REAL in faliment
"Atentie celor care au actiuni la REAL. Este in faliment major, in pericol sa se prabuseasca luna asta". Dezvaluirea apare luni in presa. Informatia e pe surse, e in una din redactiile Mogulului cel mare.
"Luni, la 13 in direct, va pica realul, ce ar fi sa pice?"
Ne-am grabit cu toti aseara, la Hymerion in redactie, sa iti dam de stire, doamna ca Realu-i o fictiune. Pravalia de iluzii e falita, e reala stirea, e pe surse. Cum sa crezi Realul când e totul o Fictiune?
Ne-am grabit cu toti aseara, la Hymerion in redactie, sa iti dam de stire, doamna ca Realu-i o fictiune. Pravalia de iluzii e falita, e reala stirea, e pe surse. Cum sa crezi Realul când e totul o Fictiune?
In direct, Realitatea: Falimentul e REAL. Pe surse. De la Mihai citire (pune-i, mai, un strop de Tokai, in culise!).
A picat din nou tavanul la REAL si vazuram Luna foarte ireala ca in noaptea cea din urma, cea cu Zeus, in Olimpul de la mare unde izgonitu-s-ar Ovidiu, cel cu lacrima prea dulce. Iata, deci, Metamorfoza din paharul lui Mihai:
"Intr-o seara, Apollo se culcase, iar Dyoniss, pentru ca nu avea lumina, a gresit doza de vin pe care doar ea i-o turna lui Zeus. Pe pamânt, un cuplu fericit a baut prea mult vin, barbatul nu si-a mai putut ordona prea bine cuvintele si i-a iesit altceva pe gura. Un joc de cuvinte, total inocent intr-o seara care urma sa fie deloc inocenta in amor.
"Prea mult vin in curte la Dyoniss. Ce bairam de curte veche!"
Femeii i s-a parut ca aude altceva, iar vorba mustoasa a fermentat bine in creierul ei pana cand intr-o zi a inceput scandalul, totul de la o scrisoare care nu exista. Ba, exista! Era convinsa ca el e-un Crai, ca l-a inselat si ca vorbele lui, rostite la semi betie l-au tradat. In ciuda oricarui argument logic bazat pe evenimentele acelei seri, el nu a reusit sa o convinga ca ravasul nu exista si ca autorul dramei este ea. "E doar un joc de dame", vorba unui crai. El a ramas cu Istoria, ea cu Fictiunea, pentru ca era prea logic sa crezi ca uneori cuvintele se amesteca in gura iar creierul le traduce diferit când e prea mult vin.
"Asta e totusi esenta traducerii" - a mormait nea Iancu când i-a mirosit parfumul.
Aceste doua planuri, uneori denumite realitate si fictiune, adesea bazate pe conventii stabilite deopotriva de scriitori si de istorici, concentrate in analize de criticii literari, au inceput sa o ia razna in ultimul deceniu de când cu independenta.
Drept dovada, se vinde fictiunea drept istorie si milioane de credinciosi cumpara cartile, nu pentru a se amuza de poveste, ci pentru a o lua drept adevarata. E cazul lui Dan Brown & co si a sute de reportaje facute de atunci, unele care ne aduc extraterestrii in istorie pentru a demonstra, stiintific evident, ca unele constructii nu puteau fi facute de om. E adevarat, e munca de extraterestru sa studiezi toate cartile de arhitectura, sa iti folosesti inteligenta pentru a reconstrui o catedrala, e mult mai usor sa crezi in existenta unor secrete ascunse la Vatican, daramite la fundatia unui castel, fie el si Peles.
Cine nu crede ca Pelesul e fermecat sa se uite la constructiile de azi facute de români si la drumurile, ce ne duc modern la malul marii.
Cine nu crede ca Pelesul e fermecat sa se uite la constructiile de azi facute de români si la drumurile, ce ne duc modern la malul marii.
Americanii sunt experti in asta pentru ca sunt cei mai pragmatici. De ce sa parcurgi toate bibliotecile din Europa, sa citesti si sa gandesti, cand ai putea gasi câteva foi care iti zic totul, ascunse bine cu ordin de la ROMA?
Acest mod de a functiona al omenirii exista de milenii. De ce sa studiezi toata istoria si muzica lui Mozart când poti citi o nuvela despre el, un film de o ora jumatate?
