seara la castel.
Femeile nu aveau drept de vot la adunare, nici nu erau apreciate pentru vreo mare realizare, insa ea isi permitea sa-l apostrofeze de atâtea ori pe cel care era deja poetul prin excelenta, cel ales de toti ceilalti. L-a exploatat cu imens sadism pentru ca i-a mirosit slabiciunea majora. "Ca mine nu ai sa fii vreodata!"
Slaviciunea de a iubi amarnic, iata arma femeii!
Nesansa lui Eminescu a fost ca a trait intr-un târg de provincie, intr-un mediu pur ortodox si un cerc foarte german. Cu alte cuvinte, cea mai nefasta combinatie pentru AMOR. Fara experienta si idealist, a picat in plasa ei si a iesit cu mintile sucite ca dupa un carnaval pe cinste la aburi. De s-ar fi jucat Beaumarchais la teatru in provincie, destinul le era altul, dar e Iasi-ul, pierdut in iarna. Asa, El a crezut ca femeia e una si ca merita, desi nu-l merita, i-am spus-o cu totii, dilema pe care galantul don Iancu a rezolvat-o cu gratie imbinand cu succes libertinaj, filosofie si arta. (arta amorului, precizez).
"La soclu e competitie si se face casting, mon cher", mi-a zis-o iar la halba, in arta conversatiei. M-am straduit din greu sa conversez pe limba ei.
Cazul Veronica Micle - Mihai Eminescu e cea mai notorie exemplificare a expresiei "i-a sucit mintile", este Luceafarul inversat, in varianta reala cand cea care ademeneste si subjuga este EA, tesand din recile-i scantei de fals amor o mreaja de vapaie. Ea nu l-a iubit, ea l-a dorit. L-a dorit intratât incât sa nu-l mai doreasca, de ii va lipsi odorul.
Relatia lor era foarte simpla. Ea se casatorise cu un barbat cu 30 de ani mai mare in Cluj, Eminescu era de-o seama cu ea. Cand Micle, rectorul la Iasi, a murit in 1879, Veronica era independenta de supt Baiazid. De 2 ani. Avea un geniu alaturi care o iubea. Si totusi, l-a distrus, ea libera ca pasarea cerului.
Cu MINE te vei iubi ca MINE, si mâine-i o enigma, zise ea, Femeia.
In opera sa, Eminescu nu este bântuit de parfumuri, desi intreaga generatie europeana era de cateva generatii. El nu vorbeste de parfumuri si de mirosurile seductiei, ci de mirosul naturii. Explicatia e clara - nu poti vorbi decat de ceea ce ai parte, fie chiar si tangential. Micle, raposatul sot, fizican, i-a explicat cum e cu Fizica si cu Ratiunea, ea le tot dadea cu fizicul. Parfumul inseamna prezenta unei femei, chiar daca ea nu se ofera iubitului decât in planul poeziei, adica imaginar pe malul lacului. Insa Veronica, ardeleanca intelectuala cu scoala si nu o curtezana oarecare, nu se parfuma precum doamnele de plaisance din capitala. Ea avea fumuri. El fuma tutun la greu. Nu arta seductiei o caracteriza, ci arta abandonului.
Ce sa mai seduci la un biet poet care iti e la picioare?
"E foarte posibil ca poeziile care au legatura cu ea sa fie pure plasmuiri ale imaginatiei si nu marturii ale unei prezente reale." ne informeaza criticul literar pe parcursul anchetei pe care jurnalul nostru o intreprinde.
Decembrie1881 - scena unui eveniment special. "Am fost invitati la un mare carnaval. Dar pâna atunci avem o sindrofie la Regina. Nu stiu de unde l-a gasit pe Abraham Stoker, a scris pesemne o carte de basme, dupa amurg, si iar ma voi pierde in traduceri."
Veronica vine la Bucuresti sa-i redestepte iubirea, dar Eminescu afla ca ea a avut o relatie, taman cu Caragiale. Atentie, Veronica era libera de 2 ani, in urma decesului sotului vârstnic, naprasnica pentru ca era in floarea vârstei la 30 de ani. Tinerete, nu-ma-uita, iti caut elixirul.
Urmeaza recuperarea scrisorilor trimise catre Caragiale exact la finele anului, mult scandal si violenta ca la Rovine.
Caragiale a sarit la Eminescu! Parol, mon cher, EMINESCU a sarit la Caragiale, si era teribil de furios din cauza unei scrisori, se pare ca era a treia care i-a picat sub nas.
"Ce ai cu MINE?" enervat la culme, îi zise iar. "Scrisoarea!"
(de esti Minerva, te vei iubi cu mine-n dar, dimineata la Rovine)
Veronica, il chinuie constant pe Eminescu, iar in 1882, in martie, recunoaste ca prin toate tertipurile a incercat sa-l tina langa ea. Se despart in august 1882. In acel an Eminescu nu publica nimic. Luceafarul e publicat in forma finala in 1883 când steaua apune ca si amorul din poveste.
"L-au internat pe Eminescu." Caragiale publica "O scrisoare pierduta" in 1884, iar "D-ale Carnavalului" in 1885. Toate reflecta aceeasi poveste, acelasi final de an - un subiect fascinant de film daca as fi fost regizor, dar fratii Lumière mai aveau de pus la punct camera pentru carnaval. Hyperion nu era-n lumina!
"Calin este Caragiale, Catalina este Veronica iar Hyperion este Eminescu. Spre deosebire de poezie, ea este cea care ademeneste astrul in mrejele ei, ea este demonul." Venera-i un demon!