"Inteligenta nu caracterizeaza oamenii, ci doar o masa infima din ei." trona maiorul junilor de la taverna.
Cele doua planuri, real si fictiune, nu sunt separate decât prin conventie, iar instrumentele fiecaruia sunt necesare celuilalt. In zona reala, imaginatia si intuitia servesc drept lumina pentru a gasi ceva pretios atunci când timpul nu permite. In labirintul fictiunii, spiritul rational serveste drept fir pentru a nu te pierde si pentru a rezolva misterul ca intr-un roman politist, la rândul lui reflectia fictiva a unei anchete politiste reale despre o crima cu un vampir de la finele lui 1881.
Toata aceasta ingemanare exista in viata de zi cu zi a fiecaruia si o folosim uneori cu succes, uneori nu. Insa la confruntarea cu lumea, cu universul multiplu si complex, totul se complica si multi cad in capcane uitând ca de fapt, conventia teatrului nu e scena, iar reflectorul nu e Hyperion.
Cum miroase infinitul? Sa-ntrebam vreo patru dame pe care le-am sedus in zori cu o esenta rara, un flacon in forma unui infinit cu foita de aur la interior de multe carate, pentru a aduce pe gâtul ei câte un strop de lumina. Parfumul e picant, ca dorul, iute si aprins si foarte rosu, strop de infinit. Infinitul e real. Busonul fiolei e cadran solar.
Odor, odorul, parfumul meu cu aur si infinit, flaconul.
Viata si teatrul sunt celebrate an de an la Venetia, loc in care conventia mastilor lasa loc unor realitati ascunse, o corola de minuni a lumii. De o saptamâna a inceput Carnavalul la Venetia, orasul cu cap de leu, precum Himera lui Homer.
Aceste simple capcane au devenit azi industrii, film si carte. Daca la un film cu vampiri majoritatea oamenilor pastreaza conventia, adica stiu ca e totusi o fictiune care pleaca de la ceva real, altfel e la o televiziune in direct si in reportaje documentare pe care oamenii nu platesc niciun leu dar se uita cu orele desi nu le serveste la nimic. In teatru, improvizatia e o arta, in viata e o meserie. Oamenii cumpara mai nou carti care li se par de istorie, dar acestea nu sunt scrise cu intentia de a restitui istoria, ci fictiunea ei, carti mult mai facile de acces decât un tom greoi, academic, scris de carturarii care nu fac parte din idolii tinerilor. "L-a iubit cineva pe Calinescu in liceu?" E bine daca macar i-au retinut numele iar Hortensia e o floare care asculta un concert de Bach.
Problema forma-fond sau aparenta-esenta, veche de când omenirea, este mai actuala ca niciodata, ca la 1881 pe vremea lui Maiorescu.
Având impresia ca au acces la informatie, in sensul de carti si biblioteci libere online la care accesul nu costa niciun leu, unii au impresia ca au acces la Istorie, când nici cei care o studiaza zi de zi nu au acces la documente si obiecte prea demult pierdute. Ma refer, desigur, la Academia Româna si la o serie de texte vechi, inca nedescifrate, sau la arheologia veche pentru care nu au fost vreodata fonduri (stim de unde ne tragem, stim care e adevarul roman, de ce am mai cerceta?) Secretul e Necunoscutul. Desi problema a fost transata de sute de ani, inca din vremea lui Homer si a lui Ovidiu, cel exilat la Mare pentru ca ii bocea prea mult la Octavian, imparatul, notiunea de filtru, adica de inteligenta, dispare dramatic in secolul nostru când oamenii iubesc tot mai mult himerele.
"Sire, avem nevoie de servicii inteligente pentru ca oamenii nu mai sunt inteligenti" i-a spus maiorul fara urma de accent privind un mar atât de ireal.
De vina e scoala, modul de viata care aduce totul sub nasul omului, in primul rând tehnologia, dar si lipsa de timp, adica nevoia unei scurtaturi, pentru ca azi, in masa enorma de evenimente si tentatii, totul are loc strict la suprafata, asa cum himera in mitologia greaca a dat nastere Sfinxului care pastreaza secretul.
Omul de rând, odinioara spectator, a urcat pe scena. Dar, spre deosebire de actor care joaca atâtea roluri in atâtea nopti, omul nu realizeaza diferenta si nu percepe ca a aterizat in mijlocul comediei italiene, taman in mijlocul Carnavalului cand se joaca rapirea din serai.
"Realul e in faliment - un om a fost rapit azi." Il rapise o himera din REAL.
"Femeia si-a acuzat sotul de tradare si i-a intentat divort. Insa, in fata Judecatorului, ea nu a reusit sa furnizeze nicio proba. Pentru ca suntem intr-o societate libera, Legea i-a despartit, cei doi au agreat sa se desparta si nu pentru ca vina ar fi fost dovedita. Si totusi, desi libera, femeia nu a fost multumita de sentinta pentru ca "stia" ca e ceva putred in Danemarca."
Aceasta indoiala constanta, semn al inteligentei, este si pacatul ei capital in lipsa dovezilor. E imposibil ca niste lucruri stiute din Antichitate si scrise in atatea locuri sa le predai la miliarde de consumatori de fantezie care asteapta, ca odinioara, sa vina vreo nava spatiala sa-i lumineze!
"Daca le predai, o sa le strice. Asa ca ai grija in ce subsol ascunzi secretul"
Daca le predai, se vor strica in soare, caci vinul bun se tine in taverna la Castel.
Daca le predai, se vor strica in soare, caci vinul bun se tine in taverna la Castel.
"Totul o iluzie? Si deci scrisoarea nu a existat? Si daca e pierduta?"
"Pun pariu un LEU ca o sa pice EUL" - zise Iancu in Redactie la Hymerion.
"E ora 13, luni. Realul n-a picat si totusi ne-a venit pe surse!"
Si totusi ce-a picat? De nu s-a dus realul, se va fi topit iluzia?
Aievea s-a cutremurat si visul, "Ia un LEU cu MINE!"
Sub o stânca neagra, intr-un vechi castel,
Emin si Mina strajuiti de-un LEU cu EUL.
Cauta sursa din castel si vei gasi realul,
O himera, e dragonul din Carpati!
Ultima stire in redactie la Hymerion:
Suntem mai aproape de Luna, azi, 13 februarie 2011 se lanseaza primul satelit românesc, Goliat. Nae Caranfil lucreaza la "Closer to the Moon". S-a gasit cauza pentru mareea de gheata de la Constanta.
Post Scriptum: de mâine, 14 februarie, ne unim cu Realul, dupa trei zile si trei nopti mai putin reale intr-un serai in care v-am poftit la un carnaval plin de referinte in literatura româna. Adio vampiri si Veronica, adio carnaval si jocuri de cuvinte la lumina lunii. Revenim, dupa un scurt periplu literar, in lumea reala cu mirosuri frumoase si parfumuri care ne amintesc in toiul unei ierni teribile de momentele in care natura va straluci primavara. Nu uitati de 14 februarie sa faceti un cadou cât se poate de real, adica pretios, consistent si dezinteresat, celor pe care ii apreciati, o carte, un parfum, o cina buna! Cadoul si aprecierea nu sunt un simbol, ci o realitate consistenta, tangibila si memorabila. Iubirea nu are valoare daca exista doar in gând, ci prinde sens doar când e materializata prin dovezi. Altfel spus, "te iubesc" e o vorba desarta si fara valoare in afara poeziei daca nu e sustinuta de fapte, tot asa cum studiul istoriei nu se bazeaza pe fantezie, ci pe indelungi cautari si sapari.
Iubirea secreta e o minciuna fara folos si cel mai daunator demon. Degeaba afirmi ca iubesti Natura daca nu ai plantat vreun pom sau ai salvat vreunul. Iubirea de orice natura, pentru o fiinta, o idee, o planta, se demonstreaza si se sustine constant si nu in gând, altfel e doar praf in ochi si minciuna. Iar daca cineva iti spune mai in gluma cât de mult te iubeste folosind acest mare cuvânt, nu ezita sa i-o trântesti "Vreau dovada". Chiar daca doare, readuce la realitate si e mai bine sa nu folosesti cuvinte mari daca nu le stapânesti.