Autorii timpului si nici generatia urmatoare, cu siguranta din pudoare, nu au realizat pe deplin portretul celei care a otravit literatura româna, deopotriva muza si demon, in acea noapte. Numai ea stie cum reusea atâtea roluri intr-o seara de carnaval. Dar asa e moda femeilor.
Veronica Micle e cea care a turnat vitriolul in viata lui Eminescu. 
"La finalul comediei, te vei otravi cu arsenic" - ii ghicise o doamna mai boema in alta seara.
Ii soptea - "O, EMIN, ramâi, ramâi la MINE!" Eminul meu iubit e povestea noastra, o cununie care nu a mai avut loc, un buchet prea fraged de nu-ma-uita.
Pe 17 iunie 1889 l-au ingropat pe Eminescu sub un tei, arbore cu miros narcotic care infloreste vara. Rimbaud scrisese deja in 1870 un vers "Nuit de juin! Dix-sept ans ! - On se laisse griser, La sève est du champagne et vous monte à la tête."
"Iti amintesti? Ti-am scris-o intr-una din scrisori, dar tu nu citesti franceza!"
A fost un adolescent toata viata, nepriceput la femei, subjugat de o Fiara, hranit cu iluziile filosofiei germane, hranit doar cu flori albastre. Nu s-a cununat. Sub tei a stat iubirea celor doi, dar EA nu a i-a simtit mirosul. A fost incapabila de iubire si de noblete. Seva care i-a urcat lui la cap nu a fost sampania amorului unui cuplu fericit, ci otrava - mai intâi gandurile, alienarea, apoi mercurul din tratamentul medical.
In august 1889, Veronica se sinucide cu arsenic, otrava din Renastere, secretul de amor al Lucretiei. "Il stia prea bine, ea, care a otravit mintile altora" - a zis-o el, Hyperion, altor juni. S-ar fi aniversat 25 de ani de la nunta din Cluj (august 1864) daca Stefan Micle nu ar fi murit in 1879 in conditii misterioase. Dar, ca orice ardeleanca organizata, Veronica a planificat totul. A pus chiar o cununa de nu-ma-uita la Eminescu pe mormant, sa stie ca nu scapa de cununie nici mort.
Doza de arsenic si-a adunat-o cu sfintenie, a inghitit-o la ora fixa in toiul verii la Manastirea Varatec, nu suficient de mult, cât sa para agonia reala. Altfel n-o credea nimeni in Moldova ca a mai murit odata. Oricum ei nu stiu de Verona sau Julieta si au vazut prea multe betii la viata lor. In Moldova, aerul imbata, e de la tei, simtire.
Veronica nu i-a permis renasterea lui Hyperion pe lumea asta, i-a ratat-o. Si-a luat viata la doua luni dupa Eminescu. Din amor? Defel … o misiune de amor, ea i-a fost Cerberul. 
Veronica l-a "ucis" pe Eminescu. 
Vampirul perfect. FEMEIA - stirile se aduna azi in redactie. "Mihai, vezi ca ai mult de lucru, nu poti iesi in seara asta".
El nu a avut copii, desi si-ar fi dorit enorm sa aibe o familie cu cea pe care o adora. De altfel, poetul a avut multe necazuri in familie. Veronica Micle, in loc sa inteleaga drama personala prin care trecea un geniu celibatar (i-au murit fratii si mama) a adâncit si mai mult drama. I-a fost drama. Femeia nu i-a fost alinarea, ci Calaul si a facut-o cu placere. Nu i-a mai permis nici sa fie poet, pentru ca, torturandu-l, i-a luat mintile. L-a distrus ca om si ca artist in loc sa ocroteasca floarea albastra, conceptul rar al romantismului german. Si-a neglijat cei doi prunci din casatoria cu Micle, in loc sa incerce sa aibe alaturi un tata, fie el de vârsta lui Maiorescu. Nu a fost o femeie emancipata, ci una care a fugit din toate rolurile posibile - sotie (si-a inselat barbatul in vârsta), mama (si-a neglijat copiii), iubita (l-a inselat pe Eminescu si l-a torturat), intelectuala in tânara Românie (a tradat misiunea junilor).
"Mitza, ai fost o femeie cu minte, dar degeaba."
Cea mai mare parte a manuscriselor lui Eminescu exista pentru ca Titu Maiorescu le-a pastrat si le-a predat Academiei, dupa enormul balamuc de la petrecerea de final de an când toate limbile pamântului s-au amestecat in Bucuresti pe intuneric.
"Iancu, astazi nu mai sunt cuminte!"
Femeia promiscua ne duce de râpa Natiunea. Care e rolul femeii de azi pentru Natiunea Româna?
Ulterior Calinescu va recompune din tot acest haos, imaginea intregii opere eminesciene si o va ajusta pe alaturi, dupa ce si-a dat seama ca si Maiorescu o ajustase extrem de bine, iar românii sunt suficient de creduli la orice basm. Era doar ordin de la Palat. "Natiunea româna are nevoie de un Ideal!" substantiv de gen masculin (un ideal, doi ideali pronuntat nemteste).
Eminescu putea sa aibe alaturi o femeie, a avut alaturi un calau? Asta este Veronica Micle pentru literatura româna. In alte culturi, femeile stau alaturi, ajuta la publicarea operei, corecteaza, construiesc un drum, sustin un nume. In alte culturi, femeile iau capricornul de coarne si exceleaza ca poete, artiste, politiciene. "Noroc ca natiunea româna are barbati trimisi la studii cu burse, altfel ar fi un prapad". Noroc cu o redactie organizata care stie sa redacteze totul dupa un bal mascat.