In ceea ce ma priveste, cadoul meu e un flacon special semnat Schiaparelli pe care il donez unui muzeu din Versailles in semn de pretuire, dupa ce in acest weekend am ajutat la nasterea unei case de parfumuri dând directia buna. Imaginile din articolul precedent, "din Scrinul Negru" sunt intr-adevar parfumuri românesti din anii 50, foarte reale si contemporane cu George Calinescu. Mi-ar trebui mult timp sa va deapan istoria lor, tot asa cum inca nu v-am povestit de Castelul Peles si de parfumul real al reginei Carmen Sylva produs de parfumierul oficial al casei regale, pe care l-am descoperit in Germania. Cu alta ocazie, când conditiile imi vor permite sa va invit intr-un muzeu real al parfumurilor, asa cum nu ati visat vreodata.
Si totusi ce-a picat? De nu s-a dus realul, se va fi topit iluzia?
Aievea s-a cutremurat si visul, "Ia un LEU cu MINE!"
Sub o stânca neagra, intr-un vechi castel,
Emin si Mina strajuiti de-un LEU cu EUL.
Cauta sursa din castel si vei gasi realul,
O himera, e dragonul din Carpati!
Ultima stire in redactie la Hymerion:
Suntem mai aproape de Luna, azi, 13 februarie 2011 se lanseaza primul satelit românesc, Goliat. Nae Caranfil lucreaza la "Closer to the Moon". S-a gasit cauza pentru mareea de gheata de la Constanta.
Post Scriptum: de mâine, 14 februarie, ne unim cu Realul, dupa trei zile si trei nopti mai putin reale intr-un serai in care v-am poftit la un carnaval plin de referinte in literatura româna. Adio vampiri si Veronica, adio carnaval si jocuri de cuvinte la lumina lunii. Revenim, dupa un scurt periplu literar, in lumea reala cu mirosuri frumoase si parfumuri care ne amintesc in toiul unei ierni teribile de momentele in care natura va straluci primavara. Nu uitati de 14 februarie sa faceti un cadou cât se poate de real, adica pretios, consistent si dezinteresat, celor pe care ii apreciati, o carte, un parfum, o cina buna! Cadoul si aprecierea nu sunt un simbol, ci o realitate consistenta, tangibila si memorabila. Iubirea nu are valoare daca exista doar in gând, ci prinde sens doar când e materializata prin dovezi. Altfel spus, "te iubesc" e o vorba desarta si fara valoare in afara poeziei daca nu e sustinuta de fapte, tot asa cum studiul istoriei nu se bazeaza pe fantezie, ci pe indelungi cautari si sapari.
Iubirea secreta e o minciuna fara folos si cel mai daunator demon. Degeaba afirmi ca iubesti Natura daca nu ai plantat vreun pom sau ai salvat vreunul. Iubirea de orice natura, pentru o fiinta, o idee, o planta, se demonstreaza si se sustine constant si nu in gând, altfel e doar praf in ochi si minciuna. Iar daca cineva iti spune mai in gluma cât de mult te iubeste folosind acest mare cuvânt, nu ezita sa i-o trântesti "Vreau dovada". Chiar daca doare, readuce la realitate si e mai bine sa nu folosesti cuvinte mari daca nu le stapânesti.
In ceea ce ma priveste, cadoul meu e un flacon special semnat Schiaparelli pe care il donez unui muzeu din Versailles in semn de pretuire, dupa ce in acest weekend am ajutat la nasterea unei case de parfumuri dând directia buna. Imaginile din articolul precedent, "din Scrinul Negru" sunt intr-adevar parfumuri românesti din anii 50, foarte reale si contemporane cu George Calinescu. Mi-ar trebui mult timp sa va deapan istoria lor, tot asa cum inca nu v-am povestit de Castelul Peles si de parfumul real al reginei Carmen Sylva produs de parfumierul oficial al casei regale, pe care l-am descoperit in Germania. Cu alta ocazie, când conditiile imi vor permite sa va invit intr-un muzeu real al parfumurilor, asa cum nu ati visat vreodata.
Si, totusi, e VENETIA iar tu, esti anonimul.
E concert in Do Minor!
Clipa ti-e un domino
De Carnaval
Ni tout à la même
Ni tout à fait une autre
când MASCA e
destinul.
Ti-a placut articolul? Inscrie-te pentru noutati parfumate exclusive de la Paris si nu uita sa activezi emailul.