[STRICT SECRET: Operatiunea Eminescu. Descriere: cel mai stralucit proiect al generatiei noastre. La asa regina nebuna de isterie, era culmea sa-i prezentam o poeta mai nebuna, in plus libertina. Abia ce ne câstigaseram Independenta, noi românii, adica barbatii.
----------------- fisier codat in GETO-DACA, spre disperarea neamtului ---------------]

Veronica Micle a fost orice, insa nu o Femeie. A fost sarpele si ilustrarea pacatului originar.
Nu intamplator, este momentul in care Literatura Româna Moderna se naste. S-a nascut dintr-o tragedie si cu un pacat originar.

Stimata Regina a padurilor din Carpati, povestea celor doi iubiti ilustrata in basmul din asta seara e o lectie pentru femeile si pentru barbatii de azi:
Barbatii inteligenti sa se lepede de acele femei banale care nu le merita macar absenta!
Femeile sa invete ca prezentele rare se protejaza pentru a straluci mai mult, iar veninul sarpelui sa-l tina sub control, e deopotriva leac si otrava.
Si totusi,Mister Stoker, dupa amurg mai e tentatia, de as fi eu cu MINE, a adaugat Regina.

La Verona in balcon nu sta Venera 
Si nici Julieta n-o sa moara din AMOR, 
Ci falnic sta Lucretia cu al ei flacon
Din ROMA asteptându-l pe Romeo
"Mon amour, je te condamne à mort"
AMIN, numele tau e Mina
tu esti al meu, Emin,
NIMENI, AMIN!


PS: Cititorului reticent, care la auzul celor spuse se va fi infricosat de teribila crima, ii sugerez sa lectureze cu acuta indiscretie scrisorile si documentele recente pentru a se desprinde de universul ideal al poeziei. Da, ea l-a iubit pe Eminescu, a iubit poezia, dar asa de straniu se reflecta uneori amorul pe acest pamânt incât credem ceea ce dorim sa vedem. 1882 e teatrul unei tragedii. Cartea oficiala, scrisa cu multa dragoste pentru poezie pe baza celor 93 de ravase de amor, este "Despre Omul din Scrisori" de Dan C. Mihailescu. Din motive de criza economica, editia nu a iesit completa. Exista o mare nota de subsol la acest univers ideal care nu a fost publicata in volum - e un adevarat roman ... o ancheta de amor, spre deliciul cititorilor de la Capsa. In româna cu accent moldovenesc, franceza si germana, ca de Revelionul anului 1882, când lumea si-a pierdut mintile cu un perfect vampir din Bistrita Nasaud numit Hyperion care le servea rachie faina.

Istoria e o scrisoare pierduta in mijlocul unui carnaval.
De cineva va avea vocatia sa rescrie anul 1882 ca in film
(eu fac costumele de carnaval)
(intro-ul e Milos Forman)
semnat postum
V-am biruit
Vampir
V.M

Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
Blog Widget by LinkWithin
Octavian iti recomanda Cele Mai Bune Carti de MODA pentru a debuta cu dreptul in aceasta industrie